Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 295/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 295
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și - împotriva deciziei penale nr. 119 din o7.o3.2oo8, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de "tâlhărie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, avocat desemnat din oficiu și inculpatul, în stare de deținere fiind arestat în altă cauză, asistat de avocat, avocat desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. arată că inculpatul solicită administrarea de noi probatorii.
Inculpatul solicitând cuvântul, arată că el este singurul autor al faptei, inculpatul este nevinovat și solicită audierea lucrătorilor de poliție din carul Poliției municipiului P care au efectuat cercetări în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public se opune la proba solicitată.
Instanța respinge cererea formulată de inculpatul, privind administrarea probei testimoniale, ca neutilă cauzei, dat fiind și stadiul procesual al cauzei.
Interpelate fiind, părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av., pentru inculpatul, solicită reanalizarea materialului probator administrat în cauză, admiterea recursului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, având în vedere că situația de fapt reținută prin actul de sesizare este contestată de inculpați. Astfel inculpatul susține că este singurul autor al faptei, iar declarațiile date în cauză de partea vătămată și de martori sunt contradictorii.
Av., solicită admiterea recursului arătând că și la instanța de fond inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "tâlhărie" în infracțiunea de "tăinuire", deoarece cel care a comis fapta este inculpatul, așa cum a arătat și partea vătămată. Formulează aceeași cerere și în fața instanței de recurs, urmând a fi pronunțată soluție de condamnare conformă cu noua încadrare juridică.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pe rolul instanței mai este o cauză care i vizează pe aceeași inculpați, și că aici ca și acolo, inculpații își inversează rolurile. Vinovăția inculpaților, în prezenta cauză, a fost dovedită cu materialul probator administrat. Inculpații au consumat împreună băuturi alcoolice, au urmărit partea vătămată, au lovit o și i au sustras poșeta, deoarece nu aveau bani pentru a se întoarce cu trenul la I. Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "tâlhărie" în infracțiunea de "tăinuire", arată că doar inculpatul este autorul faptei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu dorește să se judece la termenul de astăzi, insistă în audierea anchetatorilor care au efectuat cercetări în cauză pentru a arăta că inculpatul este nevinovat. Susținerea procurorului cum că ar fi sustras bunurile părții vătămată pentru că nu avea bani de tren nu este reală, la acel moment avea asupra sa o suma de bani foarte mare, pentru că venea de la B unde făcuse altă faptă, consideră că lăsarea cauzei în pronunțare la termenul de astăzi este un abuz.
Declarând închise dezbaterile, instanță rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 500 din 31.07.2007, Judecătoria Pașcania condamnat pe inculpații:
1., fiul lui și, născut la 17.10.1986, aflat în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.1,2 lit. c Cod penal.
S-au aplicat inculpatului disp. art.71 rap. la art.64 lit. a,b,d,e Cod penal.
S-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului începând cu data de 25.01.2007. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost respinsă cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire prev. de art.221 Cod penal.
2., fiul lui și, născut la 2.09.1976, domiciliat în I,-, jud. I, aflat în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art.221 al.1 Cod penal, cu aplic. art.37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.221 Cod penal, raportat la art.211 al.1,2 lit. c Cod penal, cu aplic. art.37 lit. a Cod penal.
În temeiul art.61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate aplicat la data de 11.07.2006 și s-a contopit prezenta pedeapsă cu restul de 1272 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1272 zile închisoare.
S-au aplicat inculpatului disp. art.71 raportat la art.64 lit. a,b,d,e Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.118 Cod penal, s-a confiscat de la inculpați suma de câte 25 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 4106/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani, au fost trimiși în judecată inculpații - privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal și - privind săvârșirea infracțiunii de "tăinuire", prev. de art. 221 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În fapt s-a reținut prin rechizitoriu, că în dimineața zilei de 22.11. 2006 orele 8,40partea vătămată din P se întorcea la domiciliu pe str. - --1, iar la intrarea în casa scării a fost urmărită de către inculpatul - care era însoțit de celălalt inculpat. Inculpatul a ajuns partea vătămată în scara blocului și din spatele acesteia a prins-o de poșetă de care a tras, văzând că femeia se apără a lovit-o, peste față și în altele zone ale corpului, victima a ținut de geantă după care a căzut jos. Inculpatul a smuls poșeta din mâinile părții vătămate după care a părăsit scara blocului.Împreună cu inculpatul care îl aștepta afară a plecat spre Stația CFR P, acesta din urmă aflând pe drum că inculpatul a sustras poșeta părții vătămate. Pe drum inculpatul a luat din poșetă suma de 50 lei, aici aflându-se și cheile de la locuință, banii fiind însușiți de cei doi inculpați iar poșeta fiind aruncată. Cu acești bani inculpații și-au procurat bilete CFR pentru a ajunge în I, restul sumei cheltuind-o în alte interese personale.
Inculpatul - a fost trimis în judecată în stare de arest fiind arestat preventiv de către Judecătoria Iași pentru comiterea altei infracțiuni de tâlhărie iar prin încheierea din 25.01.2007 Judecătoria Pașcania dispus arestarea preventivă în cauză și a inculpatului -.
Au fost administrate ca mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a plângerii părții vătămate și declarația, certificatul medico-legal, proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșe fotografice, procesul-verbal de recunoaștere din grup, alte planșe fotografice, declarațiile martorilor, -, ordonanță de reținere, copie referat de punere în mișcare a acțiunii penale, referat de terminare a urmăririi penale, declarațiile inculpaților.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată sesizează organele de Poliție precum că în dimineața zilei de 22. XI. 2006 în jurul orelor 8, 40, în timp ce intra în scara blocului autori necunoscuți, prin folosirea de violențe, i-au sustras poșeta în care avea suma de 50 RON. În declarația sa mai arată că a fost prinsă de păr de un individ care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste față și cap, imediat după aceea acesta smulgându-i poșeta din mână. Partea vătămată a fost găsită căzută jos de către niște vecine care au condus-o la spitalul CFR
În urma cercetărilor la locul faptei, organele de Poliție au găsit în scara blocului, pe jos urme ce par a fi de sânge.
De asemenea instanța a reținut declarațiile martorilor și care în dimineața respectivă au auzit strigăte și țipete din blocul respectiv. Martorul arată că în fața blocului a văzut stând un tânăr iar imediat din scara aceluiași bloc a ieșit un alt tânăr care avea o trasă pe cap iar sub braț o poșetă. Acesta a ieșit în fugă continuând să alerge după bloc și fiind urmat de celălalt tânăr care fugea după el.
În ceea ce privește pe martora care locuiește în aceeași scară, aceasta susține că după ce a auzit țipetele vecinei sale, a deschis ușa și a văzut-o pe aceasta căzută jos, lângă scări. ei se afla aplecat un individ care trăgea de geanta ei și care a lovit la un moment dat partea vătămată cu piciorul peste față. Atunci partea vătămată a dat drumul genții individul luându-i-o din mână și fugind.
Instanța a constatat că agresarea fizică a părții vătămate care a precedat deposedării sale de poșetă este confirmată prin concluziile din certificatul medico - legale unde se arată că partea vătămată prezintă tumefacții echimotice, echimoze, hemoragie subconjunctivală și escoriații la nivelul ochilor, brațelor precum și comoție cerebrală anamnestică care s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente și care necesită pentru vindecare 11-13 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, în cursul cercetărilor efectuate de organele de Poliție, martorul - la indicat din fotografii pe inculpatul - ca fiind persoana care se afla în dimineața zilei de 22. XI. 2006 pe stradă în fața blocului părții vătămate, dar și pe inculpatul - ca fiind cel care a ieșit în fugă din scara blocului respectiv și care avea sub braț o poșetă. Martorul mai precizează că ulterior cei doi inculpați au fugit împreună printre blocuri înspre Oficiul Poștal. Susținerile acestui martor sunt confirmate atât de planșele fotografice de la dosar cât și prin declarația martorului asistent.
În cauză prima instanță a reținut că într-una din declarațiile sale din cursul urmăririi penale, inculpatul - arată că în dimineața respectivă se afla în apropierea Spitalului CFR P, împreună cu inculpatul care a văzut o femeie mai în vârstă, spunându-i atunci că se duce după ea " să o ardă", adică să-i smulgă poșeta. Inculpatul mai arată că a rămas în stradă și văzut pe inculpatul urmărind partea vătămată și intrând după ea într-o scară de bloc. După aprox. 5 min. l-a văzut pe acesta ieșind în fugă din bloc și având asupra sa o geantă pe care inițial o văzu-se la femeia urmărită. După inculpatul au ieșit mai multe femei în vârstă țipând după el.
Tot din declarațiile inculpatului, instanța a reținut că inculpatul a găsit în geanta părții vătămate 50 lei cu care a plătit pentru amândoi biletele de tren, aceștia plecând ulterior acasă.
În ceea ce privește pe inculpatul - acesta arată în cursul urmăririi penale că a văzut partea vătămată că ar avea supra ei o poșetă și i-a spus inculpatului că merge să i-o fure. A urmărit femeia respectivă în scara blocului unde a tras de geantă cu intenția de aof ura, femeia încă ținând- după care a căzut jos. Inculpatul însă a smuls geanta până când femeia i-a dat drumul după care a fugit. Afară însă a fost ajuns de inculpatul căruia i-a spus că a găsit în geantă 50 lei, cu care ulterior a plătit biletele de călătorie spre I unde s-a deplasat împreună cu inculpatul și a consumat cu acesta băuturi alcoolice.
Coroborând probatoriul administrat rezultă fără dubiu că inculpatul a exercitat violențe fizice asupra părții vătămate în scopul sustragerii poșetei acesteia, după care a cheltuit suma de bani găsită în poșetă în folosul său și al inculpatului, cu mențiunea că acesta din urmă cunoștea dinainte intenția celuilalt inculpat de sustrage bunul părții vătămate.
Față de acestea instanța a constatat dovedită atât vinovăția inculpatului - privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cât și vinovăția inculpatului - privind săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, instanța a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 7 ( șapte ) ani închisoare, în regim de detenție.
A fost dedusă perioada arestării preventive a inculpatului și s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Întrucât fapta inculpatului - întrunește elementele constitutive atât pe latură obiectivă cât și subiectivă ale infracțiunii de tâlhărie, a respins cererea sa privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire.
De asemenea, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei având în vedere că aceasta a adus atingere ordinii publice iar inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
În temeiul art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate aplicată acestuia la data de 11. 07. 2006 și a contopit prezenta pedeapsă cu restul de 1.272 zile închisoare, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 1.272 zile închisoare, în regim de detenție.
Întrucât faptele comise aduc o atingere gravă ordinii sociale cât și moralității, instanța a apreciat că în aceste condiții inculpații nu și-ar mai putea exercita drepturile părintești precum și cele de a fi tutore sau curator, urmând a le interzice, împreună cu celelalte drepturi prev. de art. 64 lit. a, Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că prin declarația sa în ședința publică din 2. 04. 2007,partea vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, instanța a luat act de aceasta.
Prin urmare, în. art. 118 Cod penal a fost confiscată de la inculpați suma sustrasă - respectiv câte 25 lei.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către inculpații și, care au criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
Astfel, prin cererea de apel inculpatul a invocat faptul că pedeapsa stabilită este mult prea mare, având în vedere că nu a avut nici o contribuție la comiterea faptei, el aflându-se, la acel moment, la circa 30 de metri de un om care a comis o infracțiune.
Și inculpatul a invocat, prin cererea de apel, greșita individualizare a pedepsei, al cărei cuantum stabilit este disproporționat de mare față de actele materiale săvârșite de către el.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 12.13.2007, ambii inculpați au revenit precizând că situația de fapt nu este cea descrisă de către ei prin declarațiile date atât în faza ce urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, ce a fost reținută apoi în rechizitoriu și în sentința penală apelată. Astfel, inculpatul în declarația dată în fața instanței de apel a precizat că el este autorul faptei de tâlhărie, iar inculpatul nu a făcut decât să stea în fața scării blocului unde a avut loc deposedarea părții vătămate de geantă. Referitor la declarațiile anterioare, inculpatul a precizat că au fost date împotriva celuilalt inculpat în înțelegere cu organul de poliție, el asumându-și responsabilitatea, în schimb, pentru alte 5 fapte, înțelegerea având ca scop implicarea inculpatului cu care se afla în dușmănie, întrucât îl acuzase în alte dosare.
Inculpatul, audiat la aceleași termen, a confirmat faptul că celălalt inculpat este autorul faptei, precizând că, declarațiile din faza de urmărire și din faza cercetării judecătorești în prima instanță, au fost date întrucât îi era frică de inculpatul care "are multă pușcărie la activ".
În dovedirea susținerilor, inculpații au solicitat, instanța încuviințându-le, admiterea și respectiv administrarea probei testimoniale, în cauză, fiind reaudiați o parte din martorii din lucrări.
Totodată, instanța de apel a dispus și reaudierea părții vătămate, precum și a martorilor oculari și.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de către inculpații-apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 și art. 38518Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:
Referitor la activitatea infracțională reținută a fi săvârșită de către inculpatul în dauna părții vătămate tribunalul a apreciat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptei de "tâlhărie", precum și a vinovăției inculpatului apelant, încadrându-se corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de aceștia.
Inculpatul apelant a solicitat a se constata că nu el este autorul acestei infracțiunii pentru care a fost condamnat, dar, în vederea aflării adevărului, instanța a administrat toate probele utile și concludente necesare și care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Mai mult, prima instanță a făcut apreciere completă și justă a probelor, analizând minuțios întregul material probator (a se vedea prezentarea fiecărei declarații de martor din considerentele hotărârii), și efectuând, în mod temeinic, o sinteză a probelor examinate, evaluându-le în ansamblul lor.
Cu prilejul readministrării probatoriului de către instanța de apel, nu a rezultat o altă situație de fapt, decât cea reținută de către prima instanță.
De precizat este faptul că art. 63 Cod procedură penală exclude o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriu determinant în aprecierea probelor constituind forța acestora de a exprima adevărul indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul ce le-a administrat.
În consecință, prima instanță stabilit în mod temeinic că declarația părții vătămate servește la aflarea adevărului, aceasta coroborându-se cu declarațiile date de martorii, -, (martor asistent), ale inculpaților din ambele faze procesuale, precum și cu certificatul medico-legal nr. 2817/28.11.2006 emis de
Este adevărat, că în fața instanței de apel, partea vătămată l-a indicat pe inculpatul ca fiind cel care a lovit-o și a deposedat-o de geantă, dar cu privire la acest aspect, tribunalul a constatat că această declarație a părții vătămate nu exprimă adevărul. Astfel, aceasta în faza de urmărire penală a preciza clar că a fost prinsă din spate de păr de un individ, care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii peste față și cap, și care, imediat, i-a smuls geanta din mână, individ pe care nu l-a văzut.
De altfel, și martorii oculari și, persoane care au ieșit pe scara blocului și l-au văzut pe agresor de la câțiva metri, au precizat în fața instanței de apel că nu pot să-l recunoască pe acesta întrucât avea pe cap un fes sau o ce acoperea ochii, fiecare din martori apreciind după statură că autorul ar semăna fie cu inculpatul - martora, fie cu inculpatul - martora.
Tribunalul a apreciat că aceste neconcordanțe între declarațiile părții vătămate și alte martorilor nu sunt semnificative, acestea fiind firești având în vedere gradul diferit de percepție a fiecărei persoane, percepție ce este în mod influențată de vârstă, de experiență de viață, de gradul de dezvoltare intelectuală și, nu în cele din urmă, de locul din care a fost văzut incidentul sau dacă persoana a fost implicată în incident.
Totodată, tribunalul a constatat că memoria acestor persoane a fost în mod indubitabil influențată de durata mare de timp scursă de la desfășurarea conflictului, drept pentru care depozițiile acestora cu privire la identitatea autorului tâlhării, date cu ocazia judecării prezentului apel, nu sunt de natură a reflecta adevărul.
Dar, analizând declarațiile martorilor oculari și date în faza de urmărire penală, imediat după incident, respectiv a doua zi, tribunalul a constatat că sunt concludente în ceea ce privește identitatea persoanei care a agresat-o pe partea vătămată și a deposedat-o de geantă.
Astfel, martorul, a declarat că, fiind alarmat de țipetele ce se auzeau din scara unui bloc, s-a uitat spre acel loc și a observat că un tânăr de 28-29 de ani, înalt de aproximativ 1.80, robust, îmbrăcat cu blugi și o giacă din stofă cu guler alb, blond, tuns scurt la spate, aproape de "0" și în față numărul "2", cu părul ridicat în sus, se afla în fața blocului, de unde a ieșit în fugă un alt tânăr, mai mic de statură, îmbrăcat cu giacă neagră și care avea gluga trasă pe cap. Acesta din urmă avea sub braț o poșetă, și aluat-o la fugă pe lângă bloc, fiind urmat de celălalt tânăr - a se vedea declarația de la fila 16 dosar urm. penală.
Martora a declarat că, auzind în scara blocului țipete, a deschis ușa și a văzut-o pe vecina sa căzută, iar deasupra sa era un individ care trăgea de geanta acesteia. Acel individ era mic de statură, subțirel și îmbrăcat cu o giacă de culoare închisă cu o trasă pe cap, din acest motiv neobservându-i față.
Aceste două declarații au fost date la data de 23.11.2006, moment în care inculpații nu erau identificați de către organele de urmărire penală. Inculpații au fost reținuți de către organele de cercetare penală la data de 24.01.2007 - inculpatul în prezenta cauză, și respectiv la data de 08.01.2007 - inculpatul în dosar 172/P/2007, ulterior fiind și arestați preventiv, drept pentru care tribunalul a constatat că acești martori nu putea fi influențați de către organele de anchetă cu privire la semnalmentele celor doi indivizi.
Mai mult, martorul a arătat că tânărul ce aștepta în fața blocului era înalt, robust, părul fiind blond, tuns scurt, acest ultim aspect potrivindu-se cu frizura inculpatului de la acel moment. Astfel, inculpatul în fața instanței de apel a declarat că atât el cât și coinculpatul erau tunși scurt, însă doar acesta din urmă era vopsit blond - fila 24 ds. apel.
În consecință, tribunalul a apreciat că aceste două depoziții date a doua zi de la comiterea infracțiunii reflectă adevărul cu privire la semnalmentele celor doi indivizi care au participat la faptă și prin coroborare cu planșele fotografice cu fizionomiile celor doi inculpați, cu declarațiile celorlalți martori, respectiv - (care a stat de vorbă cu individul ce aștepta în fața blocului și l-a văzut și pe tânărul care a ieșit în fugă din scară și care i-a descris la fel ca și martorul ), și, și nu în cele din urmă cu declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe, dovedesc, fără dubiu, că inculpatul a fost cel care a agresat fizic partea vătămată și i-a sustras geanta, iar inculpatul a fost cel care a așteptat în fața scării blocului.
Față de cele arătate, tribunalul a constatat că susținerile inculpaților cu privire la autorul real al faptei de tâlhărie, nu sunt dovedite, aceste susțineri având ca adevărat scop crearea unei situații juridice mai favorabile inculpatului, care la momentul comiterii faptei nu prezenta antecedente penale.
II. În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului, tribunalul a constatat că acesta a fot greșit stabilită.
Astfel, din declarațiile martorilor oculari și ale inculpaților rezultă că cei doi au urmărit-o pe partea vătămată, până la scara blocului unde locuia, inculpatul a intrat în scară după aceasta, iar celălalt a așteptat în fața scării.
Este adevărat că inculpatul a nu a avut nici o contribuție materială directă în agresarea fizică a părții vătămate și, ulterior, în activitatea de deposedare de bunuri, dar prin prezența sa la locul comiterii faptei, mai exact la intrarea în scara blocului, pe baza unei înțelegeri spontane cu inculpatul, i-a întărit acestuia rezoluția infracțională luată și i-a creat o stare favorabilă punerii în aplicare a acestei rezoluții, prezența acestuia fiind de natură a crea autorului curaj și sânge.
Pentru a aprecia rolul inculpatului în desfășurarea activității infracționale, trebuie avut în vedere și faptul că acesta din urmă a mai fost condamnat pentru încălcare acelorași relații sociale, fiind liberat condiționat la data de 11.07.2006, iar împreună cu inculpatul a mai comis o faptă cu un tipar infracțional similar (a se vedea dosarul nr- al Judecătoriei Iași și sentința penală nr. 2559/06.09.2007 aflată în copie la prezentul dosar).
În consecință, tribunalul a reținut că activitatea inculpatului de întărire și de întreținere a rezoluției infracționale luată de autorul infracțiunii de tâlhărie se circumscrie formei de participație a complicității, dar, având în vederea că instanța de apel, potrivit disp. art. 372 al. 1 Cod procedură penală, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, se va menține încadrarea juridică stabilită de către prima instanță.
III. În ceea ce privește individualizarea fiecărei pedepsei se constată că aceasta a fost efectuată cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de dispozițiile art.72 Cod penal, dându-se eficiență deplină atât pericolului social generic și concret al infracțiunii, ce este unul ridicat, conturat de modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, respectiv prin folosirea violențelor fizice, împotriva unei persoane de sex feminin, de o vârstă înaintată, într-un loc public, de urmările produse (partea vătămată a prezentat tumefacții echimotice, echimoze, hemoragie subconjuctivală, excoriații, comoție cerebrală anamnestică, leziuni ce au necesitat 11-13 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) dar și persoanelor inculpaților care au avut o poziție procesuală oscilantă pe parcursul procesului penal, inculpatul a dat dovadă de o agresivitate nejustificată, având în vedere raportul de forțe dintre el și partea vătămată, fapt ce demonstrează o periculozitate socială sporită a acestuia, iar inculpatul a mai fost condamnat, în mod repetat pentru încălcare acelorași relații sociale ocrotite de legea penală, fapt ce demonstrează o lipsă de corijare, o perseverență infracțională aparte și o periculozitate socială sporită.
În consecință, prima instanță a individualizat în mod judicios pedeapsa aplicată fiecăruia dintre apelanți, respectiv spre limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, și a apreciat în mod temeinic că pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, se impune privarea de liberate a fiecăruia.
IV. În ceea ce privește măsura preventivă a arestării luată față de inculpatul, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea acesteia și, ulterior, prelungirea și menținerea nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În consecință, în baza disp. art. 350 al. 1 Cod procedură penală, s-a dispune menținerea arestării inculpatului, iar, în baza art. 381 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus arestarea preventive a fiecărui inculpat de după data de 31.07.2007, momentul pronunțării sentinței penale apelate, și până la zi.
Analizând, din oficiu, cauza din prisma aplicării pedepsei accesorii, tribunalul a constatat că prima instanța a dispus în mod greșit interzicerea a exercițiului tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal inculpaților-apelanți.
Astfel, tribunalul având în vedere atât activitatea infracțională a fiecărui inculpat, cât și persoana acestora, a apreciat că nu sunt date care să conducă la concluzia că aceștia au avut un comportament deosebit de nedemn ce ar fi incompatibil cu autoritatea părintească, doar o astfel de conduită putând determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părintești în interesul copilului.
Pentru acest ultim considerent, tribunalul a dispus, în baza disp. art. 379 pct. 2, lit. a, admiterea apelului și desființarea sentinței penale nr. 500/31.07.2007 pronunțata de Judecătoria Pașcani, sentință ce a fost desființată in parte, in latura penală, doar în sensul înlăturării dispozițiilor de interzicere a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal.
Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpații - și -, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea cauzei. A mai precizat recurentul că este singurul vinovat de săvârșirea faptei și a susținut că declarațiile părții vătămate și ale martorilor sunt contradictorii.
În motivarea recursului său, inculpatul - a cerut a-i fi admis recursul, casată hotărârea pronunțată de Tribunalul Iași și schimbată încadrarea juridică a situației de fapt din complicitate la tâlhărie în tăinuire, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate constată că decizia pronunțată de Tribunalul Iași este legală și temeinică.
Așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești în dimineața zilei de 22.XI.2006 orele 8,40 partea vătămată se întorcea la domiciliu, pe strada - - din orașul
La intrarea în scara blocului 1 în care locuia era urmărită de cei doi inculpați; inculpatul - a intrat în scara blocului, după ea și din spate a prins de poșeta acesteia, trăgând cu putere pentru aod eposeda. Văzând că partea vătămată se opune și ține cu ambele mâini poșeta a lovit-o peste față și corp, victima căzând jos cu poșeta în mână.
Atunci inculpatul - a lovit-o cu picioarele, i-a smuls poșeta din mâini și a ieșit din scara blocului, părăsind zona împreună cu inculpatul - care îl aștepta în fața blocului.
În poșeta părții vătămate inculpații au găsit suma de 50 lei pe care a luat-o u însă au cheltuit-o împreună.
Că așa s-au petrecut lucrurile rezultă din declarațiile martorilor și, vecini ai părții vătămate care, alarmați de țipetele acesteia și de strigătele de ajutor au ieșit pe casa scări. Martora a văzut partea vătămată căzută jos și pe tânărul, pe care ulterior l-a recunoscut ca fiind -, aplecat deasupra ei, aplicându-i lovituri cu piciorul și trăgând de poșeta acesteia spre a și-o însuși.
Martorul a văzut în dimineața zilei de 22.XI.2006 un tânăr stând în fața blocului 1 și imediat din scara acelui bloc a ieșit un alt tânăr ce avea o trasă pe cap și sub braț o poșetă. Ambii au fugit pe după bloc.
Și martorii - și au recunoscut după fotografii, în cursul urmăririi penale pe inculpatul - ca fiind persoana care în dimineața zilei de 22.11.2006 stătea în fața blocului părții vătămate, precum și pe inculpatul - despre care au afirmat că a ieșit în fugă din scara blocului respectiv având o poșetă sub braț.
Această situație de fapt a fost reținută atât de prima instanță cât și de cea de apel care, în motivarea deciziei pronunțate a susținut în mod corect că activitatea materială desfășurată de inculpatul - întrunește în drept elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie și nu pe cele de tăinuire.
Cum Tribunalul Iașia fost investit doar cu apelurile inculpaților, această instanță nu putea lua în discuție o eventuală schimbare de încadrare juridică întrucât ar fi încălcat dispozițiile art. 372 alin. 1 Cod procedură penală.
În cursul urmăririi penale, ambii inculpați au declarat în prezența apărătorilor, cu prilejul audierii de către procuror, precum și la prezentarea materialului de urmărire penală, că inculpatul - a urmărit partea vătămată în scara blocului, unde a lovit-o și deposedat-o de poșetă conținând acte și 50 lei iar inculpatul - l-a așteptat în fața blocului și au folosit împreună banii, știind că provin din săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În cursul cercetării judecătorești efectuate la Judecătoria Pașcani, inculpații și-au schimbat declarațiile, afirmând că în fapt inculpatul a urmărit partea vătămată în scara blocului, unde a deposedat-o de poșetă folosind violența, iar inculpatul - a rămas în fața blocului.
Susținerile inculpaților au fost contradovedite de depozițiile martorilor audiați, vecinii de bloc ai părții vătămate care i-au recunoscut și i-au descris pe cei doi făptuitori după planșele fotografice, imediat după săvârșirea faptei.
Inculpații au ajuns la această înțelegere în cursul cercetării judecătorești, întrucât inculpatul - era la acea vreme, necunoscut cu antecedente penale, pe când inculpatul - era recidivist, având în antecedente 5 condamnări la pedepse cu închisoarea.
Din executarea ultimei pedepse de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie fusese liberat condiționat la data de 11.07.2006 cu un rest de 1272 zile închisoare.
Așa fiind, susținerile inculpaților din motivele de recurs sunt nefondate și susținute probator, iar hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respinse ca nefondate recursurile promovate de inculpații - și -.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constatându-se că nu sunt motive de casare.
În baza art. 88 Cod penal urmează a se deduce din pedeapsa ce urmează a executa inculpatul - și arestarea preventivă cuprinsă între 07.03.2008 -27 mai 2008.
Inculpatul - în prezent este arestat în altă cauză.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și, - Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 119 din 07.03.2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Deduce în continuare detenția preventivă de la data de 07.03.2008 până la 27 mai 2008, pentru inculpatului.
Obligă pe recurenți să plătească statului câte 200 lei cheltuieli judiciare, câte 100 lei onorarii apărător din oficiu suportat din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.06.2008
Tribunalul Iași:
- -
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
