Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 64/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 64
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 279 din data de 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 9901/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. și av. pentru inculpatul apelant, partea civilă, martora, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul, depune la dosar delegație de substituire, substituind pe av..
Sub prestare de jurământ este audiată martora, declarația acesteia fiind consemnată într-un proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului constată că martorul, admis de instanța de apel, la un termen anterior, a semnat citația și are cunoștință de termenul acordat. De asemenea martorul a fost audiat amplu la Tribunalul Iași ( fila 27 dosar ), a fost audiat și la urmărirea penală și văzând că deși s-au făcut demersuri pentru administrarea probei testimoniale, nu s-a putut asigura prezența martorului la instanța de apel pentru a fi audiat, potrivit dispozițiilor art. 329 al.3 din Codul d e procedură penală, care prevăd că "dacă în cursul cercetării judecătorești administrarea unei probe, admisă anterior apare ca fiind inutilă, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată", renunță la administrarea probei testimoniale cu martorul.
Av. și av. pentru inculpatul apelant arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.
Av. pentru inculpat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală - fapta nu a fost săvârșită de către inculpat. Consideră că prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost răsturnată de probele administrate în cauză. Din întreg materialul probator, din toți martorii audiați, doar rudele apropiate părții vătămate pretind că ar fi văzut că numai inculpatul ar fi lovit partea vătămată, în zona abdominală. Restul martorilor audiați au arătat că nu au fost de față la momentul incidentului.
Solicită, în concluzie, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală.
Av. pentru inculpatul, achiesează la concluziile formulate de av.. Așa cum a arătat și în motivele de apel, în principal a solicitat schimbarea încadrării juridice dată inițial faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea de " tentativă la omor" în infracțiunea prev. de art. 182 al.2 teza finală din Codul penal. În motivele de apel a detaliat diferențele dintre infracțiunea de omor și infracțiunea prev. de art. 182 al. 2 teza finala din Codul penal. Intenția inculpatului a fost aceea de a vătăma ( fiind un conflict spontan) nu intenția de a omorî. Eronat s-a reținut de către organele de urmărire penală existența acelui cuțit - dă citire unor pasaje din declarațiile martorilor audiați, declarații din care rezultă că inculpatul nu avea asupra sa vreun cuțit. Singurele martore care declară că inculpatul avea un cuțit sunt martorele și, însă acești martori sunt rude cu partea vătămată. În lipsa dovedirii existenței acestui cuțit se confirmă susținerile inculpatului, respectiv faptul că a lovit partea vătămată cu paftaua de la.
În ceea ce privește zona vizată - zona abdominală - arată că nu este o zonă considerată periculoasă și care să producă moartea unei persoanei.
De asemenea arată că între inculpat și partea vătămată era o relație de prietenie.
Având în vedere aceste elemente ce diferențiază infracțiunile arătate, solicită schimbarea încadrării juridice în sensul arătat întrucât a lipsit orice intenție de a ucide, inculpatul având doar intenția de a se apăra.
În subsidiar solicită redozarea pedepsei aplicate, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului.
Partea vătămată având cuvântul arată că este mulțumită de soluția dată de instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că în motivarea apelului, inculpatul a precizat că a fost un conflict spontan, însă probatoriul administrat nu confirmă acest lucru. Conflictul a avut două părți, inițial un conflict verbal, iar la un anumit interval de timp, în a doua fază a conflictului, unde inculpatul a aplicat lovituri părții vătămate, lovituri care, față de zona vizată și obiectul vulnerabil folosit, au pus în pericol viața părții vătămate.
Aceiași cerere de schimbare a încadrării juridice a fost formulată de inculpat și la instanța de fond, instanță care a respins această cerere. Inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav.
Mai mult, inculpatul a mai fost condamnat tot pentru o faptă de omor deosebit de grav.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este corectă, nu sunt motive de reformare a sentinței atacate sens în care solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr.278/19.04.2007 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
Condamna inculpatul, fiul lui și, născut la 14.09.1969 în sat, comuna, județul I, cu același domiciliu, căsătorit, un copil minor, recidivist, CNP -, stagiul militar satisfăcut, la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor calificat și deosebit de grav" prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 - art.175 lit. i Cod penal și art. 176 lit. c Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 18.05.2006 la 14.09.2006.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală admite acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă inculpatul să achite părții civile suma de 4000 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 obligă inculpatul să achite suma de 990,24 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe Sf. I, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 1150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite părții civile suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător.
astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 1425/P/2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor calificat și deosebit de grav", prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 - 175 lit. i și art. 176 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În fapt, prin actul de inculpare s-au reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în sat și comuna, este căsătorit, are un copil minor. Prin sentința penală nr. 26/28.03.1989 a Tribunalului Iași inculpatul a fost condamnat la 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174-176 lit. c Cod penal.
