Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 67/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 67
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Ioana Vorniceasa președinte secție
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost legal reprezentat de - procuror
La ordine au venit spre soluționare apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 86 din 5.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr. penală, în sensul ca au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea civilă.
Procedura completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului arată că apelul vizează redozarea pedepsei.
Curtea având în vedere prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și interpretarea dată acestui text de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, a prezentat succint actul de sesizare al instanței, explicându-i inculpatului în ce constau învinuirile care i se aduc, după care i s-a adus la cunoștință prevederile art. 70 alin.2 Cod pr.penală, în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul, având cuvântul, arată că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului nr. 178/P/2008 din 2.09.2008 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap.la art. 211 alin.21lit.b,c, art. 174-176 lit.d cu aplicarea art. 33 și art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că, în seara de 16 mai 2008, în jurul orelor 21 pătruns în locuința victimei, din B și a strâns-o pe aceasta de gât, până ce a decedat. Ulterior a început să răscolească prin locuința victimei pentru a găsi un plic cu suma de 500 lei, plic despre4 care știa. de gălăgia de afară, inculpatul a sărit pe geam și a fugit.
Prin sentința penală nr. 86/D/5.034.2009 TRIBUNALUL BACĂU a dispus schimbarea încadrării juridice din două in fracțiuni prev. De art. 20 rap. la art. 211 alin.21lit.b,c și art. 174-176 lit.d Cod penal cu aplic. art. 33 lit.a și art. 37 lit.a, într-o singură infracțiune prev. de art. 211 alin.1,2 lit.b, alin.21lit.c, alin.3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 20 de ani închisoare.
Față de probele administrate în cauză, apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală, în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice. Inculpatul a avut cunoștință de la numita că victima în vârstă de 60 de ani, cu care era vecin de scară, avea un plic cu bani ce conținea suma de 500 lei, pe care îl ținea sub pernă. Astfel inculpatul l-a determinat pe concubinul victimei, să plece din apartament, după care a pătruns în locuința victimei, a încuiat ușa pe interior cu cheile găsite în, a asigurat-o cu zăvorul și, găsind-o pe victimă culcată în pat, a strâns-o cu mâinile de gât, până a observat că nu mai respiră, după care a continuat să caute banii. Întrucât nu i-a găsit a dezbrăcat victima de haine, de la brâu în jos, probabil cu scopul de a întreține raporturi sexuale cu aceasta, însă a fost întrerupt de zgomotul bătăilor în ușă ale concubinului. În acest context inculpatul a sărit pe geam.
Față de aceste aspecte, apreciază că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice întrucât din probe rezultă intenția directă a inculpatului de a suprima viața victimei cu scopul de a-i sustrage suma de bani.
săvârșit de inculpat a creat obiectiv condițiile favorabile comiterii infracțiunii de tâlhărie, iar acesta a avut reprezentarea realizării prin săvârșirea omorului, a scopului urmărit, condiții necesare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 176 lit.d Cod penal.
De asemenea, apreciază că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice doar în ceea ce privește reținerea stării de recidivă, inculpatul săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie și nu postexecutorie.
În consecință, solicită admiterea apelului, casarea hotărârii pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare al instanței.
Cu privire la pedeapsa complementară și accesorie, arată că în mod grșit prima instanță a interzuis drepturile prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal în loc de art. 64 lit.a teza II, lit.b Cod penal așa cum a statuat practica judiciară în materie
Avocat, pentru inculpat, arată că încadrarea juridică dată de prima instanță este legală și temeinică, având în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor și raportul de expertiză psihiatrică din care rezultă că inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip disocial. Aceste afecțiuni îl împiedică pe inculpat să aibă o reprezentare corectă asupra faptelor comise.
Față de aceste aspecte solicită admiterea apelului, casarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună redozarea pedepsei.
În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, arată că acesta este întemeiat doar cu privire la starea de recidivă și pedeapsa complementară și accesorie.
Reprezentantul parchetului solicită a se respinge apelul declarat de inculpat, având în vedere gravitatea faptei și modalitatea în care a fost comisă.
Inculpatul arată că regretă fapta comisă însă la momentul respectiv era în stare de libertate și nu a realizat ceea ce face. Lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 86/D/5.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-, în temeiul art.334 Cod pr.penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din două infracțiuni prev. de art.20 raportat la art.211 al.21lit.b,c Cod penal și art.174-176 lit.d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal într-o singură infracțiune prev. de art. 211 al.1,2 lit.b, al.21lit.c al.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art. 211 al.1,2 lit.b și al.21lit.c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la 20 de ani închisoare, totodată s-a aplicat și ped. complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b Cod penal pe o durată de 6 ani, precum și cea accesorie a interzicerii acelorași drepturi.
În baza art. 350 Cod pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv începând cu 17 mai 2008 la zi.
În baza art. 14,346 Cod pr.penală și art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în sumă de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU nr.178/P/2 sept. 2008, inculpatul, CNP - -, fiul lui și, născut la data de 24 martie 1986 în B, cetățean român, studii 2 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în B, str. - - 5/A/15, recidivist, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în stare de recidivă a infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art.174 - 176 lit.d din și Cod Penal pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, alin.21lit.c din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit.a din Codul penal, constând în aceea că, în seara zilei de 16 mai 2008, în jurul orelor 2100, în timp ce se afla în locuința sa din B, str. - -, a strâns-o cu mâinile de gât pentru a-i sustrage suma de 500 lei.
Din întregul material probator administrat în cauză, a rezultat următoarea situație de fapt:
, în vârstă de 61 ani, pensionară de stat, locuia cu chirie la parterul blocului nr.5,.A de pe str. - - din B împreună cu concubinul său,.
-numita avea un fiu plecat la muncă în străinătate.
Din cauza sănătății precare și a unui anturaj nepotrivit, nu era în stare să-și gospodărească veniturile, motiv pentru care, fiul său trimitea banii de chirie martorului din B, la adventistă, pentru a fi sigur că mama sa nu va ajunge pe drumuri.
Pe aceeași scară de bloc, tot la parter, locuia și inculpatul, un tânăr de 22 de ani, fără serviciu, care, din când în când, era cooptat într-o echipă de zugravi, obținând venituri sporadice și modeste, motiv pentru care, de cele mai multe ori, se afla în criză de bani.
Victima primea în vizită vecini mult mai tineri decât ea, care, în realitate, urmăreau să-i fure lucrurile care îi interesau. Între vecini, se statornicise astfel de relații, încât se știa ziua când primea pensia.
Astfel, aflase de la vecina sa că primise o mare sumă de bani, hotărându-se să-i fure. Pentru a prinde curajul necesar comiterii unei astfel de fapte, a consumat o mare cantitate de alcool.
În seara zilei de 16 mai 2008, și concubinul său constatase lipsa din apartament a unui telefon mobil., întâlnindu-se cu inculpatul, i s-a plâns că i-a dispărut telefonul mobil din casă.
Cum inculpatul știa că vecina sa, din același bloc, furase anterior telefonul în discuție, l-a însoțit pe la ușa apartamentului acesteia, situat la etajul III al aceluiași bloc de locuințe.
În timp ce a intrat în vorbă cu concubinul vecinei de la etajul III, inculpatul a coborât în grabă la parter și a intrat în garsoniera victimei, pe ușa care nu era încuiată. Când a intrat în apartamentul victimei, afară se lăsase întunericul (era în jurul orelor 2100). Imediat ce a intrat, inculpatul a încuiat ușa din interior, cu cheile găsite în. Victima stătea pe pat, privind la televizor.
Inculpatul a început să scotocească în căutarea banilor despre care aflase de la vecina.Cei doi erau înțeleși ca să-și împartă banii, care urmau dă fie furați din apartamentul victimei.
, deși era o persoană bolnavă, care mergea cu dificultate, a ripostat după puterile ei. Inculpatul, știind că este posibil ca victima să păstreze banii în chiloți, s-a hotărât să-i caute și în acel loc. Firește, victima a opus rezistență.
Între timp, a coborât, care, găsind ușa garsonierei încuiată pe dinăuntru, s-a uitat pe fereastră pentru a vedea ce se petrece în interior, în condițiile în care apartamentul se afla la parter. Tocmai atunci, inculpatul îi dădea jos chiloții victimei, motiv pentru care a alertat vecinii că inculpatul îi violează concubina.
Pentru a înfrânge rezistența victimei, inculpatul a sugrumat-o, aceasta căzând pe pat, cu picioarele atârnate pe marginea acestuia.
Inculpatul, constatând că tot mai mulți vecini au coborât la parter, ca urmare a strigătelor lui, a părăsit locul faptei, sărind pe fereastră și adăpostindu-se la sora sa, căreia i-a spus ce a făcut.
Între timp, ușa a fost forțată, în apartament intrând și câțiva vecini.
Constatându-se decesul victimei, au fost înștiințate autoritățile.
Cu acel prilej, a constatat și lipsa ultimilor bani, aproximativ 20 lei, pe care îi ținea într-un plic, sub televizor.
În aceeași seară, în jurul orelor 2130, fost consemnat denunțul oral privind comiterea infracțiunii de omor, victima fiind, de 61 de ani.
La data de 17 mai 2008, inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv.
Victima a fost înmormântată de către ul adventist, care s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 lei, reprezentând cheltuielile de înmormântare suportate.
Inculpatul a fost de acord cu plata cheltuielilor de înmormântare solicitate.
Din cuprinsul raportului de constatare medico-legal pe cadavru nr.149/19 mai 2008, rezultă că moartea numitei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute, prin comprimarea regiunii cervicale, regiunea laringo-faringiană, cu ruptura cartilajelor cricoidiene și a complexelor neuro vasculare cervicale laterale, prin comprimare (sugrumare). În momentul decesului, victima avea o alcoolemie de 1,65g %
Situația de fapt descrisă mai rezultă din procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, planșele foto, raportul de expertiză 68814/3 iulie 2008 întocmit de Serviciul criminalistic din cadrul Poliției B, raportul medico-legal de autopsie, declarațiile părții civile, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului.
Inculpatul a recunoscut că a pus mâna în gâtul victimei pentru aot rânti pe pat, nicidecum pentru aos ugruma, însă autopsia nu a confirmat susținerile sale.
Inculpatul nu a pus la îndoială conținutul raportului medico-legal pe cadavru.
Așa după cum s-a arătat mai, inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni:
- tentativă la tâlhăria calificată prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.b, alin.21lit.c (comisă noaptea, într-o locuință) și
- omor deosebit de grav prevăzută de art.174-176 lit.d din Codul penal, adică pentru a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării.
Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, instanța a apreciat că, în speță, trebuia reținută doar infracțiunea de tâlhărie calificată urmată de moartea victimei, cu următoarea motivare:
Intenția inculpatului a fost aceea de a fura banii victimei, fie profitând de neatenția acesteia, fie întrebuințând violența. S-a ajuns la deznodământul cunoscut, adică la moartea victimei din culpă. Activitatea infracțională s-a desfășurat la repezeală, inculpatul dorind să sustragă banii înainte ca să revină în apartament. După fuga inculpatului, nu poate fi pierdută din vedere împrejurarea că nu a mai găsit plicul cu cei aproximativ 200.000 lei vechi, pe care îi lăsase sub televizor.
Victima, încetând din viață, nu s-a mai putut constitui parte civilă în cauză, dar aceasta nu înseamnă că banii n-au fost sustrași.
Astfel că nu se mai poate reține tentativa la infracțiunea de tâlhărie calificată.
Tentativa la infracțiunea de tâlhărie calificată s-ar putea reține prin aplicarea principiului IN PRO, nefiind exclusă ipoteza ca banii (cei 20 lei) să fi fost furați de altcineva.
ridică o veche problemă controversată în doctrină și jurisprudență privind delimitarea dintre tentativa și infracțiunea consumată în cazul tâlhăriei, care a avut ca urmare moartea praeterintenționată a victimei, fără a exista în materie un punct de vedere unitar.
Ca formă a vinovăției, praeterintenția (intenția depășită) rezultă din suprapunerea culpei fără previziune peste intenția directă. În acest caz, se produce un rezultat mai amplu decât cel prevăzut și urmărit de către autor.
În ipoteza când infracțiunea de bază, care este intenționată, a rămas în stare de tentativă, dar s-a produs rezultatul din culpă al infracțiunii absorbante praeterintenționate, nu mai are relevanță gradul de realizare a fiecăreia din acțiunile infracțiuni complexe de bază, care au dus la producerea acesteia; când se produce rezultatul mai grav din culpă, fapta nu poate fi socotită tentativă (tocmai pentru că s-a produs rezultatul), ci este vorba de o infracțiune consumată, acțiunea adiacentă convertindu-se în acțiunea principală. Infracțiunea de bază, care este o infracțiune intenționată, este cea care absoarbe infracțiunea din culpă, rezultând o infracțiune unică.
Într-adevăr, nu există tentativa la infracțiunile praeterintentionate, dar acest lucru este valabil numai la infracțiunile unice de acest gen, pentru care se cere producerea unei singure urmări socialmente periculoase.
În cazul infracțiunilor complexe, precum tâlhăria, dacă s-a produs moartea victimei, nu mai este relevantă forma în care s-a realizat activitatea infracțională de bază (forma consumată sau tentativa), ci întreaga activitate trebuie raportată la rezultatul final (a se vedea Decizia penală nr.741/1980 a fostului, 1980, pag.220-281).
Având în vedere cele de mai, s- dispus schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni, în una singură și anume: în tâlhărie calificată comisă în noaptea într-o locuință, urmată de moartea victimei.
S-a dispus schimbarea încadrării juridice și în ceea ce privește recidiva.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.427/2004 a Tribunalului Bacău la 3 ani închisoare pentru tâlhărie, fiind liberat la 19 iunie 2006, cu un rest de 377 zile, rămas neexecutat.
Cum fapta dedusă judecății a fost săvârșită la 16 mai 2008, trebuie reținute prevederile art.37 lit.b din Cod Penal, nicidecum ale art.37 lit.a din Codul penal.
Apreciind că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, instanța dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică A- al " Minovici" Bar ezultat că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburări de personalitate de tip disocial, păstrând capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având totodată păstrat discernământul în raport cu fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i-au fost aplicate pedeapsa complementară și accesorie.
Din pedeapsa aplicată, a fost scăzută perioada executată prin reținere și arest preventiv, fiind menținută starea de arest a inculpatului.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, criticând hotărârea sub două aspecte: greșita schimbare a încadrării juridice și individualizarea pedepsei completare și accesorii.
Motivele invocate au fost dezvoltate în memoriul depus în cauză și reluate cu ocazia dezbaterilor, așa cum s-a consemnat în preambulul prezentei hotărâri.
Inculpatul nu motivat în scris apelul, dar oral, prin apărător, a solicitat menținerea încadrării juridice dată de prima instanță, realizarea unei noi individualizării a pedepselor complementare și accesorii în sensul invocat de Parchet și reducerea cuantumului pedepsei principale.
Verificând sentința pe baza lucrărilor dosarului, a motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că apelurile sunt fondate pentru considerente ce se vor expune.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni: infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, 176 lit.d Cod pr.penală și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 20 rap.la art. 211 al.1,2 lit.b și al.21lit.c Cod penal, reținându-se că la data comiterii acestora inculpatul a devenit recidivist în condițiile art. 37 lit.a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în seara zilei de 16 mai 2008 inculpatul a pătruns în locuința victimei - ușa fiind deschisă- cu scopul de a sustrage suma de 500 lei. După ce a blocat ușa prin interior, inculpatul a strâns victima de gât până ce aceasta a decedat, apoi a căutat banii prin casă, dar nu i-a găsit.
Ca urmare a alarmării mai multor vecini de către concubinul victimei, inculpatul a părăsit locuința acesteia sărind un geam.
Constatarea medico-legală efectuată în cauză a stabilit că moartea numitei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute prin comprimarea regiunii cervicale, regiunii laringo faringiene cu ruptura cartilajelor cricoidiene și a complexelor neuro vasculare cervicale prin comprimare ( 32-34).
În toate declarațiile date, în mod constant inculpatul a precizat că a intrat în casa victimei pentru a sustrage suma de 500 lei despre a cărei existență aflase de la o altă vecină, rezultând astfel fără niciun dubiu că scopul pătrunderii în locuință l-a constituit furtul.
Pentru realizarea acestui scop, inculpatul a folosit violența fizică, dovada în acest sens constituind-o însăși moartea victimei, ceea ce caracterizează fapta ca infracțiune de tâlhărie, rămasă însă în faza de tentativă, deoarece acțiunea de bază din conținutul infracțiunii complexe nu s-a consumat.
Pentru a stabili însă dacă moartea victimei s-a datorat unei acțiuni comise din culpă sau cu intenție era necesară examinarea atitudinii psihice a inculpatului.
În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că a strâns-o de gât pe victimă până a constatat că aceasta nu mai respiră (47-50 ds.up, 6 dos. nr-), pentru ca ulterior, în cursul cercetării judecătorești să susțină că a pus mâna pe gâtul victimei pentru a o da la o parte și nu pentru aos ugruma. Deși prima instanță a înlăturat această apărare, a reținut totuși că moartea victimei s-a produs din culpă, dar această apreciere nu este confirmată de probele administrate în cauză. Curtea are în vedere raportul de constatare medico-legală din cuprinsul căruia rezultă că la examinarea victimei, în zona gâtului au fost puse în evidență infiltrate cornee mari cricoidiene cu rupturi, multiple infiltrate hemoragice, leziuni ce s-au produs prin sugrumare, Această probă se coroborează cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale în care el recunoaște că a strâns victima de gât până când nu a mai respirat. Din examinarea acestor probe rezultă că forma de vinovăție cu care inculpatul a exercitat violența fizică este intenția și nu culpa, cum în mod greșit a reținut prima instanță.
În consecință încadrarea juridică corectă este cea reținută prin actul de sesizare a instanței.
În ce privește starea de recidivă, din fișa de cazier (fl. 59 ) rezultă că inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 427/21 octombrie 2004 Tribunalului Bacău, din executarea pedepsei liberându-se condiționat la 19.06.2006 cu un rest de 377 de zile, pedeapsa considerându-se executată la 1.07.2007.
Deoarece infracțiunile deduse judecății au fost comise ulterior acestei date, inculpatul a devenit recidivist în condițiile art. 37 lit. Cod penal și nu art. 37 lit. a Cod penal, cum s-a reținut prin rechizitoriu.
Reținerea unei anumite forme de recidivă nu face parte însă din încadrarea juridică, aceasta din urmă însemnând stabilirea textului de lege care prevede și sancționează o anumită faptă și o caracterizează ca infracțiune potrivit acelui text. De aceea, instanța de apel va reține recidiva postexecutorie, dar nu printr- operație de schimbare a încadrării juridice.
Apelul declarat de parchet este fondat și sub aspectul individualizării pedepsei complementare și accesorii. Aplicând aceste două pedepse, prima instanță a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebui să fie proporțională cu situația care a determinat-
consecințelor juridice cu situația care le-a creat este noțiune generală regăsită atât în Constituția României (art. 53 alin. 2 -restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o),cât și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( ingerința statelor prin restrângerea exercițiului anumitor drepturi trebuie să fie proporțională cu scopul legitim urmărit ), dar și în dreptul penal român.
Printre principiile fundamentale ale dreptului penal este și principiul individualizării sancțiunilor de drept penal.
Criteriile de individualizare au în vedere stabilirea și aplicarea pedepselor, indiferent dacă este vorba despre pedepse principale, complementare sau accesorii.
Ca urmare modificării intervenite prin Legea nr. 278/2006, desigur și având în vedere și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul și împotriva României și a necesității armonizării legislației românești cu cea europeană, interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d și e Cod penal, se aplică ținându-ser seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.
În ceea ce privește dreptul de a alege se impun următoarele precizări. Așa cum este cunoscut, pentru a se asigura respectarea drepturilor omului statele au obligația de a nu face nimic de natură a aduce atingere drepturilor recunoscute, dar și obligația de a face, de a lua toate măsurile care se impun pe plan intern, legale, administrative sau judiciare, spre a se asigura respectarea acelorași drepturi.
Modificarea legislativă corespunde cerinței prevăzute de art. 20 din Constituția României care reclamă atenție sporită în observarea corelației dintre actele internaționale și dreptul românesc, cu obligația pentru legiuitor de a verifica dacă proiectele de legi se corelează cu tratele internaționale ratificate de România, ceea ce legiuitorul a făcut în privința dreptului la viață privată și viața de familie, garantat de art. 8 din Convenția Europeană Drepturilor Omului.
Se impune să se aibă în vedere și corelarea dispozițiilor legii penale cu art. 3 din Protocolul 1 și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( vezi cauza Hirst împotriva Marii Britanii, ca urmare a interzicerii de legislația britanicăopes legisa dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii.
Interdicția dreptului de a alege, automată, generală și fără nici o restricție pentru cei condamnați la pedeapsa închisorii a fost considerată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în afara marjei de apreciere a statelor și, în consecință, incompatibil cu art. 3 din Protocolul 1.
Atunci când se apreciază de instanță asupra interzicerii unor drepturi, inclusiv a restrângerii exercițiului dreptului de a alege trebuie să fie luate în considerare: interzicerea acestui drept să fie prevăzută de lege, natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și a pedepsei principale aplicate și consecințele juridice produse prin infracțiunea săvârșită să fie proporționale cu scopul urmărit prin interzicerea exercițiului unor drepturi.
Ori, având în vedere aceste aspecte și infracțiunea săvârșită de recurentul - inculpat, Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a interzis acestuia exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin,1 lit. a teza I, respectiv dreptul de a alege, fiind contrară art. 3 din Protocolul nr. 1.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite ambele apeluri și se va desființa sentința sub aspectul soluționării laturii penale, cu mențiunea că apelul declarat de inculpat se va admite numai cu privire la reținerea stării de recidivă și a conținutului pedepsei complementare și a celei accesorii.
Rejudecând cauza, Curtea va dispune condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni, la individualizarea fiecărei pedepse urmând a avea în vedere, potrivit art. 72 Cod penal, gradul sporit de pericol social generic și concret al faptelor, împrejurările concrete în care au fost comise, dar și datele privind persoana inculpatului constând în antecedentele penale, conduita pe parcursul procesului penal, vârsta acestuia și afecțiunea psihică de care suferă.
Pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, i se va aplica acestuia și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, la stabilirea cuantumului acesteia urmând a se avea în vedere aceleași criterii, precum și scopul acestei pedepse.
Deoarece infracțiunile sunt concurente, în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal se va aplica pedeapsa cea mai grea, iar în baza art. 35 Cod penal se va aplica și cea complementară.
Pe durata executării pedepsei principale i se va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350 al.1 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal se va deduce din durata pedepsei perioada executată prin arest preventiv și o zi reținere.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel d e stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală;
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și inculpatul,împotriva sentinței penale nr.86/D din 05 martie 2009,pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-,cu privire la greșita soluționare a laturii penale.
Desființează hotărârea atacată sub aspectul susmenționat,reține cauza spre rejudecare și pe fond:
În baza art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.b și alin.2/1 lit.c Cod penal,cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, condamnă pe inculpatul,cu datele de stare civilă cunoscute la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare;
În baza art.174 raportat la art.176 lit.d Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, condamnă pe același inculpat, la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare și 6 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 Cod penal,contopește pedepsele de mai în pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare;
Pedeapsă de executat: 20 ani închisoare și 6 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.
În baza art.350 Cod pr. penală,menține stare de arest a inculpatului.
În baza art.88 Cod pr. penală, deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 17 mai 2008,la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Onorariul în sumă de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților,urmând a se include în cheltuielile judiciare.
În baza art.192 alin.3 Cod pr. penală,cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul inculpat și de la comunicare pentru intimata parte civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19 mai 2009, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Red.
Tehnored.
Ex.3
4.06.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Ioana Vorniceasa
