Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 2/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de revizuientul fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.468 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr.399/1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.4247/1999 formulată de revizuient.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 9.01.2008, când în urma delibărărilor a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- și adresată inițial Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, condamnatul, fiul lui și, născut la data de 27.01.1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 399/15.11.1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 4247/1999, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 17 ani și obligarea la tratament medical, conform dispozițiilor art. 113 Cod penal, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor desosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art.176 lit.a Cod penal.
În motivarea cererii, condamnatul a invocat faptul că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, reprezentând omorul deosebit de grav asupra victimei, concubina sa (art.174 rap. la art.176 lit.a Cod penal), activitatea infracțională fiind desfășurată de altă persoană, propunând audierea unor martori în stabilirea situației de fapt.
După examinarea cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 397 Cod pr.penală de către procuror, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, prin adresa nr. 1171/III/6/2007, a formulat concluzii de respingere a cererii de revizuire promovate de condamnatul, motivate de faptul că susținerile revizuentului nu pot fi considerate împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată și descoperite ulterior, astfel cum prevăd dispozițiile art. 394 lit.a Cod pr.penală și nu cuprind vreun alt caz din cele la care se referă prevederile legale menționate.
Prin sentința penală nr. 468 din data de 23 noiembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 399/1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 4247/1999, formulată de revizuentul, fiul lui și, născut la data de 27.01.1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni.
Totodată, a fost obligat revizuentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul stabilit avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 399/15.11.1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 4247/1999, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 17 ani și obligarea la tratament medical, conform dispozițiilor art. 113 Cod penal, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor desosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art.176 lit.a Cod penal asupra victimei, concubina sa, hotărârea rămasă definitivă în urma respingerii apelului și respectiv recursului declarat de condamnat (decizia penală nr. 9/17.01.2000 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 97/2000 și decizia penală nr. 916/22.02.2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr. 821/2000).
În adoptarea soluției de condamnare, instanțele au reținut că la data de 21.11.1998, după ce a consumat băuturi alcoolice cu victima, a lovit-o în mod repetat, după care a abandonat-o în veranda casei, aceasta decedând prin insuficiență cardio-respiratorie, urmare unui șoc mixt, prin expunere la temperatură scăzută și epuizată fizic, pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Infracțiunea, încadrată juridic în prevederile art. 174-176 lit.a Cod penal, a fost recunoscută de revizuent în faza de urmărire penală și ulterior de cercetare judecătorească, acesta relatând că "a luat victima la bătaie și i-a mușcat o bucată din ", activitate repetată la câteva ore, folosind un corp contondent și anume o furcă, după care a abandonat-o în veranda locuinței, expusă frigului, deși "striga și cerea ajutor", constatând că a decedat în dimineata zilei de 22.11.1998.
Despre activitatea infracțională, inculpatul însuși a relatat martorilor, și, cărora le-a mărturisit că "a omorât-o" pe concubina sa, solicitând celei din urmă o sumă de bani, întrucât intenționează să se predea poliției, deși în fapt s-a sustras urmăririi penale, fiind ulterior dat în urmărire generală și depistat la locuința martorei din B, în urma denunțării de către sora sa.
Astfel, susținerile condamnatului cuprinse în cererea de revizuire și formulate oral, în sensul că nu este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat, solicitând în acest sens administrarea probei testimoniale, nu numai că nu sunt reale (despre fapta comisă relatând și martorii G și ), dar nici nu constituie vreun caz din cele prevăzute de dispozițiile art.394 Cod pr. penală le prevede în mod expres și limitativ.
A mai reținut instanța de fond faptul că aceste susțineri reprezintă apărări pe care instanțele de judecată le-au verificat în timpul cercetării judecătorești, în fond și în căile ordinare de atac și nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute în timpul procesului dedus judecății, fiind descoperite ulterior, astfel cum statuează preverile art. 394 Cod pr.penală.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a depune însă în scris motive de apel.
În ședința publică de judecată, prin apărătorul desemnat din oficiu, apelantul a arătat că nu a avut nicio participare la săvârșirea infracțiunii, că au existat alte persoane care, dacă ar fi fost urmărite, ar fi condus la achitarea sa. A mai arătat apelantul că adevăratul vinovat este, persoană care nu a fost niciodată audiată.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit.a Cod pr.penală.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. 2 C.P.P. Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav comis aupra victimei la data de 29.11.1998, sentința nr. 399/1999 a Tribunalul Dâmbovița rămânând definitivă prin decizia penală nr. 916/2001 a Curții Supreme de Justiție.
S-a reținut de către instanța de fond că la data de 21.11.1998, după ce a consumat băuturi alcoolice cu victima, a lovit-o în mod repetat, după care ar fi abandonat-o în veranda casei în care locuiau, aceasta decedând prin insuficiență cardio-respiratoriu, urmarea unui șoc mixt prin expunerea la temperatură scăzută și epuizată fizic, pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Prin cererea de revizuire adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 399/199 a Tribunalului Dâmbovița întrucât nu el se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav asupra victimei, ci numitul, ce era concubinul victimei la acea dată. Tot în cererea de revizuire condamnatul a arătat că a solicitat în cursul judecății pe fond să fie audiat numitul, dar nu i s-a încuviințat cererea.
Se mai arată în cererea depusă la parchet că în cursul relației de concubinaj dintre și victima, aceasta din urmă a fost de mai multe ori internată în spital datorită bătăilor aplicate de concubinul său, iar la data de 21.11.1998 aceasta venit la locuința lui bătută de către concubinul său, fiind văzută de către numitul.
În susținerea afirmațiilor sale, revizuentul a atașat cererei sale declarația victimei (adresată Ministerului Justiției) și a numitului.
Fără a se dispune de către procuror audierea revizuentului sau a persoanelor menționate în cererea de revizuire, a fost întocmit referatul nr. 1171/III/6/13.09.2007 prin care a fost înaintată cererea de revizuire formulată de cu concluzii de respingere întrucât susținerile și probele invocate în dovedirea acesteia nu pot fi considerate ca împrejurări noi necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și descoperite ulterior, așa cum prevede disp. art. 394 lit.c Cod procedură penală.
Potrivit art. 399 alin.1 C.P.P. după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin.3 C.P.P. persoana care solicită revizuirea, iar în cazul în care este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire procurorul dispune aceasta prin ordonanță.
În cauza de față Curtea apreciază că procurorul nu a dat eficiență acestor dispoziții legale.
În primul rând parcurgerea procedurii de cercetare efectuată de procuror este obligatorie, iar după efectuarea actelor de cercetare acesta este obligat să sesizeze instanța de judecată competentă. În cazul aceste proceduri procurorul trebuie să analizeze cererea de revizuire pentru a constata dacă îndeplinește condițiile prev. de art. 397 alin. 2 în C.P.P. caz contrar fiind nevoit de chema persoana care solicită revizuire în vederea audierii pentru a completa sau preciza cererea.
În cererea de revizuire aceste completări nu erau necesare întrucât se deduce în mod clar cazul de revizuire pe care se întemeiază aceasta precum și mijloacele de probă propuse în dovedirea ei, respectiv audierea în primul rând a numitului, fostul concubin al victimei.
În al doi-lea rând chiar dacă s-a apreciat că nu se impune audierea revizuentului, era necesar efectuarea de cercetări pentru a se verifica temeinicia cererii de revizuire, întrucât revizuentul propusese să fie audiată o persoană care nu dăduse declarații în cursul procesului penal și care ar fi avut legături directe cu victima infracțiunii fiind, așa cum susține revizuentul, concubinul victimei.
Totodată, revizuentul a depus la dosar o declarație a numitului din care rezultă că a avut loc un incident între acesta și victimă, astfel că s-ar fi impus audierea lui pentru a verifica veridicitatea declarației.
În fine, se impunea audierea de către procuror a martorului menționat în cererea de revizuire, pentru a se verifica dacă la data de 21.11.1998 victima a sosit la domiciliul condamnatului prezentând urme de violență, astfel cum arată acesta în cererea sa.
Curtea apreciază că toate aceste precizări ale revizuentului trebuiau verificate de către organul de urmărire penală, întrucât sunt aspecte care vizează în mod direct vinovăția persoanei condamnate, urmînd ca apoi să fie sesizată instanța competentă, mai ales că cele două persoane menționate în cererea de revizuire nu fuseseră audiate în cursul procesaului penal și deci nu s-a dat eficiență disp. art. 399 Cod procedură penală.
Față de aceste considente, se va admite apelul revizuentului, va fi desființată sentința atacată, cu restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în vederea efectuării actelor de cercetare, respectiv audierea, în principal, a numitului și eventual a lui, precum și administrarea altor probe ce se vor considerea necesare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.468/2007 a Tribunalului Dâmbovița, desființează sentința apelată și pe fond restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în vederea refacerii actelor de cercetare, urmând a fi audiat numitul și eventual a fi administrate alte probatorii ce se vor considera necesare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru apelant de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09 ianuarie 2008.
Președinte Judecător
Grefier
Red. / Tehnored.
3 ex./24.01.2008
Dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
Judecător fond
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3113
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința din data de 07 ianuarie 2008 PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuientul fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.468 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr.399/1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.4247/1999 formulată de revizuient.
A fost obligat revizuientul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - revizuient, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.7656/2007, fila 9 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, avocat luând legătura cu apelantul revizuient arestat, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru apelant, arată că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.174 - 176 lit.a Cod penal și solicită instanței admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea cererii de revizuire întemeiată pe disp.art.394 lit.a Cod procedură penală, deoarece revizuientul nu sa avut nici-o participare la săvârșirea infracțiunii, au fost alte persoane și dacă ar fi fost urmărite ar fi condus la achitarea acestuia.
Mai arată că adevăratul vinovat este, care nu a fost audiat niciodată.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii în sensul respingerii apelului declarat de revizuient ca fiind nefondat, menținerea sentinței atacate întrucât
este legală și temeinică, și nu se invocă împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prev.de art.394 Cod procedură penală.
Apelantul - revizuient, având ultimul cuvânt, arată că sunt martori care cunosc că el nu este vinovat de fapta reținută în sarcina sa, solicitând admiterea apelului.
CURTEA:
Având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, constată necesar amânarea pronunțării cauzei, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09 ianuarie 2008.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07 ianuarie 2008.
Președinte Grefier
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu
