Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 5/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 5
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea apelului penal, având ca obiect " revizuire", formulat de condamnatul revizuent, fiul lui și -, născut la data de 28 iunie 1955, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva sentinței penale nr.546 din 29 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă condamnatul revizuent, asistat de avocat apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că este al treilea termen de judecată, că la termenul anterior cauza a fost amânată la solicitarea revizuentului pentru consultarea dosarului împreună cu apărătorul la arhiva instanței, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat solicitând și având cuvântul, învederează instanței că a studiat dosarul cauzei la arhiva instanței împreună cu revizuentul la termenul stabilit și, în urma discuțiilor purtate cu acesta, astăzi vine cu nouă cerere, respectiv efectuarea unei expertize a victimei G, cu motivarea că acesta era bolnav și ar fi putut să moară din alte cauze. Personal i-a explicat acestuia că o asemenea probă nu poate fi solicitată într-o cale extraordinară de atac.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că față de cadrul procesual în care ne aflăm, respectiv o cale extraordinară de atac, aceea a revizuirii, suplimentarea probatoriului într-o asemenea procedură nu este admisibilă și, prin urmare se opune administrării acestei probe.
Având în vedere cadrul procesual în care ne aflăm, dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a revizuirii, instanța constată că nu este admisibilă cererea formulată de condamnat prin intermediul apărătorului, cerere prin care se aduce o critică hotărârii de condamnare.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat, având cuvântul, arată că cererea de revizuire formulată de se întemeiază pe dispozițiile prevăzute de art. 394 alin.1 lit.a și b Cod procedură penală.
Susține apărarea că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de. Revizuentul a solicitat revizuirea dosarului pentru a-și dovedi nevinovăția, iar prin martori propuși a fi audiați ar fi dovedit că victima a fost lovită și de o altă persoană, împrejurări care nu au fost cunoscute instanței atunci când a dispus condamnarea sa.
Raportat la probatoriul administrat în cauză și temeiul de revizuire invocat de condamnat, apărarea consideră admisibilă cererea formulată, sens în care pune concluzii de admitere. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de ca fiind inadmisibilă.
Susține procurorul că sentința instanței de fond este legală și temeinică raportat la motivele pe care revizuentul a înțeles să-și întemeieze cererea, nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.394 cod procedură penală,dispoziții care prevăd în mod expres și limitativ cazurile care pot atrage revizuirea unei sentințe penale.
Revizuentul a mai formulat anterior o altă cerere de revizuire care de asemenea, a fost respinsă ca inadmisibilă, invocând aceleași împrejurări care vizează strict nevinovăția
Revizuentul condamnat având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile puse de apărător.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 546 din 29 septembrie 2009, Tribunalul Iașia respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de către revizuientul condamnat, fiul lui și -, născut la 28.06.1955 în comuna, județul I, împotriva sentinței penale nr. 67/03.02.2005 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 6146/2004, modificată prin decizia penală nr. 212/15.08.2006 a Curții de Apel Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5693/03.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei (delegația nr. 7196/2009) va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat revizuientul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea formulată la data de 15.07.2009 petentul a formulat, în temeiul art.394 alin.1 lit. a Cod procedură penală, cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 67/03.02.2005 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosar 6146/2004.
Fiind audiat în fața organului de urmărire penală, condamnatul a arătat că nu este mulțumit de modul cum s-a efectuat urmărirea penală, întrucât nu i s-a aprobat reconstituirea faptelor și nu este mulțumit de pedeapsa aplicată, aceasta fiind în cuantum prea mare, nefiindu-i reținute în favoarea sa circumstanțe atenuante. A susținut revizuentul că martorul a declarat în fals, motiv pentru care este proces la instanța de judecată.
Efectuând actele de cercetare prevăzute de art. 399 Cod procedură penală, procurorul a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală pentru admisibilitatea în principiu a cererii, fiind confirmată situația de fapt stabilită prin rechizitoriul întocmit de unitatea Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
S-a atașat la dosarul prezentei cauze, dosarul nr. 6146/2004 al Tribunalului Iași.
La termenul din 12.05.2009, Tribunalul a acordat cuvântul potrivit art. 403 alin. 1 Cod procedură penală asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Potrivit textului legal, instanța, ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac de retractare împotriva sentințelor penale definitive, nu poate deveni admisibilă decât în condițiile existenței vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, pentru a nu se aduce atingere principiului stabilității ordinii juridice.
Prin sentința penală nr. 67/03.02.2005 a Tribunalului Iași, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 212/15.08.2006 a Curții de Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia nr. 5963/03.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus condamnarea revizuentului din prezenta cauză la o pedeapsă rezultantă finală de15 ani închisoare, prin contopirea pedepselor de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "lipsire de libertate în mod ilegal" prevăzută de art.189 alin. 2 Cod penal, respectiv 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "omor deosebit de grav" prevăzut de art.174, 176 lit. a Cod penal.
În prezenta cerere de revizuire formulată, a invocat faptul că ancheta penală nu a fost completă, solicitând reducerea pedepsei și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare. De asemenea, petentul a arătat că martorul a declarat în fals.
Potrivit dispozițiilor art. 394 Cod procedură penală (1) revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală, a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Potrivit art. 394 alin.2 Cod procedură penală. cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
În sensul dispozițiilor legale, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire în baza art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală este necesar ca "împrejurările noi", necunoscute instanței, să conducă la o soluție diametral opusă celei de condamnare. Instanța reține că nu poate fi admisă o cerere de revizuire bazată pe art. 394 alin. 1 lit. a prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei, reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante; în aceste situații revizuirea cauzei nu poate fi admisă deoarece nu s-ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ci, eventual, s-ar ajunge la o soluție de redozare a pedepsei, deși se menține soluția de condamnare, iar textul legal impune a se dovedi "netemeinicia hotărârii de condamnare".
Or, în cauză, petentul nu invocă împrejurări noi, necunoscute la soluționarea fondului cauzei, susținând doar că nu s-a dat suficientă relevanța juridico -,penală împrejurării referitoare la prinderea victimei G la furat în curtea sa. Or, toate aceste aspecte au fost pe larg analizate în hotărârile pronunțate cu prilejul soluționării fondului cauzei. În sensul dispoziției legale, pentru a fi admisibilă revizuirea este necesar a se releva împrejurări faptice noi - ca date obiective, exterioare persoanei inculpatului, susceptibile de a fi probate și analizate.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, cu privire la atestările false ale martorului, revizuentul nu precizează în ce ar consta acestea. Mai mult, petentul revizuent nu a probat că ar fi formulat împotriva martorului plângere penală pentru mărturie mincinoasă.
În consecință, văzând că motivele invocate de petentul în susținerea cererii nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, prima instanță a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 403 Cod procedură penală coroborate cu dispozițiile art. 393 Cod procedură penală și 394 Cod procedură penală.
În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală hotărârea primei instanțe a fost apelată de revizuentul condamnat, criticând- sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire, întrucât motivele invocate se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. și b Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport cu motivele invocate de condamnatul - revizuent, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, respingând cererea de revizuire cu care a fost sesizată, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică întrucât motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 394 alin. 1 și 2 Cod procedură penală rezultă că revizuirea unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe solicitarea administrării unor probe noi sau readministrării celor deja administrate în timpul procesului penal ori pe critici aduse probatoriului administrat sau modalității de individualizare a pedepsei, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei, fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă.
Din analiza motivelor pe care s- întemeiat cererea de revizuire promovată de condamnatul rezultă că acesta nu a învederat nici o astfel de împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr. 67 din 3.02.2005 pronunțată de Tribunalul Iași, modificată prin decizia penală nr. 212 din 15.08.2006 a Curții de Apel Iași și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5963 din 3.10.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, condamnatul a făcut referire la aspecte ce au fost deja examinate de către instanța care a pronunțat pe fond hotărârea de condamnare și de către instanțele de control judiciar care au confirmat legalitatea și temeinicia hotărârii date asupra fondului cauzei, sub aspectul stabilirii situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat în cauză și a încadrării juridice date faptelor reținute în sarcina sa în raport de situația de fapt reținută.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală nu se referă la descoperirea de probe noi deoarece s-ar transforma revizuirea într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea.
Prin urmare, nu este posibilă audierea sau reaudierea unor martori și o nouă apreciere a probelor în legătură cu aceleași apărări invocate de inculpat, cunoscute și verificate anterior de instanțe.
Cu privire la celălalt caz de revizuire invocat de condamnat, respectiv cel prevăzut de art. 394 lit. b Cod procedură penală, se constată că potrivit art. 395 alin. 1 Cod procedură penală modalitatea principală prin care se poate statua în legătură cu situațiile reglementate de acest text legal, o constituie un proces penal, independent, în cadrul căruia urmează a se decide în legătură cu săvârșirea mărturiei mincinoase.
În cadrul acestui proces penal trebuie să se fi dispus asupra fondului printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanța procurorului ce a statuat că fapta există, este prevăzută de legea penală și a fost comisă de învinuit sau inculpat.
Ca o excepție de la regula prevăzută în art. 395 alin. 1 Cod procedură penală, legea dă posibilitatea de a se face dovada situațiilor ce constituie cazul de revizuire prevăzut în art. 395 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, chiar în cadrul procedurii de revizuire și anume când instanța de judecată sau procurorul "nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei".
Ori, în speță, revizuentul nu a demonstrat în nici un fel susținerile sale privind afirmațiile mincinoase ale martorilor, nepronunțându-se o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului așa cum impun dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură penală.
De asemenea, nu a dovedit nici existența situației de excepție prevăzută de art. 395 alin 2 Cod procedură penală care să permită instanței să statueze în cadrul procedurii de revizuire asupra infracțiunii reclamate.
Pentru aceste considerente nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
În consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 546 din 29.09.2009 a Tribunalului Iași ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 546 din data de 29.09.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă pe apelant să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
21.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Elena Scriminți