La data de 4.04.2006, în jurul orelor 14,00 inculpatul a avut o discuție în contradictor cu partea vătămată, sub pretextul că i-ar fi sustras un bici, în urma căreia a lovit pe partea vătămată.
În cursul aceleiași zile, mai târziu, cei doi s-au întâlnit din nou și s-au certat din același motiv. Inculpatul a lovit partea vătămată de mai multe ori peste față, iar partea vătămată, în încercarea de a se apăra, a scos centura de brâu și a încercat să se apere.
Partea vătămată și-a pus centura la loc, în timp ce inculpatul o lovea și o amenința. În timp ce partea vătămată se afla cu spatele, inculpatul a scos din buzunarul drept un cuțit și i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului.
Partea vătămată a fost condusă la spital unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
Atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței inculpatul a arătat că nu a lovit victima cu cuțitul ci cu paftaua de la centura cu care partea vătămată a intenționat să îl lovească.
În dovedirea acestei situații de fapt, inculpatul a propus audierea martorilor din lucrări și a martorului
În cauză au fost audiați martorii din lucrări:, și.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în vătămarea corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, motivat de faptul că nu a acționat cu intenția de a ucide pe partea vătămată. De asemenea, s-a mai precizat că agresiunea nu s-a produs cu un cuțit, ci cu centura părții vătămate, mai precis cu catarama acestei centuri, iar zona lezată nu a fost una vitală.
Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptelor, instanța reține următoarele:
În concluziile Certificatului medico-legal, se precizează că partea vătămată a fost lovită cu un obiect înțepător-tăios, iar leziunea a pus în primejdie viața acesteia. Zona vizată a fost cea abdominală, zonă care, așa cum s-a stabilit în practica judiciară, este o zonă vitală.
În ceea ce privește intenția inculpatului, este posibil ca acesta să nu fi avut intenție directă, însă avea posibilitatea să prevadă rezultatul acțiunilor sale.
Tentativa la omor este o infracțiune susceptibilă de a fi comisă și cu intenție indirectă.
Raportat la aceste două aspecte - zona vizată și forma de intenție a inculpatului - încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu este cea corectă, și anume tentativa la omor calificat și deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 74 lit. i Cod penal și art. 176 lit. c Cod penal.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 4.04.2006 între inculpat și partea vătămată au avut loc mai multe certuri urmate de lovituri.
În jurul orelor 14,00 avut loc un prim conflict, o ceartă, în urma căreia inculpatul a lovit partea vătămată de mai multe ori cu pumnii, fără a-i cauza însă leziuni grave. La un moment dat, partea vătămată a fugit și s-a deplasat la domiciliul său.
Mai târziu, în jurul orelor 17,00, cei doi s-au întâlnit din nou și s-au certat. Din declarațiile martorilor, și rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a lovit partea vătămată. Nici unul din martorii care au văzut tot conflictul sau o parte din conflict nu au arătat că de față ar fi fost și, fratele părții vătămate.
Partea vătămată a scos centura pe care o avea la brâu, probabil pentru a se apăra de loviturile inculpatului.
Martora, care a văzut întreg conflictul, a arătat că inculpatul a scos un cuțit cu ramă rabatabilă din buzunar, l-a deschis și a lovit partea vătămată. Declarațiile acestei martore se coroborează cu declarațiile celorlalți martori care au perceput direct diferite momente ale conflictului, cu declarațiile părții vătămate și, până la un punct, chiar și cu declarația inculpatului. Inculpatul recunoaște că a lovit partea vătămată, însă a arătat că a lovit-o cu centura și nu cu cuțitul.
În cauză au fost audiați și martorii, și, care au relatat o altă situație de fapt. Aceștia au arătat că martorul, fratele inculpatului, era de față la conflict și avea un cuțit în mână. Tot acești martori au arătat că a încercat să lovească pe inculpat cu cuțitul însă a intervenit și a fost lovit de.
Nici unul din ceilalți martori audiați, nici inculpatul nu a arătat că ar fi avut vreun conflict cu fratele părții vătămate sau că acesta ar fi fost de față.
Declarațiile acestor trei martori nu se coroborează cu nici o altă probă și nu confirmă nici varianta susținută de inculpat. Martorul, audiat în cauză a arătat că nu a fost de față când a avut loc conflictul și că se judecă cu martora.
Întrucât declarațiile celor trei martori relevă o altă situație de fapt, este posibil, ca tot ceea ce au relatat aceștia să se fi petrecut după terminarea conflictului, întrucât nici unul nu a observat centura părții vătămate, însă toți au observat că inculpatul era lovit la mână.
Declarațiile celor trei martori nu pot fi reținute, ele nu se coroborează cu nici o altă probă aflată la dosar, nici chiar cu declarația inculpatului, care, la reaudiere, a precizat că nu a fost de față în timpul scandalului.
După ce partea vătămată a fost lovită, aceasta a fost transportată la spital pentru a i se da primul ajutor.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 175 lit. i și art. 176 lit. c Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța va avea în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și cele personale ale inculpatului, precum și starea de recidivă postexecutorie.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal și va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor.
Va deduce perioada reținerii și arestării preventive, din pedeapsa aplicată.
Având în vedere declarația inculpatului, din care rezultă că este de acord să achite părții vătămate suma solicitată cu titlu de daune materiale, actele depuse de partea vătămată, conform art. 14 și 346 Cod procedură penală, va admite acțiunea civilă formulată de.
Va obliga inculpatul să achite, conform art. 313 Legea nr. 95/2006, cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgențe
În termenul prevăzut de art.363 al.1 Cod procedură penală hotărârea a fost apelată de inculpatul.
Motivându-și apelul, inculpatul susține că instanța de fond a apreciat greșit probele dosarului și solicită reaprecierea probelor și achitarea inculpatului potrivit art.10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.
În motivele de apel depuse în scris de inculpat s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.182 Cod penal și redozarea pedepsei.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.371 al.2 Cod procedură penală, constată următoarele:
În cauză, instanța de fond a procedat la administrarea unui amplu probatoriu, ce a fost just apreciat, potrivit art.63 Cod procedură penală.
judecata, în apel au fost reaudiați martorii din lucrări (fila 56 dosar apel), (fila 57 dosar apel), HG(fila 58 dosar apel), (fila 66 dosar apel) și la solicitarea inculpatului martora.
-și apărarea, inculpatul a solicitat reaudierea martorilor, și, susținând că aceștia ar fi martori oculari.
Pentru a aprecia utilitatea și concludența acestei probe, au fost ascultați mai întâi martorii din lucrări, care au susținut că martorii în a căror audiere a stăruit inculpatul, nu au asistat la conflict, așa încât depozițiile lor nu pot lămuri cauza.
De menționat este faptul că, la instanța de fond au fost audiați martorii propuși de inculpat: și. În declarațiile date acești martori au încercat să susțină versiunea inculpatului, că o altă persoană ar fi lovit victima și l-au indicat pe ca autor al agresiunii.
În mod judicios, instanța de fond a înlăturat ca nesincere aceste declarații, întrucât susținerile acestora nu se coroborează cu probatoriul cauzei.
Martorii din lucrări și reaudiați în apel, au relatat că în momentul "încăierării" dintre inculpat și victimă, nu erau în preajmă alte persoane. Inculpatul avea o flanelă cu mâneci lungi. După ce s-au încăierat cei doi s-a auzit țipătul victimei.
Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpat tăiat la mână. Inculpatul i-a spus că "s-a tăiat în paftaua de la cureaua lui ".
, martora propusă de inculpat, a susținut că a aflat din discuțiile sătenilor, la magazinul din sat că și s-au bătut, dar nu a oferit alte detalii.
Coroborând declarațiile martorilor, HG, și ale inculpatului de la urmărirea penală și din instanță, plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, actele medico-legale privind partea vătămată, înscrisurile de la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că, în ziua de 4.04.2006, aflându-se într-un loc public, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu un cuțit, cauzându-i leziuni grave ce i-au pus viața în primejdie.
Fapta întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art.20 raportat la art.174 al.1 - 175 lit. i și art.176 lit. c Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, calificare juridică legal reținută de instanța de fond.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, ținând cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală cât și de cele care o atenuează.
Inculpatul a achiesat la pretențiile civile formulate de partea civilă, așa încât în mod corect a fost obligat la despăgubiri în cuantumul sumei solicitate de partea civilă.
Constatând că nu sunt motive de desființare a sentinței apelate, potrivit art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală apelantul va fi obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.279/19.04.2007 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru partea civilă și de la comunicare pentru inculpat și celelalte părți civile.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
20.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă
