Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 4/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr.2739/87/2009

3053/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ nr. 4

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu

JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu

GREFIER: - -

* * * * * * * * * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror

* * * * * * * * * * * *

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul inculpat împotriva Sentinței penale nr. 135 din data de 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în Dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu - - în baza delegației depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul desemnat din oficiu, întrebat fiind de către președintele completului de judecată precizează că apelul inculpatului vizează numai individualizarea pedepsei.

Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul, critică hotărârea atacată, ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei. Solicită să se constate că în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului și conduita acestuia înainte de săvârșirea faptei și după săvârșirea acesteia, pedeapsa de 10 ani închisoare este excesivă.

Își încheie pledoaria solicitând admiterea apelului, desființarea, în parte, a hotărârii atacate și pe fond, rejudecând latura penală a cauzei, să fie dispusă reindividualizarea pedepsei aplicând inculpatului o pedeapsă sub cuantumul de 10 ani închisoare.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere atât dispozițiile art. 52 și 72 Cod Penal cât și dispozițiile art. 74 - 76 Cod Penal, a ținut cont de gravitatea ridicată a faptei săvârșite de către inculpat, de faptul că nu are antecedente penale, este tânăr, a recunoscut și regretat fapta, astfel că a aplicat o pedeapsă într-un cuantum judicios individualizat.

În baza art. 192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.135 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, n baza art.174 Cp raportat la art.175 lit.c-176 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 10 (zece) ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute art.64 lit.a teza a ll-a și lit.b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a ll-a și lit.b Cod penal, în condițiile art.65 Cod penal, pe o durată de 5 ani, potrivit art.53 Cod penal.

S-a dispus degradarea militară a inculpatului.

S-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 8.05.2009, la zi, 24.11.2009 și a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a dispus confiscarea corpului delict - toporișca cu metalică de culoare roșie, cu lățimea lamei de circa 7,3 cm.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în fapt, următoarea situație:

La data de 8 mai 2009, în jurul orelor 9-9,10, inculpatul s-a deplasat la locuința martorului, era nervos și agitat, a lovit cu pumnii autoturismul acestuia și i-a solicitat să-i dea cheile de la mașină, exercitând acte de violență asupra martorului întrucât acesta a refuzat.

În această împrejurare, martorul a observat că inculpatul prezintă urme recente de sânge, iar suborbitar dreapta prezenta o excoriație.

Când a ajuns la locuință, în jurul orelor 10,40-10,45, mama inculpatului a observat că soacra sa era într-o anexă, avea corpul orientat cu fața în sus, prezenta numeroase leziuni la față, avea craniul zdrobit și era decedată.

Lângă corpul victimei, cu ocazia cercetării la fața locului, a fost găsită o toporișcă cu metalică de culoare roșie și lungimea lamei de circa 7,3 cm. pe care existau urme de sânge.

A concluzionat instanța fondului că fapta inculpatului - care a exercitat în mod repetat, cu toporișca, acte de violență asupra bunicii sale cauzându-i moartea - întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.c-176 lit.a Cod penal.

La individualizarea pedepsei, ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.52 și 72 Cod penal, ținând cont atât de gravitatea ridicată a faptei, împrejurările în care a fost comisă, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, a recunoscut și regretat fapta comisă, apreciind că prin condamnarea la pedeapsa închisorii de 10 ani, ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante prev.de art.74-76 Cod penal, va putea fi atins scopul legii penale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârea atacată, în raport de critica formulată, cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

În cadrul controlului de legalitate, exercitat în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă și completă analiză a probelor administrate, stabilind corespunzător activitatea infracțională desfășurată de inculpat și vinovăția acestuia, activitate corect încadrată în dispozițiile art.174 Cod penal raportat la art.175 lit.c-176 lit.a Cod penal, având în vedere împrejurările concrete în care s-a acționat.

Este adevărat că infracțiunea de omor deosebit de grav se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe tragice asupra vieții omenești, însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.

De asemenea, nu trebuie omis că pedeapsa se aplică făptuitorului și că ea trebuie adaptată persoanei celui căruia îi este destinată și pe care este chemată să îl reeduce.

Rezultă, așadar, că pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului.

socială se apreciază și în contextul comportamentului manifestat de inculpat după săvârșirea faptelor, o bună conduită avută pe tot parcursul procesului penal constituind o împrejurare de care trebuie să se țină seama la individualizarea pedepsei.

Astfel, faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, justifică reținerea, în favoarea sa, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege; aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 10 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art.52 Cod penal, sancțiunea, astfel stabilită de tribunal, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului.

Reținând că pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului a fost deja în mod consistent coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, tocmai prin acordarea unei largi eficiențe circumstanțelor atenuante judiciare corect reținute în favoarea sa, Curtea apreciază că o reevaluare a acelor circumstanțe, în sensul operării unei noi reduceri a pedepsei, este nejustificată, întrucât, în procesul de individualizare a acesteia, nu se poate face abstracție, conform art.72 din Codul penal, de gravitatea sporită a infracțiunii săvârșite de inculpat, care, și-a ucis bunica paternă - femeie în vârstă de 81 de ani, aplicându-i lovituri repetate.

Așadar, constatând că - în procesul de individualizare judiciară - instanța de fond a respectat întocmai criteriile consacrate de art.72 Cod procedură penală, Curtea - în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală - urmează să respingă apelul promovat în speță.

Având în vedere că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive subzistă, Curtea va menține starea de arest a apelantului și va deduce prevenția la zi.

Constatând că cel aflat în culpă procesuală este apelantul-inculpat, Curtea, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, urmează a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr.135 din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman.

prevenția inculpatului de la 8 mai 2009 la zi.

Menține măsura arestării preventive a inculpatului.

Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red.

Dact.G,

Ex.2

Red.-Trib.

Președinte:Antoaneta Nedelcu
Judecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 4/2010. Curtea de Apel Bucuresti