Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 18/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.18/A/2008
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată prin mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul domiciliat în domiciliat în S M,-, jud.S M, împotriva sentinței penale nr. 120 din 14 martie 2007 Tribunalului Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.c Cod penal și art.176 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant personal și asistat de apărător ales avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.17/2007 emisă de Baroul Satu Mare - cabinet individual, martorul, lipsă fiind partea civilă intimată.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează la ascultarea martorului prezent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant avocat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la rejudecarea cauzei să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.c și art.176 lit.b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.b Cod penal și individualizarea pedepsei în raport de circumstanțele atenuante. În motivare arată că din ansamblul probator administrat în cauză sunt doar prezumții de vinovăție, astfel cum rezultă și din actul de sesizare al instanței. Mai arată că relațiile dintre părți erau bune, însă soția inculpatului s-a îmbolnăvit, iar mama acesteia a influențat-o în mod negativ. Neînțelegerile între părți au intervenit datorită bolii soției inculpatului, deși inculpatul a îngrijit-o, însă nu a reușit să dovedească intenția soacrei inculpatului, de a-i îndepărta pe inculpat și soția acestuia din casă și a aduce persoane străine care să o îngrijească. Arată că singura probă care duce la concluzia că inculpatul ar fi comis infracțiunea de omor și asupra soției sale este acea scrisoare în limba maghiară, a cărei traducere este improprie, însă nu reprezintă un temei de acuzare al inculpatului. Totodată de subliniat este și faptul că, așa cum rezultă din procesul verbal de percheziție corporală, la introducerea în arest, inculpatul nu prezenta nici o urmă de leziune corporală, deci este cert că între inculpat și soția acestuia nu a existat nici o altercație fizică, nimeni nu afirmă că ar fi intrat o terță persoană în casă, dar cert este că inculpatul când a intrat în baie soția sa era moartă, și-a întrebat soacra ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a răspuns urât, motiv pentru care a sugrumat-o pe aceasta. Raportul medico-legal de autopsie al soției inculpatului descrie câteva leziuni corporale ale acesteia, se afirmă că se exclude sinuciderea și înecul accidental, menționându-se că leziunile se putea produce printr-un mecanism de lovire "cu și de corpuri dure", fiind posibil că soția inculpatului se afla în baie pentru a spăla haine, iar dacă ar fi alunecat leziunile acesteia se puteau produce și prin lovire de corpurile sanitare existente în baie.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, arătând că din materialul probator administrat în cauză rezultă că victima care a decedat prin înec prezenta leziuni la nivelul corpului, iar mama acesteia, fiind în vârstă, nu avea forța fizică necesară pentru aoț ine pe fiică sub apă. Totodată apreciază că declarația martorului este subiectivă și vine în contradicție cu probele administrate în cauză. Consideră că scrisorile sunt mobilul crimei, iar față de toate acestea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată raportat la infracțiunile comise. Solicită însă admiterea apelului declarat de inculpat însă doar sub aspectul limitării pedepselor accesorii.
Inculpatul apelant având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului, arată că este nevinovat, că nu a avut motive să-și omoare soția, este convins că cea care a omorât-o pe soția sa este soacra, care a împins-o în și aceasta s-a lovit cu capul de robinet și în urma acestor leziuni a decedat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.120 din 14 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.174 raportat la art.175 lit.c și art.176 lit.b Cod.pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui, născut la 23 iunie 1944 în S M, CNP -, cetățean român, studii tehnice, pensionar, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în S M,-, jud.S M, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, la o pedeapsă de 22 de ani închisoare și interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 Cod.pen. conform art.65 Cod.pen.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 Cod penal.
În baza art.350/1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata măsurii reținerii și a arestului preventiv începând din data de 28.06.2006 până la zi.
A constatat că partea vătămată, domiciliată în S M, nr.2, județul S M, nu a formulat pretenții civile față de inculpat, prejudiciul cauzat fiind recuperat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța în acest fel, instanța de fond a reținut că inculpatul a locuit împreună cu soția până în urmă cu 3 ani într-un apartament separat de soacra acestuia care deținea un apartament distinct în altă zonă a orașului. În urmă cu 20 de ani s-a căsătorit cu victima după un divorț. Din căsătoria anterioară a avut doi copii. În timpul căsătoriei relațiile dintre cei doi soți au fost armonioase, inculpatul ajutând-o pe soție, victima în cauză, să absolve Facultatea de matematică din Din această căsătorie nu au rezultat copii, întrucât așa cum declară inculpatul, soția nu a dorit să aibă copii, fiind determinată în acest sens și de mama ei, victima care i-a spus că dacă vor avea copii nu va mai avea libertate deplină.
În ultima perioadă soția inculpatului a început să prezinte simptome tot mai accentuate că este bolnavă psihic, sens în care s-a insistat pe lângă aceasta să urmeze tratamentele medicale prescrise de medicii specialiști, însă aceasta nu a respectat întocmai prescripțiile, astfel că de multe ori avea un comportament deviant, fapt confirmat și de colegii de serviciu care au remarcat că aceasta este bolnavă psihic, cel puțin așa reiese din declarația martorei care relatează că aflându-se la serviciu la SC SMv ictima i-a povestit că a găsit în cameră la mama sa reviste despre sex, bănuiește că aceasta are raporturi intime cu soțul ei, inculpatul în cauză, și să îi este teamă să nu i se pună otravă în cafea. Victima i-a mai relatat cu acea ocazie că vrea să se reîntoarcă la birou să-și ia țigările întrucât îi e frică să nu îi pună colegii ceva în țigări. Martora mai relatează că în totul timpul acestor discuții victima s-a plâns că este urmărită, fără să justifice vreun motiv, iar din comportamentul victimei a tras concluzia că este grav bolnavă psihic. Ulterior în seara aceleiași zile, a venit la domiciliul martorei și i-a spus că vrea să rămână peste noapte acolo, dar că odată se duce până acasă.
Fiind surprinși de modul de comportare a sunat pe soțul acesteia, inculpatul în cauză, după care au demersuri pentru aoc ăuta pe străzile din municipiu. Ulterior, s-a luat legătura cu doctorul psihiatru care i-a prescris tratamentul medicamentos, însă victima a refuzat să-l urmeze spunând că nu este bolnavă.
Martora a mai arătat că, relația dintre mamă și victimă era bună, dar relațiile dintre cei doi soți erau influențate de către mama victimei, respectiv victima, inculpatul reproșându-i soției că din cauza acesteia nu au avut copii, s-au mutat la oraș și din cauza ei nu se înțeleg.
În legătură cu acuzațiile aduse inculpatului, martora a arătat că fiind chemată la telefon de către inculpat, acesta i-a spus că (soția inculpatului) este moartă în iar el a sugrumat-o pe soacra sa.
După ce și-au vândut apartamentele, inculpatul împreună cu soacra sa au cumpărat o casă în S M,- și l-au întabulat în întregime pe numele soacrei, pentru a evita ca fiii inculpatului din prima căsătorie să beneficieze de drepturi de moștenire în cazul de deces a inculpatului.
La scurt timp după ce s-au mutat în casa cumpărată, în familie au început să apară neînțelegeri care s-au amplificat în ultimul timp și datorită agravării bolii psihice a soției inculpatului, victima. Aceste neînțelegeri au dus, ca la începutul anului 2006 soția inculpatului să introducă acțiune de divorț. După introducerea divorțului, atât soția cât și soacra inculpatului, i-au cerut acestuia să elibereze locuința și să se mute într-o construcție anexă aflată în curtea imobilului, ceea ce s-a și întâmplat, inculpatul însă beneficiind de posibilitatea de a folosi accesoriile din locuință, respectiv
Întrucât soția inculpatului refuza să urmeze tratamentul medicamentos prescris, inculpatul i-a cerut mamei acesteia să aibă grijă de soția sa întrucât este grav bolnavă.
Pe fondul acestor neînțelegeri, victima în calitate de proprietar tabular situat pe-, i-a cerut inculpatului să părăsească locuința și prin avocat i-a trimis o somație în acest sens, somație emisă de avocat la data de 22.06.2006, fixând termen pentru eliberarea locuinței pe data de 29.06.2006.
Somația i-a fost înmânată chiar de către soacra inculpatului și chiar în ziua de naștere a acestuia, după cum susține inculpatul.
La primirea somației inculpatul a încercat să rezolve problema locativă cu cele două victime, însă acestea i-au spus să-și adune lucrurile și să se mute sub pod, în sensul de a se muta sub Podul unde locuiesc persoanele fără adăpost.
În seara zilei de 27.06.2006 inculpatul a încercat din nou să se împace cu cele două victime invitându-le să bea împreună cu sticlă de vin. După cum arată inculpatul, soția a acceptat să bea un pahar de vin, însă a fost refuzat de către soacră. După aceasta s-au despărțit, inculpatul retrăgându-se în camera sa din camera anexă. în jurul orelor 23,00 inculpatul s-a dus la baie și susține acesta că în momentul în care a intrat în baie a găsit-o pe soția sa în plină cu apă și după poziția acesteia și-a dat seama că este moartă. Imediat s-a dus în camera în care se afla soacra acestuia care se uita la televizor și i-a spus că găsit-o pe soția căzută în, la care soacra fără să-l bage în seamă i-a spus că probabil iar a făcut o criză. Inculpatul văzând atitudinea soacrei s-a înfuriat spunându-i că nu este vorba de o criză și că este cu capul în apă dar întrucât soacra i-a spus să o lase în și să nu o deranjeze și-a pierdut controlul și a strâns-o de gât sugrumând-o A ieșit din cameră după care, s-a plimbat prin curte și prin cameră, a consumat un pahar de vin, s-a uitat într-un album foto iar dimineața în jurul orelor 5,00 sunat la familia, spunând că a găsit-o pe soția moartă în, iar pe soacră a sugrumat-
Inculpatul a declarat în permanență că nu este el cel care a provocat decesul soției sale, că este posibil ca aceasta să se fi înecat în.
Instanța a reținut că în imobilul pe care-l dețineau în S M,-, care era asigurat pe efracție nu se putea intra fără să se deschidă poarta de intrare, că în acea seară alte persoane nu au fost în imobil decât cei trei, respectiv inculpatul și cele două victime.
Din declarațiile martorilor s-a mai reținut că nu aveau dușmănie cu alte persoane sau familii, iar probleme existente în familie nu prea erau comunicate cunoștințelor, familia trăind mai mult într-un regim închis comunicării.
Din procesul verbal încheiat de procurorul criminalist la fața locului, instanța a mai reținut că accesul în baie se face prin bucătărie, iar în partea dreaptă a acesteia se află o mașină de spălat și o cadă pentru baie. În cadă s-a găsit cadavrul unei persoane de sex feminin, corpul fiind aproape în întregime sub apă, în se mai aflau haine pentru spălat iar pe fundul vănii lângă cap era căzut un de damă, lângă toaletă era hârtie igienică care era stropită toată cu apă, semn că a fost stropită de către cineva, ceea ce duce la prezumția că înainte de înnec victima s-a zbătut stropind cu picioarele hârtia igienică.
Cu ocazia autopsiei cadavrului victimei s-au constatat mai multe semne de violență respectiv 2 escoriații pe nara dreaptă, echimoză pe roșul buzei superioare, două echimoze pe regiunea laterocervicală dreapta, echimoză pe regiunea submandibulară, echimoză pe regiunea parasocrată și lombo-socrată, echimoză pe fața posterioară a coapsei drepte și pe genunchiul drept.
Aspectele prezentate mai sus au condus la concluzia certă că victima nu s-a sinucis și nici nu s-a înecat accidental. Nu există nicio probă din care să rezulte că în ziua respectivă victima ar fi înregistrat acele semne de violență în alte împrejurări. Dimpotrivă acele semne de violență, faptul că și-a pierdut ul, acesta desprinzându-se, aflat în sub victimă, aspectul legat de stropitul hârtiei igienice, hainele aflate în la spălat, duc la concluzia că victima a fost omorâtă.
Inculpatul nu a recunoscut că ar fi omorât-o pe soția sa însă așa cum s-a relatat mai sus, este cert că aceasta a fost omorâtă, și singurul în măsură să facă acest lucru a fost inculpatul, alte persoane nemaifiind în imobil, iar soacra acestuia mama victimei este exclusă, neavând posibilitatea fizică de a face aceasta, iar pe de altă parte a fost surprinsă când inculpatul i-a relatat că și-a găsit soția înecată în cada din baie.
În ceea ce privește pe soacra acestuia, inculpatul a recunoscut că a sugrumat-o, datorită reacției pe care a avut-o când i-a comunicat că a găsit-o pe soția sa în.
Sub alt aspect, instanța a mai reținut că starea conflictuală existentă în ultima perioadă între inculpat și cele două victime, care au culminat cu introducerea acțiunii de divorț și somația de evacuare, au putut determina pe inculpat să procedeze la înlăturarea acestora prin omor întrucât era pus în situația de a-și pierde agoniseala de o viață, respectiv partea din casă ce i se cuvenea de drept întrucât cu ocazia cumpărării acestuia imobilul a fost întabulat pe numele soacrei.
Raportat la victima, raportul medico-legal concluzionează în sensul declarațiilor inculpatului că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare.
În concluzie, în raport de probele administrate instanța a apreciat că inculpatul este cel care a omorât pe soția sa prin înec în, iar pe soacra prin sugrumare.
Apărarea inculpatului că nu el este autorul și nu și-a omorât soția a fost înlăturată întrucât așa cum s-a prezentat mai sus victima nu s-a înecat accidental și nici nu s-a sinucis ci în raport cu urmele de violență rămase pe corpul acesteia se concluzionează că aceasta a fost omorâtă.
În raport cu toate probele administrate, instanța a apreciat că autorul faptelor de omor săvârșite asupra victimelor și este inculpatul.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și procedându-se la rejudecarea cauzei să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.c și art.176 lit.b Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.b Cod penal și individualizarea pedepsei în raport de circumstanțele atenuante.
Verificând sentința atacată cu apel, din oficiu și potrivit motivelor invocate și în limitele conform art.371 Cod procedură penală și art.378 Cod procedură penală, Curtea reține că sentința atacată este în parte nelegală și netemeinică, urmând a fi limitat conținutul pedepselor complementare și accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal și totodată redozată pedeapsa aplicată inculpatului la 18 ani închisoare în detenție.
Prima instanță a stabilit o stare de fapt reală, rezultând din probe, minuțios administrate și interpretate. Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției inculpatului legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege, ceea ce în cauză este îndeplinit.
Situația de fapt reținută a rezultat din analiza coroborată a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești.
Astfel au rezultat în fapt următoarele:
Inculpatul în urmă cu 22 ani s-a căsătorit cu victima, după ce anterior mai fusese căsătorit și are cu prima soție 2 copii.
În urmă cu 3 ani inculpatul și soția s-au înțeles cu victima, soacra inculpatului, să vândă apartamentul în care locuiau și să cumpere împreună o casă. După ce au vândut apartamentele, au cumpărat împreună casa de pe-, și acest imobil a fost intabulat în întregime pe numele victimei, pentru ca fiii inculpatului din prima căsătorie să nu beneficieze de moștenire de pe urma tatălui.
În urma mutării în noua locuință, între inculpat, soție și soacra acestuia au existat frecvente certuri care s-au amplificat în ultimul an, deoarece s-a îmbolnăvit psihic și a refuzat să urmeze tratamentul.
La începutul anului 2006, a introdus acțiune de divorț cauza aflându-se pe rolul Judecătoriei Satu Mare cu termen în luna septembrie 2006.
După introducerea divorțului și i-au cerut inculpatului să se mute și să locuiască singur într-o anexă a casei, lucru pe care inculpatul l-a făcut.
Întrucât soția inculpatului refuza să se trateze și avea un comportament anormal, inculpatul i-a cerut soacrei să aibă grijă de fiica ei pentru că dacă i se va întâmpla ceva, o va "lichida".
De menționat că victima a cerut la rândul ei evacuarea din locuința inculpatului și a cerut avocatului să-l someze să părăsească locuința și la 22 iunie 2006 avocatul, în numele clientei l-a somat pe inculpatul să părăsească locuința până în 29 iunie 2006 și să predea cheile locuinței.
Apelantul a susținut că după ce a primit somația a discutat cu soția și cu soacra și acestea i-au spus să-și adune câteva lucruri și să se mute sub pod.
În seara de 27 iunie 2006, inculpatul a încercat să se împace cu soția și soacra și le-a invitat să bea împreună o sticlă cu vin. Soția a acceptat să bea un pahar cu vin iar soacra l-a refuzat.
Inculpatul a susținut apoi că s-a dus în camera în care locuia unde a stat până în jurul orei 23,00 când a intrat în casă pentru a-și face necesitățile și intrând în baie a văzut-o pe soția sa căzută în cu capul sub apă. Fără să verifice ce este cu soția, s-a dus în camera în care locuia soacra lui și i-a spus că nu a avut grijă de fiica ei și aceasta este probabil moartă. i-a spus că probabil are o nouă criză de isterie, a prins-o cu mâinile de gât și a sugrumat-
Inculpatul mai declară că până dimineață s-a plimbat prin curte, a băut vin și s-a uitat la un album cu poze, dar a și scris două scrisori redactate în limba maghiară în care a explicat motivele faptelor sale.
În data de 28 iunie 2006, ora 07,30 inculpatul a sunat la telefon la familia și i-a spus martorului că soția lui s-a sinucis în baie și el și-a omorât soacra.
În cursul urmăririi penale cât și în instanță, potrivit declarației de la filele 81-82, inculpatul a recunoscut că el a sugrumat-o pe soacra lui, dar declară că nu el a omorât-o pe soție.
Inculpatul arată "În legătură cu moartea soției eu nu mă consider vinovat, arată că nu putea fi decât soacra întrucât acestea se certau și dorea să scape de noi. Eu nu am avut niciun motiv să-mi omor soția. Eu am fost căsătorit 22 ani, trăind cu ea de 25 ani și am dus-o la medic ocupându-mă de ea și presupun că numai soacra a vrut să scape de ea. Este adevărat că după omorârea soacrei m-am întors în camera mea din anexă și am scris cele două înscrisuri olografe aflate la dosar, pe care le-am și predat poliției. Am scris că soacra a vrut să ne dea afară și pentru acest motiv am săvârșit fapta, după ce am găsit-o pe soția mea în cada de baie".
Apărarea inculpatului potrivit căreia nu el a omorât-o pe soția lui a fost just înlăturată de prima instanță, iar și instanța de apel o va înlătura din următoarele considerente:
Între victima și nu au existat conflicte, astfel că mama nu avea nici un motiv să-și omoare fiica.
În locuință s-au aflat doar inculpatul, soția și soacra, deci este exclus ca cineva din exterior să o fi omorât pe.
Inculpatul avea motive fondate să le dorească moartea soției și soacrei deoarece soția dorea să divorțeze iar soacra să-l scoată din casă.
Victima a fost găsită moartă în având pe ea o rochie și un era căzut în altul lângă. În se aflau mai multe perechi de chiloți și în baie se afla un lighean în care victima spăla lenjerie intimă. igienică din baie era stropită cu apă, ceea ce înseamnă că înainte de a muri, victima s-a zbătut stropind cu picioarele hârtia igienică de pe perete.
După evacuarea apei din, sub capul cadavrului a fost găsit unul dintre cerceii victimei care putea să cadă în numai dacă agresorul a ținut-o pe victimă cu capul sub apă.
În urma autopsierii cadavrului victimei s-au constatat mai multe semne de violență: două escoriații pe nara dreaptă, echimoză pe superioară, două echimoze pe regiunea latero-cervicală dreaptă, echimoză pe regiunea submandibulară, echimoză pe regiunea parasocrată și lombo-socrată, echimoze pe fața posterioară a coapsei drepte și pe genunchiul drept.
Toate aceste semne de violență exclud posibilitatea ca victima să se fi sinucis ori să se fi înecat accidental.
Așa cum s-a reținut în conținutul raportului medico-legal moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin înec în cada cu apă.
De menționat că inculpatul le-a omorât pe cele două victime imediat ce a fost somat să părăsească locuința.
La fila 91 dosar apel, se află traducerea înscrisurilor olografe din limba maghiară, de unde rezultă mobilul crimelor fiind astfel contrazisă apărarea sa că este nevinovat, și în care se arată ". Tot ce am făcut am făcut din motivul că au vrut să mă dea afară din casă! Să plec repede din casă, să mă duc sub un pod cu o, să dorm prin canale. Asta merit eu, o viață întreagă am lucrat doar pentru ea!"
Criticile apărării privind schimbarea încadrării juridice în sensul de a nu se reține omorul calificat asupra soției (art.175 lit.c Cod penal) și omorul deosebit de grav asupra a două persoane (art.176 lit.b Cod penal) sunt nefondate, din întreg ansamblul probator și potrivit argumentației arătate și pe o stare de fapt corect reținută, rezultă în sarcina inculpatului faptele inculpatului de ași omorî soția și soacra prin înec și sugrumare, ceea ce se circumscrie infracțiunii de omor deosebit ce grav prev. de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.c și art.176 lit.b Cod penal, texte de lege în baza cărora a și fost condamnat de prima instanță.
În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea va reduce pedeapsa aplicat inculpatului de la 22 ani închisoare la 18 ani închisoare, avându-se în vedere persoana inculpatului, în etate (62 ani), lipsa antecedentelor penale, comportamentul acestuia în fața organelor judiciare, comportamentul avut anterior, relațiile sale cu victimele. Totodată, așa cum rezultă din expertiza medico-legală întocmită de Serviciul de Medicină Legală S M, inculpatul suferă de cardiopatie ischemică cronică, angină pectorală instabilă, potrivit concluziilor ce se regăsesc la fila 72-73 din dosarul instanței de apel.
În raport cu faptele săvârșite, este marcat profund de ceea ce s-a întâmplat și la data expertizării psihiatrice a prezentat "tulburare depresivă reactivă", discernământul său fiind păstrat raportat la învinuirile ce i s-au adus.
Examinând din oficiu cauza, instanța de apel constată că aceasta este nelegală cât privește aplicarea pedepselor complementare și accesorii, respectiv instanța de fond în mod greșit a interzis toate drepturile prevăzute de art.64 Cod penal, urmând ca apelul inculpatului să fie admis și sub acest aspect și se vor limita conținutul pedepselor complementare și accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății (art.53 din Constituția României). Principiul de proporționalitate cere existența unei legături observabile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și situația persoanei în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de inculpat și se va desființa hotărârea atacată în sensul că se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 22 ani la 18 ani închisoare și se vor limita pedepsele complementare și accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a (dreptul de a alege și de a fi ales în funcții publice) și lit.b Cod penal (de aoc upa o funcție în exercițiul autorității de stat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală
ADMITE apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.120 din 14 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o desființează în sensul că:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 22 ani la 18 ani închisoare.
conținutul pedepselor complementare și accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu partea civilă intimată.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red. dec. jud. - A, 27.03.2008
jud.fond.
tehnored. GM/2 ex./28.03.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela
