Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 68/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori-
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.68/A/2008
Ședința publică din 08 iulie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Pantea Nistor
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant fiul lui și, născut la 26.09.1969, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva sentinței penale nr.193 din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prev. de art.176 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant în stare de arest și asistat de avocat în substituirea apărătorului din oficiu avocat A în baza delegației din oficiu nr.3499 din 23 iunie 2008 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța procedează la ascultarea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.
Avocat substituent pentru inculpatul apelant, susține apelul declarat de inculpat, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se procedeze la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.c Cod penal având în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră recunoscând faptele, este văduv, are 5 copii în întreținere și nu a urmărit rezultatul produs. Arată că pedepsele aplicate de prima instanță sunt foarte mari, sens în care solicită reducerea acestora și a nu i se aplica vreun spor de pedeapsă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că în mod corect prima instanță a reținut starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor. Mai arată că individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a avut în vedere modul și împrejurările comiterii faptelor, pericolul social concret al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată precum și persoana inculpatului, considerând că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante, neexistând motive pentru reținerea acestora, iar pedeapsa aplicată față de faptele comise este just individualizată și orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Avocat substituient pentru inculpatul apelant, replică arată că pedeapsa de 5 ani închisoare primită pentru infracțiunea de violare de domiciliu este exagerată.
Inculpatul apelant având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului declarat și reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.193/P din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 26.09.1969 în loc., jud. T, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, fără loc de muncă, văduv (5 copii minori), stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat in loc., nr. 173, jud. B, deținut in Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 al.2/1 lit.c Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art. 192 al.2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 33, 34 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de19 ani închisoare cu art. 71 și 64 lit.a și lit. b Cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și lit. b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a mentinut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv de la 29.11.2007 la zi.
S-a constatat că partea vătămată G, domiciliat in localitatea, nr. 196, oraș M, jud. B, nu a formulat pretenții civile in cauză.
În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 RON, conform delegației nr. 771/29.01.2008, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la instanță la data de 21.01.2008, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.174-176 lit.d Cod penal, prev.și ped.de art.211 al.2/1 lit.c Cod penal și prev.și ped.de aer.192 al.2 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a și art.34 Cod Penal, constând în aceea că, în noaptea de 27/28.11.2007, a pătruns,pe nedrept, prin escaladarea unui geam, în locuința victimei, de 82 de ani, din com. nr.197, jud. B, de unde a sustras bani și alte bunuri și i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu corpuri dure, care au condus la decesul acesteia.
fiind, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, cu precizarea că, în după amiaza zilei de 29 noiembrie 2007, după ce a consumat băuturi alcoolice, amintindu-și că defunctul nu i-a plătit pentru munca depusă, s-a enervat și s-a dus acasă la acesta,pentru a-l întreba când are de gând să-l plătească pentru munca prestată în favoarea sa. A precizat totodată că atunci când a ajuns la domiciliul defunctului, a intrat pe ușa deschisă, defunctul neinterzicându-i să intre înăuntru, dar după ce l-a întrebat când are de gând să-i plătească, acesta i-a spus că nu are ce să-i plătească, deoarece i-a achitat toți banii datorați și i-a cerut să părăsească locuința. Atunci, inculpatul, enervându-se și mai tare și văzând "" folosită de defunct pentru a se sprijini când mergea, a luat-o de lângă sobă și l-a lovit pe acesta o singură dată, în zona capului, defunctul căzând la pământ și lovindu-se cu capul de marginea dulapului. Deoarece în acel moment, becurile de pe stradă s-au aprins, inculpatul s-a speriat și a fugit.
Instanța a reținut că în data de 29.11.2007, organele de poliție au fost sesizate despre faptul că numitul, din com., jud. B, a fost găsit mort în locuința sa, într-o de sânge, iar lucrurile din casă erau răvășite.
Din primele investigații a rezultat că victima locuia singură, iar pentru diferite munci din gospodărie, a apelat la ajutorul unor țigani, cărora le dădea mâncare, băutură și bani, iar ultimele persoane din această etnie care au fost văzute la victimă sunt și, astfel că acestea au fost incluse în cercul de bănuiți și, întrucât nu a fost găsit acasă în primele ore de investigații, a fost folosit câinele de urmă, care a condus organele de urmărire penală de la locuința victimei până la locuința acestuia, iar sub pat a fost găsită bicicleta victimei.
Ulterior, a fost depistat și audiat de procuror, însă nu a recunoscut comiterea faptei, deși i s-a explicat că a fost inclus în cercul de suspecți, iar câinele de urmă a condus organele de urmărire penală la locuința sa.
A doua zi, fiind reaudiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, susținând că a participat și numitul, astfel că a fost începută urmărirea penală și împotriva acestuia și a fost chemat pentru audieri, însă nu a recunoscut comiterea faptei, iar la confruntarea acestora, fiecare a susținut punctul său de vedere.
Ulterior, s-a procedat la reconstituirea faptei, în prezența unor martori asistenți și a unui apărător din oficiu, iar inculpatul a arătat cu lux de amănunte modul în care a comis fapta, și anume a plecat de acasă, din colonia de rromi, și s-a întâlnit cu numita, cu care discutase anterior să meargă să fure bani de la victimă, astfel că au pătruns în grădină, peste un gard, au intrat în locuința victimei, care era afară, fără să-i observe, au început să caute prin casă, în special bani, iar când victima a intrat în casă, inculpatul a lovit-o cu o în cap, de mai multe ori, victima căzând la pământ, după care el, împreună cu, au împachetat mai multe haine, în doi saci, pe care intenționau să le sustragă, dar aprinzându-se becurile pe stradă, întrucât anterior iluminatul era întrerupt, s-au speriat și au plecat de la locuința victimei, iar inculpatul susține că a găsit lângă televizor suma de 120 RON, pe care au împărțit-o pe drumul spre casă.
Fiind audiată, aceasta nu a recunoscut participarea sa la comiterea faptei, dar cunoștea victima și a fost la aceasta la lucru de mai multe ori, atât împreună cu inculpatul, cât și singură, astfel că s-a procedat la confruntarea acestora, dar fiecare și-a susținut punctul său de vedere.
S-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice asupra comportamentului simulat, în care s-a concluzionat că pentru răspunsurile lui, în cauza privind omorul din 27/28.11.2007, comis în loc., jud. B, victima fiind, nu s-au evidențiat modificări semnificative, care să fie interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, susținând din nou că a participat și numita, însă nu are probe cu care să dovedească acest lucru, deși la întrebarea pusă cu ocazia efectuării testului poligraf, a declarat că nu a fost cu ea.
Din raportul de constatare medico-legală nr.3207/01.12.2007, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale cu fractura cutiei craniene, survenit în cadrul unui politraumatism prin agresiune. Moartea datează de 24-30 ore (poate fi din data de 27/28.11.2007). Leziunile de violență descrise la examenul extern datează din ziua morții și s-a produs prin lovire repetată cu corp contondent dur (posibil de formă alungită), urmată de cădere și prin comprimare între două planuri.
Poziția victimă-agresor a fost variabilă în timp, iar alcoolemia victimei, în momentul decesului a fost de 0 grame la mie, între lovituri și deces existând legătură directă de cauzalitate.
Audiat fiind inculpatul în cursul judecății, acesta a revenit asupra unei părți din declarația dată, în sensul că nu a mai susținut că a mers la domiciliul defunctului împreună cu, precum și faptul că ar fi luat vreun bun din locuința defunctului.
De observat însă că la domiciliul inculpatului a fost găsită bicicleta defunctului și deși inculpatul a susținut că această bicicletă a fost primită de la defunctul, în urmă cu aproximativ 1 an de zile înainte de moartea acestuia, acest aspect a fost contrazis de declarația martorului (fila 36), care a arătat că a fost de față când organele de poliție au găsit acasă la inculpat acea bicicletă și că, în prezența lui, fiul inculpatului a arătat că inculpatul avea acea bicicletă de la doar de aproximativ 2 săptămâni. Ca urmare, inculpatul nu putea avea bicicleta de aproximativ 1 an de zile, iar pe de altă parte, avându-se în vedere și vârsta fiului inculpatului (15 ani), precum și șocul suferit de acesta datorată faptelor săvârșite de tatăl său, este posibil ca acesta să nu fi putut aprecia cu exactitate durata de timp de când inculpatul avea în posesie acea bicicletă, cu atât mai mult cu cât în declarația dată în cursul urmăririi penale (filele 65-66), minorul a arătat că a văzut bicicleta pentru prima dată acasă la ei în dimineața zilei de 28 noiembrie 2007, după care a arătat că tatăl său, ultima dată, a lucrat la defunctul în urmă cu 4 săptămâni. Ori, în aceste condiții, nu a putut fi primită apărarea inculpatului, în sensul că a primit bicicleta de la defunct în urmă cu aproximativ 1 an de zile și mai mult, chiar în declarația dată în fața instanței, inculpatul a susținut că nu mai știe dacă a strâns sau nu bunuri, în saci, de la domiciliul defunctului, în noaptea în care l-a lovit pe acesta cu respectivă în cap. Ar mai fi de precizat, de asemenea și faptul că inculpatul, în cursul urmăririi penale, a recunoscut că a mers la domiciliul defunctului, pentru a fura bani de la acesta (în fața instanței, a nuanțat acest aspect, în sensul că a susținut că, de fapt, s-a dus la defunct, pentru a-i cere bani pentru munca prestată, și nu pentru a sustrage bani de la acesta) și că, de altfel, a și luat o sumă de bani din locuința sa, aspecte care, în opinia instanței, dovedesc vinovăția inculpatului și în ceea ce privește comiterea infracțiunii de tâlhărie, pe care inculpatul, cu ocazia precizării modului în care a comis infracțiunile, nu a mai recunoscut-o, deși inițial acesta, în fața instanței, a recunoscut toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, inclusiv această infracțiune.
Faptele astfel descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prev.și ped.de art. 174 raportat la art. 176 lit.d Cod penal, texte în baza cărora l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale; ale infracțiunii de tâlhărie prev.și ped.de art. 211 al.2/1 lit.c Cod penal, texte în baza cărora l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, precum și ale infracțiunii de violare de domiciliu prev.și ped.de art. 192 al.2 Cod penal texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
Faptele fiind concurente, în baza art. 33, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele de mai sus și i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, și s-a dispus ca în final să execute pedeapsa de 19 ani închisoare cu art. 71 și 64 lit.a și lit. b Cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și lit. b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere modul și împrejurările comiterii faptelor, pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, constând în aceea că a suprimat viața unei persoane în vârstă de 82 de ani, în scopul de a săvârși sau a ascunde săvârșirea unei tâlhării, faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă în fața organelor judiciare, în sensul că inițial nu a recunoscut săvârșirea faptelor, ulterior a revenit asupra acestei declarații și a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând însă căle-a săvârșit împreună cu numita, pentru ca mai apoi, în fața instanței, să susțină că a comis faptele singur, dar nerecunoscând că ar fi luat vreun bun din locuința defunctului, dar și persoana inculpatului, cu antecedente penale.
În ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpatului, s-a impus limitarea conținutului acestora. Astfel, potrivit practicii (a se vedea cazul si Pârcălab contra Romaniei), nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prev.de art.64 ca Cod Penal si pedeapsa accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate de către inculpat, ci doar acele drepturi care se impun vis--vis de natura, felul si gravitatea infracțiunilor săvârșite de către acesta, precum și ținând seama de interesele minorului.
Referitor la interzicerea dreptului de a alege, cu titlu de pedeapsă accesorie, este de precizat că este împotriva practicii CEDO (a se vedea cazul Hirst contra Marii Britanii și Irlandei de Nord) restrângerea automată și nediferențiată a drepturilor electorale ale condamnaților la închisoare fără a examina proporționalitatea măsurii de limitare a acestor drepturi fundamentale de la caz la caz. Se impune astfel că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurărilor dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
În cauză, inculpatul a comis o infracțiune de omor deosebit de grav, constând în uciderea unei persoane în vârstă de 82 de ani, în scopul săvârșirii sau pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării, a unei infracțiuni de tâlhărie, precum și a unei infracțiuni de violare de domiciliu.
Gravitatea faptelor sale au relevat că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia valori fundamentale, cum este viața.
Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu a avut maturitatea de a respecta dreptul la viață a unor semeni ai săi, acesta fiind unul din motivele pentru care a fost lipsit de libertate până la executarea pedepsei, s-a impus, în mod rezonabil, concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, s-a apreciat că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale ale inculpatului, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a mentinut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv de la 29.11.2007 la zi.
S-a constatat că partea vătămată G nu a formulat pretenții civile in cauză.
În baza art. 191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 RON, conform delegației nr. 771/29.01.2008, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat apel inculpatul solicitând desființarea hotărârii ca fiind netemeinică.
În motivarea apelului inculpatul arată că după desființarea hotărârii, rejudecând cauza să se procedeze la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.c Cod penal. Astfel, arată inculpatul se cuvine a se reține că a avut o atitudine sinceră, are 5 copii minori și nu a urmărit rezultatul produs.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.370 și următoarele Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrate în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, inculpatul era la data săvârșirii faptei fără ocupație, neîcadrat în muncă, iar instanța de fond a evaluat în mod judicis atât aceste aspecte cât și faptele și mai ales gradul de pericol ridicat al unor asemenea fapte.
Infracțiunea de tâlhărie pe care inculpatul nu recunoaște că ar săvârșit-o este pe deplin dovedită prin probele de la dosar. La domiciliul inculpatului a fost găsită de către organele de urmărire penală bicicleta defunctului. La fila 66 din dosarul de urmărire penală, martorul, fiul inculpatului, arată pe larg cum în noaptea în care s-a săvârșit omorul, l-a surprins pe tatăl său când încerca să demonteze o bicicletă ce nu le aparținea. Inculpatul i-a cerut fiului său să nu scoată bicicleta din casă.
Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art.72 și art.52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat.
În baza art.160/b Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit art.381/3 Cod procedură penală va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv până la 08 iulie 2008.
În baza art.192 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemmnat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.193/P din 20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu A va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.160/b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 08 iulie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul arestat în Penitenciarul Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 08 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
pentru judecător - -,
în concediu legal de odihnă
semnează președintele completului
Judecător
red. dec. jud.- T,14.07.2008
jud. fond
tehnored. GM/4 ex./14.07.2008
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Pantea Nistor
