Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 7/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.7/A/2010

Ședința publică din 26 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș

JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian

Grefier: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:

Procuror:

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr198/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu și părțile civile și, lipsă fiind partea intimată Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Inculpatul apelant învederează instanței că nu dorește să dea declarație.

Reprezentantul parchetului, apărătorul inculpatului apelant și părțile civile învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare:

- suplimentează oral un motiv de apel în sensul de a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat la liberarea acestuia din penitenciar conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.76/2008.

Susține celelalte motive formulate respectiv.

- reținerea prevederilor art.37 lit.a Cod penal și cu privire la infracțiunea prevăzută de art.1/1 pct.9 din Legea 61/1991.

- înlăturarea dispozițiilor privind interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.c Cod penal.

- a se dispune confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii, în baza art.118 lit.b Cod penal.

- majorarea pedepsei prin aplicarea unui spor întrucât acesta se impune raportat la gravitatea faptelor și respectiv la concursul de infracțiuni - omor deosebit de grav și port ilegal de armă albă.

Avocat, apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se reține dispozițiile art.73 lit.b Cod penal și a se reduce cuantumul pedepsei aplicate acestuia.

În susținere arată că și inculpatul a suferit leziuni din partea victimei, ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale.

Referitor la apelul parchetului solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Părțile vătămate și învederează că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelurilor.

Reprezentantul parchetului, cu privire la apelul inculpatului solicită a fi respins ca nefondat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că regretă faptele și solicită reducerea pedepsei.

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c, e pen. pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1, 2.pen. art. 176 al. 1 lit. b și c pen. cu apl. art. 37 lit. a pen.

În baza art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 al. 2.pen. a fost revocată liberarea condiționată a restului de 2038 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 46/10.07.1992 a Tribunalului Sibiu și a fost contopit acest rest cu pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 71.pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b, c, e pen.

S-a constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 313 din legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, în sumă de 660 lei, cu dobânda legală până la achitarea acestora.

A fost respinsă cererea de acordare a penalităților de întârziere solicitate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu.

În baza art. 118 lit. b pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei săbii artizanale.

În baza art. 350.pr.pen. a fost menținută măsura arestului preventiv, iar în baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 06.04.2009 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 5.04.2009 inculpatul deși se afla sub influența băuturilor alcoolice s-a deplasat la barul aparținând "" din localitatea de. I-a cerut barmanului, martorul să-l servească cu bere, acesta l-a refuzat față de starea de ebrietate în care se afla inculpatul. Deși barmanul i-a cerut inculpatului să părăsească barul, inculpatul a rămas în bar, unde a consumat o bere pe care i-a oferit-o martorul el.

În bar, la o altă masă se aflau părțile vătămate, iar la o altă masă se afla martorul și întrucât inculpatul a lovit cu pumnul în masa acestuia, răsturnându-i sticla de bere și telefonul între inculpat și martor s-a declanșat un conflict, cei doi fiind scoși afară de barman, martorul.

În fața barului cei doi s-au lovit reciproc, partea vătămată care a ieșit afară văzându-i i-a cerut martorului să nu-l mai lovească pe inculpat, întrucât acesta este în stare de ebrietate, ulterior partea vătămată a reintrat în bar, lăsându-i pe cei doi afară. Martorul a confirmat că între cei doi a avut loc un conflict în fața barului, care a durat câteva minute, ulterior martorul reintrând în bar, iar inculpatul a plecat spre casă.

După aproximativ 30 de minute de la incident, partea vătămată a ieșit în fața barului pentru a vorbi la telefon, moment în care l-a văzut pe inculpat venind spre el și fără să-i spună nimic i-a aplicat o lovitură cu o sabie în zona piciorului și cu o l-a lovit în regiunea coastelor. După ce l-a lovit pe partea vătămată, inculpatul a abandonat sabia și-a fugit ascunzându-se în tufele de pe digul din apropierea barului, astfel că atunci când partea vătămată l-a chemat pe partea vătămată și martorul cu care a pornit în căutarea inculpatului. Datorită întunericului cei trei nu l-au observat pe inculpat când a ieșit din tufiș și s-a repezit cu un cuțit cu care l-a lovit pe în zona piciorului, iar pe în zona pieptului. De frica inculpatului cei trei au fugit, partea vătămată fiind ajutat de ceilalți doi pentru a se refugia în autoturismul martorului, fiind urmăriți de inculpat.

Conform raportului de constatare medico-legală, partea vătămată prezenta o plagă înjunghiată în regiunea femurală și genunchiul stâng, iar în zona axilară anterioară prezintă echimoză pe linia medio-claviculară axială anterioară, precum și la jumătatea distanței dintre linia axilară mijlocie și cea posterioară, precum și la nivelul coapsei stângi.

Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin lovire cu un corp dur la nivelul hemitoracelui stâng și prin lovire repetată cu corp tăietor - înțepător la nivelul membrului inferior stâng, și au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale, fără ca viața acestuia să fie pusă în pericol.

De asemenea, în urma examinării medico-legale a părții vătămate acesta prezenta plăgi înjunghiate față anterioară hemitorace stâng și regiune lombară produse prin lovire repetată cu un corp tăietor - înțepător, necesitând pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. În urma leziunilor suferite viața acestuia nu a fost pusă în primejdie.

Analizând în continuare apărarea inculpatului conform căreia a fost provocat de părțile vătămate care l-ar fi agrest s-a apreciat că aceasta nu a fost dovedită, nici unul din martorii audiați nu au putut confirma susținerile inculpatului, ceea ce demonstrează că leziunile inculpatului s-au produs în timpul conflictului pe care acesta l-a avut cu martorul.

Din cele reținute mai, instanța a constatat că fapta inculpatului de a aplica mai multe lovituri cu o sabie, un cuțit părților vătămate provocându-le plăgi în zone vitale, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, întrucât prin natura și intensitatea loviturilor, precum și obiectelor folosite, dovedesc intenția inculpatului de a ucide.

Acționând în modul descris inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale - suprimarea vieții victimelor rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit l-a acceptat.

Împrejurarea că viața victimelor nu a fost pusă în pericol nu a fost relevantă la calificarea juridică a faptelor întrucât față de natura obiectelor înțepătoare și tăietoare (sabie și cuțit) folosite în agresiune, zona corporală vizată precum și intensitatea loviturilor nu s-a putut susține că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului părților vătămate, rezultat pe care cel puțin l-a acceptat și care a fost evitat numai datorită întâmplării.

S-a constatat că fapta inculpatului de a se folosi de o sabie și un cuțit, într-un loc public întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor pori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, faptă prev. și ped. de art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i și art. 176 alin. 1 lit. b, c a Cod Penal fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 10 ani închisoare. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului care nu numai că se află în stare de recidivă postcondamnatorie, dar anterior a mai suferit o condamnare tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, deși a beneficiat de clemența legii fiind liberat condiționat în perioada liberării condiționate inculpatul a săvârșit noi fapte cu violență.

O astfel de conduită a dovedit nu numai o lipsă de responsabilitate a inculpatului, dar și o lipsă totală de respect față de viața și integritatea celor din jur, ori toate aceste circumstanțe de fapt impun o reacție fermă din partea autorităților judiciare cu efect atât de constrângere dar și efect disuasiv pentru a preveni săvârșirea pe viitor a un astfel de fapte.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. 1, 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i, art. 176 alin. 1 lit. b, c Cod Penal, art. 37 lit. a s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav și interzicerea exercitării drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b, c, e pe Cod Penal o durată de 3 ani.

În baza art. 11pct. 1 din Lg. 61/1991 s-a dispus condamnarea inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod Penal, s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. 2.Cod Penal s-a revocat liberarea condiționată a restului de 2083 zile din pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 46/10.07.1992 a Tribunalului Sibiu și s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b, c, e

Cod Penal

Se va constata că părțile vătămate și nu se constituie părți civile.

În baza art. 313 din Lg. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu în sumă de 660 lei cu dobânda legală până la achitarea acestora.

În ce privesc cheltuielile de spitalizare s-a apreciat că nu se vor acorda daune de întârziere cumulativ cu dobânda legală, întrucât nu pot fi cumulate în temeiul legii, ci numai în baza unei convenții a părților.

În baza art. 118 lit. b s C.P.P.-a dispus confiscarea de la inculpat o sabie artizanală.

În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut măsura arestului preventiv și în baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 06.04.2009 la zi.

În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 2.000 lei din care suma de 500 lei reprezintă onorar avocat din oficiu.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.

În expunerea motivelor de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiua arătat că:

- în mod greșit instanța de fond nu a reținut prevederile art. 37 lit. a pen. și cu privire la infracțiunea prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, fiind împliniți ambii termeni ai recidivei și în privința acestei infracțiuni.

- în mod greșit instanța de fond a interzis inculpatului și drepturile prev. de art. 64 lit. c pen. în condițiile în care inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție sau profesie la comiterea infracțiunilor.

- în mod greșit instanța de fond nu a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii, conform art. 118 lit. b pen. având în vedere că acesta a fost ridicat de la inculpat și înaintat Tribunalului Sibiu alături de sabia artizanală confiscată.

- s-a solicitat reindividualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, cu consecința aplicării unui spor de pedeapsă, în condițiile prev. de art. 61 al. 2.pen. ținând seama că inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, a fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, iar prezenta faptă a fost comisă cu o deosebită ușurință, pe fondul consumului de alcool și în contextul unei altercații minore.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, reprezentanta parchetului a suplimentat motivele de apel, solicitând a se dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a, conform prevederilor Legii nr. 76/2008.

Prin apelul formulat, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 371 al. 2.pr.pen. Curtea constată că apelurile formulate sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Instanța de fond a interpretat judicios probele administrate în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății.

A rezultat că la data de 5/6.04.2009 inculpatul a atacat părțile vătămate și cu o sabie artizanală, cu o și un cuțit, aplicându-le lovituri repetate și de o intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, părțile vătămate reușind să se salveze prin fugă.

Obiectele folosite de inculpat pentru a produce leziuni părților vătămate, zonele vizate, intensitatea loviturilor aplicate și numărul acestora denotă că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața părților vătămate, și chiar dacă nu a urmărit în mod direct acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

În condițiile în care faptele au fost comise în public, iar inculpatul a fost condamnat anterior pentru comiterea altei infracțiuni de omor, încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță este cea corespunzătoare, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174.pen. art. 175 lit. i pen. art. 176 lit. b și c pen. și de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, săvârșite în condițiile recidivei postcondamnatorii.

În acest sens, critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, vizând omisiunea instanței de fond de a reține prevederile art. 37 lit. a pen. și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, este fondată.

Inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, iar după liberarea sa condiționată și până la împlinirea restului rămas neexecutat, a comis faptele deduse judecății.

Cum pentru infracțiunea prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, în speță erau îndeplinite condițiile de existență ale recidivei postcondamnatorii și cu privire la această faptă, fiind aplicabile prevederile art. 37 lit. a pen.

De asemenea, se justifică înlăturarea prevederilor art. 64 lit. a teza I, lit. c și e pen. din conținutul pedepselor complementare și accesorii stabilite de instanța de fond.

În acest sens, Curtea constată că interzicerea exercițiului dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I pen. este excesivă, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei.

Fără a nega gravitatea faptelor imputate inculpatului, având în vedere și prevederile deciziei nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța apreciază că interzicerea exercițiului dreptului menționat nu poate opera automat, iar privarea inculpatului de posibilitatea de a-și exercita dreptul de vot nu este justificată.

Mai mult, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a interzis inculpatului exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. c pen. în condițiile în care acesta nu s-a folosit de vreo funcție sau profesie pentru a comite faptele, astfel că nu există vreo legătură între condamnarea inculpatului, faptele imputate și interzicerea acestui drept.

Nu se impune nici aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. e pen. în condițiile în care legea specială nu permite numirea unui tutore sau curator condamnat pentru fapte de genul celor deduse judecății.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului, Curtea constată că acestea au fost corect individualizate, față de criteriile generale prev. de art.72 pen. cuantumul stabilit fiind de natură să contribuie la realizarea scopului preventiv și coercitiv prev. de art. 52.pen.

Nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, în condițiile art. 61 al. 1.pen. însă nici reducerea pedepselor aplicate de instanța de fond, astfel cum a solicitat inculpatul, o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, fiind corespunzătoare.

Instanța de fond a omis însă, la stabilirea pedepsei rezultante, să rețină, conform dispozițiilor art. 35 al. 1.pen. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în condițiile în care această pedeapsă a fost aplicată alături de pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de tentativă de omor.

În consecință, în baza art. 35 al. 1.pen. Curtea va dispune ca inculpatul să execute, alături de pedeapsa principală de 10 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Este fondată și critica parchetului privind confiscarea cuțitului folosit de inculpat la comiterea infracțiunii, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 118 lit. b pen. precum și prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a, la eliberarea din penitenciar, conform art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Pentru considerentele expuse și în limitele arătate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a pr. pen. Curtea va admite apelurile declarate în cauză, va desființa sentința penală atacată și procedând la o nouă judecată:

Va face aplicarea disp. art. 37 lit. a pen. la infracțiunea prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Va înlătura interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I, lit. c și lit. e pen. din conținutul pedepsei accesorii și complementare stabilită de instanța de fond.

În baza art. 35 al. 1.pen. va dispune ca inculpatul să execute alături de pedeapsa principală de 10 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a, la data eliberării din penitenciar.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 350 al. 1.pr.pen. se va menține starea de arest a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

În acest sens, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un pericol concret pentru ordinea publică, conform dispozițiilor art. 148 lit. f pr.pen. având în vedere natura faptelor imputate, gravitatea deosebită a acestora, precum și antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior pentru fapte similare.

În contextul arătat, o măsură mai puțin restrictivă nu ar fi de natură să ocrotească interesul public, existând posibilitatea ca inculpatul, pe fondul consumului de alcool, să comită alte asemenea fapte.

Curtea mai reține că măsura arestării preventive este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 5 par. 1 lit. a CEDO, față de inculpat fiind adoptată o soluție de condamnare pentru faptele care au determinat arestarea, soluție menținută prin prezenta decizie.

În temeiul art. 88.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 06.04.2009 până la zi.

Conform art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 198/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- și în consecință:

Desființează sentința penală atacată sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal la infracțiunea prev. de art. 1/1 pct. 1 Lg. 61/1991, neconfiscarea cuțitului ridicat de la inculpat, individualizarea pedepsei accesorii și a pedepsei complementare, neaplicarea pedepsei complementare la pedeapsa rezultantă și a dispozițiilor art. 7 ale Legii 76/2008 și rejudecând cauza în aceste limite:

Face aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal la infracțiunea prev. de art. 1/1 pct. 1 Lg. 61/91 republicată.

Înlătură interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I, lit. c și lit. e Cod penal din conținutul pedepsei accesorii și complementare stabilită de instanța de fond.

În baza art. 35 alin. 1 Cod penal dispune ca inculpatul să execute alături de pedeapsa principală de 10 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art. 118 lit. b Cod penal dispune confiscarea cuțitului ridicat de la inculpat.

În baza art. 7 din legea 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a, la data eliberării din penitenciar.

În baza art. 350 Cod pr. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 6.04.2009 la zi.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de 300 lei, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 26.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER

- -

Red.

Dact. 2 ex/12.02.2010

Președinte:Monica Felicia Farcaș
Judecători:Monica Felicia Farcaș, Oana Maria Călian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 7/2010. Curtea de Apel Alba Iulia