Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 75/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.75/A/2009

Ședința publică din data de 31 iulie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Monica Rodina

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpații, deținut în Penitenciarul Gherla și partea civilă, împotriva sentinței penale nr.167/16.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpații, și, trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de:

inculpatul - art.182 alin.1 penal, art.321 alin.1 și 2.penal cu aplicarea art.33 lit.a penal

inculpatul - art.182 alin.1 penal cu aplicarea art.99 și urm.penal, art.321 alin.1 și 2.penal cu aplicarea art.99 și următ.penal, cu aplicarea art.33 lit.a penal

inculpatul - art.321 alin.1 și 2.penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 iulie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Prin sentința penală nr.167 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de cei trei inculpați, după cum urmează:

Pentru inculpatul, din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal cu referire la art. 175 lit.a și i Cod penal și art. 176 lit.f Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal, în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al.4 Cod Penal, cu aplicarea art.13 Cod Penal;

Pentru inculpatul, din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal cu referire la art. 175 lit.a și i Cod penal și art. 176 lit.f Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.a și c Cod penal, în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al.4 Cod Penal, cu aplicarea art.13 Cod Penal;

Au fost condamnați inculpații:

, fiul lui și, la data de 20.05.2. în C-N, cetățean român, studii 8 clase, muncitor, necăsătorit,. în C-N,-, -.32, jud. C, fără antecedente penale, posesorul cărții de identitate seria - nr.-, CNP -, în temeiul art. 239 al.4 Cod Penal, cu aplicarea art.13 Cod Penal (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal cu referire la art. 175 lit.a și i Cod penal și art. 176 lit.f Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal), la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 321 al.1 și 2 Cod Penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 33 lit.a Cod Penal s-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de fapte, iar în baza art.34 lit.b Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 4 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 al.1 și 2 Cod Penal s-au interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 Cod Penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 08.05.2009 și până la zi.

În temeiul art. 350 al.1 Cod Procedură Penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

-., fiul lui și, născut la data de 31.05.1988, cetățean român, studii 11 clase, muncitor, necăsătorit,. în C-N,-,.20, jud. C, fără forme legale în C-N,-,.242, jud. C, fără antecedente penale, posesorul al PC nr.-, CNP -,

În temeiul art. 239 al.4 Cod Penal, cu aplicarea art.13 Cod Penal (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal cu referire la art. 175 lit.a și i Cod penal și art. 176 lit.f Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal), la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 321 al.1 și 2 Cod Penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 88 Cod Penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 08.05.2009 și până la 11.12.2008.

În temeiul art. 357 al.2 lit.b Cod Procedură Penală s-a menținut față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, până la soluționarea definitivă a cauzei.

III., fiul lui și, născut la data de 17.07.1991, cetățean român, studii 10 clase, elev, necăsătorit,. în C-N,-,.24, jud. C, fără antecedente penale, posesorul al CI seria - nr.-, CNP -, în temeiul art. 239 al.4 Cod Penal, cu aplicarea art.13 Cod Penal și art.99 al.3 Cod Penal (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal cu referire la art. 175 lit.a și i Cod penal și art. 176 lit.f Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal), la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 321 al.1 și 2 Cod Penal, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 71 al.1 și 2 Cod Penal s-au interzis inculpatului minor, de la împlinirea vârstei de 18 ani (17.07.2009) și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 88 Cod Penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 08.05.2009 și până la 11.12.2008.

În temeiul art. 357 al.2 lit.b Cod Procedură Penală s-a menținut față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 110¹rap. la art. 110 și 86¹Cod Procedură Penală s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului minor, pe durata termenului de încercare fixat de instanță la 4 ani și rap. la art. 103 Cod Penal a fost încredințată supravegherea minorului, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani, adică la 17.07.2009.

În temeiul art. 103 al.2 Cod Penal s-a pus în vedere Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui, precum și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau dacă are purtări rele ori dacă a săvârșit din nou o faptă penală.

În baza art. 103 al.3 Cod Penal, până la împlinirea vârstei de 18 ani s-a impus minorului respectarea următoarelor obligații:

a) să nu frecventeze niciun stadion de fotbal din România;

b) să nu intre în legătură cu inculpații, și.

În baza art. 110¹al.3 Cod Penal s-a atras atenția inculpatului minor că sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor de mai sus atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

După împlinirea de către inculpatul minor a vârstei de 18 ani și până la împlinirea termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, după programul întocmit de consilierul de probațiune, dar nu mai puțin de o dată pe trimestru;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Impune inculpatului respectarea urmatoarelor obligații:

a) să nu frecventeze niciun stadion de fotbal din România;

b) să nu intre în legatură cu inculpații, și.

În temeiul art.359 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare a măsurilor sau a obligațiilor stabilite în sarcina sa se va dispune revocare suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conf. art.86⁴Cod Penal.

În baza art. 71 al.5 Cod Penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

IV., fiul lui și, născut la data de 19.08.1987, cetățean român, studii 12 clase, student, necăsătorit,. în Cugir,-,.15, jud. A, cu reședința în C-N,-, jud. C, fără antecedente penale, posesorul al CI seria - nr.-, CNP -, în baza art. 321 al.1 și 2 Cod Penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 71 al.1 și 2 Cod Penal s-au interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit.a teza a --a Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice.

În temeiul art. 81 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 al.1 Cod Penal, și anume acela de 4 ani.

În baza art. 359 Cod Procedură Penală s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art. 83 Cod Penal.

În temeiul art. 71 al.5 Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

S-a constatat că Spitalul Clinic Județean C nu a formulat pretenții civile în cauză.

În temeiul art. 313 din 95/2006, modificată, rap. la art. 998 și 1003 cod civil au fost obligați în solidar inculpații, și, acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente și să plătească în favoarea Spitalului Militar d e Urgență Dr. C-N suma de 982 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

S-a constatat că inculpatul minor a reparat prejudiciul suferit de partea vătămată, astfel că partea vătămată nu mai are pretenții civile față de acest inculpat.

În baza art. 346 al.1 rap. la art. 14 al.3 lit.b Cod Procedură Penală, și la art.998 și 1003 Cod Civil s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și în consecință au fost obligați în solidar inculpații și să plătească părții civile suma de 50.100 lei despăgubiri civile, respingând restul pretențiilor.

În temeiul art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 300 lei, care s-a avansat din Fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C - av..

În baza art. 191 al. 1-3 Cod Procedură Penală inculpații au fost obligați, iar minorul și în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1000 lei fiecare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj N sub nr- la data de 19.05.2008, au fost trimiși in judecată inculpații, fiul lui și, născut la data de 20.05.2. cetățean român, studii 8 clase, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N- - 6,.32, jud. C, arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.l penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 și 2.penal cu aplic. art.33 lit.a penal;, fiul lui și, născut la data de 31.05.1988 în C N, cetățean român, studii 11 clase, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N,-. 20,. în C N,-,. 242, jud. C, arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.l penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 și 2.penal cu aplic. art.33 lit.a penal;, fiul lui și, născut la data de 17.07.1991, in C N, cetățean român, studii 10 clase, elev, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N,-.24, jud. C, arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.l penal cu aplic. art.99 și urm. penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.l și 2.penal cu aplic. art.99 și urm. penal, totul cu aplic. art.33 lit.a penal și, fiul lui și, născut la data de 19.08.1987, în Cugir, jud. A, cetățean român, studii 12 clase, student, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in Cugir,-.15, jud. A, cu reședința în C N,-, jud. C, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 și 2.penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în principiu, că la data de 7.05.2008, cu ocazia desfășurării meciului de fotbal dintre "U" C și CFR C, inculpații, care făceau parte din galeria echipei de fotbal "U" C, au aplicat pe rând câte o lovitură părții vătămate, care filma desfășurarea evenimentelor din partea Inspectoratului Județean de Jandarmi C, în zona capului cu corpuri contondente respectiv cu o dală de beton, în cazul primului inculpat, și cu piciorul de către ceilalți doi, cauzându-i leziuni ce necesită 75-80 zile îngrijiri medicale, iar la aceeași dată cei trei inculpați precum și inculpatul, au proferat în public cuvinte și expresii prin care s-a adus atingere bunelor moravuri cu ocazia deplasării pe mai multe străzi din mun. C N, agresând-o în public pe partea vătămată, acte ce au avut drept consecință tulburarea gravă a liniștii și ordinii publice.

Prin sentința penală nr. 467/05.06.2008 a Judecătoriei Cluj N, în temeiul art. 39 al.1 Cod Procedură Penală a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N, și în consecință, în baza art.42 proc.penală rap. la art.27 pct. 1 lit.a proc.penală a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații, fiul lui și, născut la data de 20.05.2. cetățean român, studii 8 clase, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N,- - 6,.32, jud. C, trimis in judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis in dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008, în stare de arest preventiv, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20.penal rap. la art. 174.penal cu referire la art. 175 lit.a și i penal și art. 176 lit.f penal, cu aplic. art. 75 lit.a penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. și ped. de art.321 alin.l și 2.penal, cu aplic. art.33 lit.a penal;, fiul lui și, născut la data de 31.05.1988, în C N, cetățean român, studii 11 clase, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N,-. 20,. in C N,-,. 242, jud. C, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis in dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008, în stare de arest preventiv, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 20.penal rap. la art. 174.penal cu referire la art. 175 lit.a și i penal și art. 176 lit.f penal, cu aplic. art. 75 lit.a și c penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. și ped. de art.321 alin.l și 2.penal, cu aplic. art.33 lit.a penal, fiul lui și, născut la data de 17.07.1991, în C N, cetățean român, studii 10 clase, elev, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N,-.24, jud. C, trimis in judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008, în stare de arest preventiv, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20.penal rap. la art. 174.penal cu referire la art. 175 lit.a și i penal și art. 176 lit.f penal, cu aplic. art. 75 lit.a penal și art.99 și urm. penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. de art.321 alin.l și 2.penal, cu aplic. art.99 și urm. penal, totul cu aplic. art.33 lit.a penal și, fiul lui și, născut la data de 19.08.1987, în Cugir, jud. A, cetățean român, studii 12 clase, student, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in Cugir,-. 15, jud. A, cu reședința în C N,-, jud. C, trimis in judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis in dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 și 2.penal (ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor), în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Cluj Na reținut că inculpații sunt suporteri ai echipei de fotbal "Universitatea" C N și fac parte din galeria acesteia, susținând echipa cu ocazia meciurilor disputate de aceasta in cadrul Ligii Naționale de.

În vederea meciului de fotbal pe care echipa "Universitatea" C urma să-l susțină la data de 7.05.2008 ora 17.00 cu echipa CFR C N, membrii galeriei s-au hotărât să se întâlnească in din mun. C N, urmând să se deplaseze apoi împreună prin oraș la " ", locul de desfășurare a partidei, deși nu aveau aprobarea autorităților in acest sens.

La data de 7.05.2008 în jurul orei 14.00, inculpații, și s-au deplasat in, de unde în jurul orei 15.00 au pornit apoi cu ceilalți membri ai galeriei sau suporteri, aproximativ 2000 de persoane, spre, deplasarea făcându-se pe strada N și b-dul -, pe timpul deplasării scandând în public sloganuri împotriva echipei CFR și galeriei acesteia, folosind cuvinte obscene, triviale inclusiv și la adresa jandarmeriei și poliției.

Nereușind să pătrundă pe str. - -, coloana formată din membrii galeriei și suporteri ai echipei de fotbal "Universitatea C" și-au continuat deplasarea pe str. -, Sindicatelor și - -, continuând să scandeze sloganuri împotriva echipei de fotbal și galeriei CFR, a jandarmeriei și poliției, folosind cuvinte obscene și triviale.

Pe timpul deplasării coloana de suporteri și membri ai galeriei era urmată de trupele de jandarmi ce-i însoțeau pentru a asigura ordinea și liniștea publică și a preveni eventualele incidente, precum și de mai mulți ziariști și cameramani de la cotidiene și posturi locale de televiziune, dintre care Ziarul "", Transilvană, PRO TV, 1, Realitatea, etc. Între aceștia se afla și partea vătămată, sergent major la Inspectoratul Județean de Jandarmi C care deși era in ținută civilă se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, având misiunea de a monitoriza și filma cu o cameră video deplasarea galeriei la Stadion, cât și comportamentul suporterilor celor doua echipe pe timpul desfășurării partidei de fotbal.

La un moment dat, în jurul orei 16.00, în timp ce coloana de suporteri și membri ai galeriei înainta pe str. - -, partea vătămată se deplasa pe trotuarul din partea a străzii, în fața acesteia filmând deplasarea.

La un moment dat din mulțime s-a auzit expresia "uită-l mă" cu referire expresă la partea vătămată - persoana a cărei calitate de jandarm era cunoscuta de către suporterii galeriei "Universitatea"C, deoarece și anterior a filmat activitățile sportive de acest gen, astfel încât, ca reacție a celor ce se strigau din coloană, s-a desprins doar un grup de 5-6 persoane între care și inculpații, și, ce au pornit în fugă spre locul în care se afla partea vătămată, trecând de pe stradă pe trotuar pe după un autobuz ce era parcat și care obstrucționa, în oarecare măsură, vizibilitatea către trotuar și parc, dar cu toate acestea profitând atât de neatenția părții vătămate cât și de împrejurările prielnice de mascare a locului, inculpatul i-a aplicat victimei, cu o dală de beton ce o avea în mână, o lovitură în zona capului, fapt în urma căruia partea vătămată a căzut pe trotuar, după care inculpatul a rămas în apropierea zonei.

La rândul său inculpatul s-a apropiat în fugă de partea vătămată ce era căzută pe trotuar, aplicându-i cu piciorul drept o lovitură în cap, după care a fugit în parcul din apropiere. Acesta a fost urmat de către inculpatul minor ce i-a aplicat de asemenea părții vătămate căzută pe trotuar, în același loc, o lovitură puternică cu piciorul în cap, retrăgându-se apoi între ceilalți membri ai galeriei. În cauză din probele administrate rezultă că inculpații, și au lovit partea vătămată cu un corp contondent - dală de beton - și cu picioarele succesiv de 3 ori, în zona capului cu mare intensitate, cauzându-i plagă cranio-cerebrală indirectă, hematom extradural, pneumocefalie, multiple fracturi la nivelul orbitei stângi, fractură temporo-frontală dreaptă, hamatom periorbital OS, hematom suborbitar drept, hemosinus, maxilar și sfenoidal bilateral, contuzie hemitorace stâng, contuzie glob ocular drept, plagă contuză frontală dreapta, fractura arcada zigomatică, fractură fără deplasare a osului propriu nazal.

Lovirea victimei cu o dală de beton și cu picioarele într-o regiune corporală vitală și cu o asemenea forță care a produs leziunile menționate în actul medico-legal constituie o acțiune care ar fi fost susceptibilă prin ea însăși să producă moartea victimei. Așadar din moment ce loviturile au fost aplicate cu un obiect să producă leziuni mortale asupra corpului părții vătămate cu o asemenea intensitate încât a fracturat regiunea frontală, înseamnă că agresorii au intenționat să ucidă victima și nu să-i producă doar vătămări corporale, sau cel puțin, dacă nu au urmărit rezultatul letal, l-au prevăzut și au acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Împrejurarea că decesul părții vătămate nu s-a produs datorită unei cauze independente de voința sa, nu înlătură calificarea faptei ca infracțiune de omor, ci doar o circumscrie formei de tentativă a acesteia.

Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporala de tentativa la infracțiunea de omor este poziția subiectiva a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectiva a infracțiunii.

În timp ce in cazul infracțiunii prevăzute în art. 182. penal, făptuitorul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție.

Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisa, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai produsa, atunci acesta va răspunde pentru tentativa la infracțiunea de omor.

Este adevărat ca, din conținutul raportului de constatare medico-legală, rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus in primejdie viața acesteia și au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei. Important, însă, nu este atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui, directă sau indirectă, în raport cu viața victimei.

Activitatea infracțională prin însăși materialitatea sa dovedește că cei trei inculpați au săvârșit fapta cu intenție directă prevăzând moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunilor lor. Rezoluția în baza căreia au acționat inculpații este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor lor: după o primă lovitură cu de beton - aptă de a suprima viața victimei, într-o zonă corporală vitală la nivelul capului cu o intensitate deosebită, loviturile au continuat în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cu picioarele în aceeași zonă a capului, și care au fost la rândul lor aplicate cu o intensitate deosebită, demonstrată de gravitatea leziunilor cauzate. Acționând în modul descris, inculpații, și au prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptelor, suprimarea vieții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat. Mijlocul folosit la agresiune, zonele vitale vizate, intensitatea deosebită a loviturilor constituie elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide.

Intenția de a suprima viața victimei este explicată prin însăși modul în care inculpații au acționat, iar lipsa rezultatului letal nu s-a datorat inculpaților care au încetat agresiunea doar la intervenția martorilor și.

În acest context, mențiunea în raportul de constatare medico-legală a faptului că leziunile nu au pus in pericol viața victimei nu au influență asupra calificării juridice, decisivă fiind într-o asemenea situație poziția subiectivă cu care s-a acționat.

În esență infracțiunea săvârșită de inculpați reprezintă un caz tipic al acelei modalități a tentativei denumită în doctrină "tentativă terminată, completă sau perfectă" și căreia îi este specific faptul că deși actele execuționale au fost comise integral, efectul nu a avut loc, fiind indiferente cauzele care au determinat neproducerea acestuia.

În privința distincției între tentativa de omor (art.174 penal), punerea în pericol a vieții victimei (art.182 penal) și lovirea și alte violențe (art.180 penal), doctrina și practica sunt unanime în a considera că pentru a efectua o încadrare juridică corectă trebuie să se descopere intenția cu care agresorul a acționat. Pentru aceasta, numărul de zile de îngrijiri medicale ale victimei nu este decât un indiciu secundar, elementele determinante fiind obiectul de care agresorul s-a folosit, partea corpului vizată și intensitatea loviturilor aplicate.

Urmând cele de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat permanent că agresiunile care demonstrează intenția de a ucide victima constituie tentative de omor, chiar dacă rănile provocate nu au necesitat decât un număr redus de zile de îngrijire și că nu au pus in pericol viața victimelor (de exemplu hotărârile nr.160/2005, 3260/2006 și 3952/2006 privind loviturile aplicate la capul victimelor cu un topor și care au necesitat intre 8 și 9, intre 16 și 18 și respectiv intre 17 și 18 zile de îngrijiri; hotărârile nr.2197/2003 și 2470/2004 privind loviturile aplicate la capul victimelor cu bastoane și care au necesitat de la 17 la 18 și respectiv de la 12 la 14 zile de îngrijiri; hotărârile nr.625/2004, 5666/2004, 1600/2005, 3750/2005 privind rănile provocate de obiecte tăioase și care au necesitat de la 10 la 12, de la 14 la 15, de la 12 la 14 și respectiv de la 8 la 9 zile de îngrijiri).

În consecință acordând semnificația juridică cuvenită, activitatea infracțională a inculpaților, și vizând agresiunea părții vătămate, Judecătoria Cluj Na reținut că fapta acestora întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 rap. la art. 174, art.175 lit.a și i penal, art.176 lit.f penal cu aplic. art. 99 și urm. penal pentru inculpatul minor.

Nu mai departe, s-a dovedit că faptele au fost săvârșite cu premeditare, inculpații s-au înarmat în acest scop, în loc public - pe stradă și împotriva unui jandarm - calitate pe care o cunoșteau, iar pe de altă parte sunt aplicabile și circumstanțele agravante prev. de art.75 lit.a penal, săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, respectiv art.75 lit.c penal pentru inculpatul - săvârșirea infracțiunii de către un infractor major dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.

Ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 467/05.06.2008 a Judecătoriei Cluj N, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 16.06.2008, sub același număr unic: -, fiind repartizată în sistem aleatoriu completului VIII F, cu termen de judecată la data de 17.07.2008.

La termenul de judecată din data de 25.09.2008, instanța a dispus, în temeiul art. 42 al.2 Cod Procedură Penală, menținerea actelor procedurale și procesuale efectuate în fața Judecătoriei Cluj N, însă inculpații au dorit să dea declarații suplimentare față de cele date la Judecătoria Cluj N, sens în care Tribunalul Cluja procedat la ascultarea inculpaților.

Inculpații au fost audiați atât în fața organelor de urmărire penală (41-72), cât și în faza de judecată, în fața instanței inițial sesizate, și anume Judecătoria Cluj N (73-76) și a Tribunalului Cluj (80-82), așa cum am arătat în paragraful precedent. Aceștia au recunoscut activitatea de lovire a părții vătămate, invocând însă diverse împrejurări de natură să le diminueze răspunderea penală, cum ar fi faptul că nu cunoșteau calitatea de jandarm a părții vătămate, că nu au urmărit suprimarea vieții acestuia, că nu au lovit cu de beton (inculpatul ) ci doar cu pumnul, că nu au vizat o anume zonă a corpului în momentul în care au aplicat lovituri părții vătămate.

Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarea stare de fapt:

Din declarațiile inculpaților de la filele mai sus indicate, ale părții vătămate (14-15 din dosarul de urmărire penală, 84-85 din dosarul Tribunalului Cluj ), ale martorului ( 73 și urm. din dos. de urmărire penală și 77 din dosarul Judecătoriei Cluj N ), la data de 07.05.2009, în jurul orei 14.00, inculpații, și s-au deplasat, individual, in, de unde în jurul orei 15.00 au pornit apoi cu ceilalți membri ai galeriei sau suporteri, aproximativ 2000 de persoane, spre, deplasarea făcându-se pe strada N și b-dul -, pe timpul deplasării scandând în public sloganuri împotriva echipei CFR și galeriei acesteia, folosind cuvinte obscene, triviale inclusiv și la adresa jandarmeriei și poliției.

Ajunși în intersecția Bulevardului 21 cu str. - -, coloana de membri ai galeriei și suporteri între care se aflau și cei patru inculpați a intenționat să se deplaseze pe aceasta din urmă stradă, cunoscând că prin zonă urma să treacă și galeria echipei CFR, însă a fost întâmpinată de un cordon de jandarmi. Aceștia le-au interzis accesul pe str. - -, astfel încât au forțat trecerea, producându-se o busculadă și având loc și schimburi de lovituri, organele de ordine fiind nevoite să folosească gaze lacrimogene pentru a-i opri. În declarația dată în fața Tribunalului Cluj, partea vătămată susține că la momentele conflictuale de la "", cei patru inculpați se aflau în fața coloanei de suporteri, fiind destul de activi în manifestări, așa cum rezultă și din vizionarea momentelor înregistrate cu acea ocazie, și din procesul verbal ce conține observațiile părților și ale instanței raportat la vizionarea acestor materiale (285).

În momentul in care coloana a ajuns in zona, o mare parte din membrii galeriei s-au înarmat cu corpuri contondente găsite pe străzile din apropiere, inclusiv și, primul cu o dală de beton, iar al doilea cu o țeava din metal. Inculpații susțin că nu s-au înarmat în vederea desfășurării vreunui conflict, ci doar pentru intimidarea eventualilor adversari.

Pe timpul deplasării coloana de suporteri și membri ai galeriei era urmată de trupele de jandarmi ce-i însoțeau pentru a asigura ordinea și liniștea publică și a preveni eventualele incidente, precum și de mai mulți ziariști și cameramani de la cotidiene și posturi locale de televiziune, dintre care Ziarul "", Transilvană, PRO TV, 1, Realitatea, etc. Între aceștia se afla și partea vătămată, sergent major la Inspectoratul Județean de Jandarmi C care deși era in ținută civilă se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu, având misiunea de a monitoriza și filma cu o cameră video deplasarea galeriei la Stadion, cât și comportamentul suporterilor celor doua echipe pe timpul desfășurării partidei de fotbal. Din declarația părții vătămate, reiese că acesta a avut astfel de însărcinări și cu ocazia altor partide de fotbal desfășurate, începând cu anul 2006, filmând practic toate manifestările sportive desfășurate pe raza mun. C-

La un moment dat, în jurul orei 16.00, în timp ce coloana de suporteri și membri ai galeriei înainta pe str. - -, spre stadionul " ", partea vătămată se deplasa pe trotuarul din partea a străzii, în fața coloanei, filmând deplasarea acesteia.

Din declarația martorului, dată în fața Judecătoriei Cluj N, martor care este coleg de serviciu cu partea vătămată, și care avea la data respectivă o misiune similară cu cea a părții vătămate, instanța reține că, la un moment dat din mulțime s-a auzit expresia "pe el" sau ceva de genul "acela e", astfel încât, ca reacție a celor ce se strigau din coloană, s-a desprins doar un grup de 5-6 persoane între care și inculpații, și, ce au pornit în fugă spre locul în care se afla partea vătămată, trecând de pe stradă pe trotuar pe după un camion, apoi după un microbuz, ce erau parcate și care obstrucționau, în oarecare măsură, vizibilitatea către trotuar și parc, dar cu toate acestea profitând atât de neatenția părții vătămate cât și de împrejurările prielnice de mascare a locului, inculpatul i-a aplicat victimei, o lovitură în zona capului, fapt în urma căruia partea vătămată a căzut pe trotuar, după care inculpatul a rămas în apropierea zonei.

Inculpatul a declarat constant că nu i-a aplicat părții vătămate acea lovitură cu de beton pe care o avea în mână ci cu pumnul, și că înainte de a aplica lovitura părții vătămate și-a mutat din mâna dreaptă în mâna, eliberându-și mâna dreaptă pentru a putea lovi cu aceasta, mai bine zis cu pumnul, și că i-a aplicat părții vătămate o lovitură în bărbie. Din înregistrările video ale momentului nu se observă efectiv momentul lovirii părții vătămate de către acest inculpat, observându-se numai (285) că înainte de a intra după acel microbuz care masca zona, și după ce a reintrat în câmpul vizual al celor care filmau, inculpatul avea de beton în mâna, așa cum a susținut și acesta. Instanța a efectuat, la termenul din 14 ianuarie 2009, un experiment judiciar pentru a determina dacă inculpatul este dreptaci sau stângaci (308), rezultând aproape cu certitudine că este dreptaci, deoarece a reacționat la solicitările instanței în mod spontan cu mâna dreaptă și cu partea dreaptă, fiind cunoscut că în cazul persoanelor stângace, nu numai că acestea reacționează spontan cu mâna, dar au senzația că și simțurile (auz, văz) au o acuitate mai mare pe partea pe care au dexteritatea. Prin acest experiment judiciar s-a lămurit că inculpatul a acționat cu mâna dreaptă, punându-se în continuare problema dacă a lovit cu pumnul sau cu respectivă.

Din declarația martorului rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu acea dală de beton, lovitura fiind aplicată din spate, în zona din spate a capului și ușor lateral dreapta. Această declarație se coroborează și cu declarația părții vătămate, care a susținut că filmând deplasarea coloanei se afla față în față cu aceasta, iar la un moment dat, intenționând să meargă mai în față, înspre stadion adică, pentru a avea un câmp vizual mai larg, s-a întors cu spatele la coloană, și în acel moment a fost lovit, din spate, ușor lateral dreapta.

În sensul celor susținute de către martorul, sunt și constatările și concluziile raportului de expertiză medico-legală, din care reiese că inculpatul a aplicat lovitura cu de beton, rezultând din aceste concluzii că partea vătămată a fost lovită în zona temporo-occipitală dreaptă, adică în termeni profani, în spatele urechii, cu un corp dur cu suprafața mai mare de 16 cm². Este evident că pumnul inculpatului, în condițiile în care acesta are o statură obișnuită spre scundă, nu ar putea avea o asemenea suprafață, la loviturile cu pumnul zona de contact cu cea vizată prin lovire fiind numai zona primei falange de la degetele arătător, mijlociu, inelar și mic, ținute flexate în interiorul palmei. Desigur palma ar putea avea o asemenea suprafață, ca cea descrisă în raportul de expertiză medico-legală, însă lovitura cu palma nu emană atâta forță ca și cea aplicată cu pumnul. Pe de altă parte, dar în aceeași ordine de idei, inculpatul nu a susținut niciun moment că ar fi lovit-o pe partea vătămată cu palma. Din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, nu rezultă că partea vătămată ar fi suferit leziuni la nivelul bărbiei.

În legătură cu acești din urmă inculpați nu se pun alte probleme legate de acțiunile lor individuale de lovire, fiind evident, atât din înregistrările video ale acelor evenimente, cât și din declarațiile martorilor, (59¹-59²) și (162),etc. că fiecare a aplicat părții vătămate, căzută la pământ, câte o lovitură în zona capului cu piciorul, lovitura aplicată de către inculpatul, fiind mai ușoară.

Din raportul de constatare medico-legală (37-38 din dosarul de urmărire penală) rezultă că partea vătămată a suferit plagă cranio-cerebrală indirectă, hematom extradural, pneumocefalie, multiple fracturi la nivelul orbitei stângi, fractură temporo-frontală dreaptă, hamatom periorbital OS, hematom suborbitar drept, hemosinus, maxilar și sfenoidal bilateral, contuzie hemitorace stâng, contuzie glob ocular drept, plagă contuză frontală dreapta, fractura arcada zigomatică, fractură fără deplasare a osului propriu nazal. S-a mai concluzionat că leziunile prezentate de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, și că aceste leziuni au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale, și că la momentul efectuării raportului de constatare medico-legală s-a stabilit că leziunile produse nu au pus în primejdie viața victimei, fără ca o asemenea urmare să fie exclusă definitiv.

Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză (14-17) a concluzionat că:

1.fractura liniară temporo-occipitală dreaptă cu răsunetul intracranian (hamatom extradural acut fronto-temporal drept cu sindrom de hipertensiune intracraniană și pneumocefalie) s-au putut produce ca urmare a lovirii părții vătămate de către primul agresor din înregistrarea video, adică inculpatul, cu un corp dur având o suprafață mai mare de 16 cm²(de ex. pavela de beton din înregistrarea video). laterotoracică descrisă cu ocazia examenului obiectiv medico-legal din data de 07.05.2008 s-a putut produce prin cădere și lovire de un corp dur (de ex. marginea gardului de beton din înregistrarea video), ca urmare a aceleiași lovituri. Aceste leziuni au necesitat peste 80 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei;

2.plaga fronto-parietală dreaptă s-a putut produce ca urmare a loviturii aplicate cu piciorul de către al doilea agresor din înregistrarea video și a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Având în vedere intensitatea mică a loviturii precum și acțiunea tangențială a forței, s-a opinat că această lovitură nu a produs alte leziuni;

3.leziunile traumatice externe și interne ale masivului facial (fracturile sinusului maxilar bilateral cu hemosinus, fractura arcadei zigomatice drepte,fractura peretelui orbitar drept, fractura oaselor proprii nazale, tumefacții de părți moi, echimoze, excoriații), s-au putut produce ca urmare a lovirii cu piciorul de către cel de al treilea agresor din înregistrarea video, și au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale;

4.lovitura aplicată de către cel de al patrulea agresor în regiunea parieto-occipitală dreaptă a fost tangențială și nu a produs nici o leziune;

5.leziunile au necesitat în totalitate un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare;

6.ca urmare a leziunilor suferite la data de 07.05.2008, partea vătămată nu a prezentat la data întocmirii raportului de expertiză medico-legală (25.02.2009), vreo infirmitate psihică sau fizică, acest lucru neputând exclude cu certitudine apariția unor complicații tardive.

În privința infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța a reținut declarația martorului care arată începând cu ora 12,oo s-au adunat suporteri ai "U" C în din C-N, strigând cuvinte și expresii triviale, obscene, însoțite și de gesturi de asemenea manieră. De asemenea suporterii au ocupat trotuarele, împiedicând normala deplasare a pietonilor, deși manifestarea lor nu era autorizată, așa cum arată chiar martorul, unul din liderii galeriei "U" Din înregistrările video ale acestor manifestări, aflate la dosarul cauzei, și puse la dispoziție de către Inspectoratul Județean de Jandarmi C, se observă că cei 4 inculpați erau foarte activi în privința unor atitudine ca și cele descrise de martor. Martorul mai relatează că la un moment dat, suporterii au smuls din mâna unei femeie ce trecea prin zonă un de, pe care ulterior l-au aruncat. Pe tot parcursul deplasării suporterii, în general, și inculpații, în special, au avut un comportament total necorespunzător, aruncând cu petarde și lovind cu piciorul coșurile de gunoi amplasate în drumul lor. Când au ajuns în zona,suporterii au început să lovească cu picioarele în mașinile parcate sau în cele aflate în trafic, în tramvaie și în geamurile lor, astfel că pasagerii tramvaielor care ocupau locuri lângă geam s-au retras pe culoarul dintre scaune, existent într-un astfel de mijloc de transport în comun. De asemenea persoanele aflate în parc așezate pe băncile orientate spre partea dinspre strada - -, s-au ridicat și au plecat. Și în incidentul de la, cei patru inculpați s-au manifestat foarte activ, inculpatul luând un steag și amenințând cu acesta spre forțele de ordine. Cei patru inculpați au aruncat și cu pietre, mai puțin inculpatul, care a avut la o intervenție mai "palidă".

Și partea vătămată descrie în declarația sa manifestările suporterilor amintiți, desfășurate împotriva ordinii și liniștii publice. Astfel, în timpul incidentelor de la, văzând pe jos un telefon mobil, inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l ridice și să i-l dea. Partea vătămată de bună credință aluat telefonul și i l-a dat inculpatului, după care acesta a aruncat cu telefonul respectiv în forțele de ordine. Apoi, în timp ce membrii galeriei treceau pe strada - pe lângă niște chioșcuri unde se vindeau, au luat ghivecele cu și au aruncat și cu acestea în forțele de ordine.

În sensul unei tulburări însemnate a ordinii și liniștii publice sunt și cele susținute de martorul, care a arătat că toții membrii galeriei practic scandau sloganuri obscene la adresa echipei de fotbal CFR C și a suporterilor acesteia.

De altfel și mesajele postate pe internet după acest meci de fotbal au fost în sensul catalogării manifestărilor galeriei "U" C ca fiind drept "huliganice".

Prin urmare acestea sunt faptele și urmările lor.

În cele ce urmează vom discuta asupra problemelor ce poartă asupra încadrării juridice a faptelor deduse judecății.

O primă problemă care se pune în cauză, indiferent de încadrarea juridică dată în final faptelor a căror victimă a fost partea vătămată, este aceea de a ști dacă inculpații cunoșteau sau nu la data agresării părții vătămate, calitatea acestuia de jandarm în cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Cu toate că inculpații au susținut în mod constant că nu cunoșteau că partea vătămată ar avea o asemenea calitate, probele cauzei converg spre susținerea unei situații contrare. Astfel, inculpatul, dorind să justifice agresiunea exercitată asupra părții vătămate, a declarat în fața Judecătoriei Cluj N că l-a lovit pe partea vătămată,fiind supărat pe jandarmi, care la rândul lor, l-au lovit în cadrul incidentului de la hotel "".Ori o asemenea justificare își găsește logica numai în condițiile în care inculpatul știa că partea vătămată este jandarm și a acționat pentru o răzbunare, în contra partidă cu agresiunile din partea forțelor de ordine, cărora le-a căzut victimă în zona hotelului "". În sensul susținerii acestei ipoteze este și declarația inculpatului care a declarat în fața Judecătoriei Cluj N, că este o chestiune de notorietate că toate meciurile și deplasările galeriei "U" C erau filmate de persoane din cadrul Jandarmeriei Române. Partea vătămată a declarat că galeria echipei de fotbal "U" C cunoștea calitatea sa de jandarm, acesta acționând în virtutea misiunii primite de mult timp, practic din 2006 participat la filmarea tuturor meciurilor de fotbal desfășurate de echipa mai sus amintită. În aceeași ordine de idei, este de reținut faptul că în timpul meciurilor, partea vătămată filma manifestările galeriei și nu meciul în sine, stând cu fața la galerie și cu spatele la desfășurarea partidei sportive.

În sprijinul ideii că inculpații cunoșteau calitatea de jandarm a părții vătămate este și declarația martorului, unul din liderii galeriei "U" C (160-161), care a susținut că înainte ca grupul din care făceau parte și cei patru inculpați să se desprindă de restul coloanei și să se îndrepte spre partea vătămată, din coloană s-a auzit ceva de genul "uită-l pe acela". În această ordine de idei martorul descrie tensiuni puternice, cu multe precedente violente din partea forțelor de ordine, existente între membrii galeriei și organele de jandarmerie.

La fel este și declarația martorului (59¹-59²), acesta susținând că înainte de agresarea propriu-zisă a părții vătămate a auzit spunându-se ceva de genul "du-te după el, că e singur", aspect confirmat de partea vătămată care a arătat că în imediata sa apropiere nu se afla nici un coleg.

Această idee este confirmată și prin alte mijloace de probă, cum ar fi declarația martorului, fotoreporter la, care în momentele premergătoare lovirii părții vătămate se afla în zonă cu un alt coleg, fotoreporter la Transilvană, când au observat mai mulți băieți care fugeau înspre ei, și speriindu-se nu au știut cum să reacționeze. Dar băieții respectivi au trecut pe lângă ei, ducându-se la partea vătămată și lovind- Prin urmare, agresorii aveau dinainte stabilită ținta, în raport de care au și acționat.

Semnificativ din perspectiva în discuție este faptul că deși în zonă se aflau mai mulți cameramani și fotoreporteri, care filmau sau fotografiau manifestările galeriei "U" C, niciunul dintre aceștia nu a fost agresat, toți cei patru inculpați deplasându-se cu precizie spre partea vătămată. că logica unei asemenea manifestări constă în faptul că inculpații urmăreau de fapt o răfuială cu partea vătămată și nu cu vreo altă persoană, chiar dacă și alte persoane filmau galeria "U" C, răfuială determinată de calitatea părții vătămate, a căror materiale filmate puteau concura la depistarea celor mai "înfocați", recalcitranți și violenți suporteri ai echipei de fotbal "U"

Și din referatul de evaluare psiho-socială a inculpatului (286-290) rezultă că cei trei inculpați, împreună cu alți membrii ai galeriei "U" C, cunoșteau că partea vătămată era jandarm.

O a doua problemă care suscită discuții este cea referitoare la existența unei legături subiective între subiecții activi. Din mai multe declarații de martori, citate în cele ce preced, rezultă că inculpații s-au desprins din coloana de suporteri, în urma unui îndemn, de genul "uite-l măi", sau "acesta e", sau "du-te după el, că e singur". Din nicio probă nu rezultă însă că un asemenea îndemn a fost adresat de vreunul din inculpați celorlalți, sau că inculpații auzind o asemenea remarcă au hotărât în comun să se sprijine în derularea acțiunii ce avea să urmeze. Dimpotrivă, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpații se cunoșteau dinainte între ei, sau cel puțin nu toți trei, deoarece inculpații și se știau din cartier, fără să fie prieteni. Desigur existența unei legături subiective între făptuitori nu este garantată de preexistența unor anume relații anterioare dintre aceștia (de ex. relații de amiciție, de vecinătate, de bună conviețuire, etc), însă de cele mai multe ori este favorizată de existența unor legături de acest fel. În speța de față, o asemenea legătură subiectivă nu a fost probată sub nicio formă, modul în care inculpații au acționat, indicând o reacție individuală spontană, la auzul acelui îndemn, reacție determinată de tensiunea momentului, de "curajul" transmis prin asemenea manifestări de forță, de mare anvergură. Este real că legătura subiectivă dintre făptuitori, poate fi și ea născută spontan, și nu este neapărată nevoie să fie explicită, ea trebuie însă să rezulte din probațiunea administrată, și din care să reiasă că inculpații s-au manifestat anterior comiterii faptei, în sensul susținerii reciproce a acțiunilor celorlalți, fiind sugestive în acest sens o atingere, o privire, o îmbărbătare, etc. Niciuna din toate aceste posibilități de obiectivizare a unei poziții pur subiective nu a fost probată în cauză, și cum orice dubiu existent este de natură să profite inculpaților, instanța va aprecia că aceștia au acționat individual-spontan. Simplul fapt al desprinderii acestora de coloana de suporteri, în momentele premergătoare agresării părții vătămate, în lipsa existenței altor indicii care să se suprapună peste această constatare, nu este suficientă pentru a conduce,în mod univoc, la concluzia că inculpații au acționat conjugat.

O asemenea concluzie este valabilă cel puțin în cazul inculpatului, care l-a lovit primul pe partea vătămată, și care nu știa, sau cel puțin așa reiese din probele de la dosar că acțiunea sa va fi urmată și de a altor persoane.

În privința celorlalți doi inculpați, situația este ușor schimbată, deoarece acțiunea acestora s-a suprapus peste cea a anteagresorilor. Așa fiind, atât inculpatul cât și inculpatul, în momentul în care au lovit, au acceptat ideea că propria lor acțiune, și rezultatul acesteia, se suprapune peste cele exercitate anterior. Astfel, inculpatul nu știa că acțiunea sa va fi urmată sau nu de cea a inculpaților și, însă inculpatul știa că anterior de a-l lovi pe partea vătămată, acesta fusese lovit și de inculpatul, însă nu știa că îl va lovi, la rândul său, și inculpatul. Acțiunea inculpatului s-a suprapus însă peste a celorlalți doi inculpați, acesta văzând că partea vătămată a fost înainte lovit de inculpații și, acceptând ideea că rezultatul acțiunii lui de lovire se suprapune peste rezultatul celor două loviri anterioare, indiferent care era acesta. Problema existenței agravantei prev. de art. 75 lit.a Cod Penal se pune însă numai în cazul inculpatului, deoarece el a avut o viziune de ansamblu a celor trei acțiuni conjugate și a rezultatului lor, în timp ce inculpatul nu a cunoscut că atacul său va fi succedat de alte două, iar inculpatul, deși a cunoscut despre acțiunea inculpatului și a acceptat că rezultatul propriei acțiuni se grefează peste cel al primului inculpat, nu știa că va urma și acțiunea inculpatului.

Aceste gen de relații subiective între făptuitori sunt specifice atacurilor care se succed, deoarece la atacurile concomitente nu se mai pune o asemenea problemă.

O a treia problemă care se pune în cauză este cea a premeditării faptei îndreptată împotriva părții vătămate. Pentru considerentele descrise parțial mai sus, rezultă că acțiunea celor trei agresori a fost spontană, aceasta nefiind premeditată. În aceeași ordine de idei, mai ținem să precizăm că activitatea de înarmare a inculpaților, anterioară agresării propriu-zise a părții vătămate, nu este subsumată ideii de agresare a părții vătămate, în condițiile în care numai unul dintre inculpați a folosit obiectul dur cu care se înarmase anterior, ceilalți doi inculpați nefolosind astfel de obiecte, în condițiile în care inculpatul avea în mână o bară metalică. De altfel inculpații au susținut că astfel de obiecte au fost luate în mână numai în scopul intimidării, la modul general, a oricărui privitor.

O a patra problemă care se mai poate pune este reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit.c Cod Penal,și anume comiterea faptei de către majori, împreună cu un minor, aplicabilă inculpaților și. Având în vedere că instanța nu a reținut existența unei legături subiective anterioară comiterii faptei, ci numai o legătură subiectivă raportat la anteagresori, cum inculpatul a acționat spontan, fără ca inculpații și să se fi bazat pe ajutorul dat de acesta în orice mod, instanța nu va reține o asemenea agravantă în sarcina vreunuia din cei doi inculpați. De altfel numai inculpatul cunoștea starea de minoritate a inculpatului, inculpatului neputându-i fi reținută o asemenea agravantă în contextul în care nu îl cunoștea dinainte pe inculpatul.

Față de încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați împotriva părții vătămată, cu toate că în cauză s-au discutat mai multe încadrări juridice, puse în discuție fie la cererea inculpaților, prin apărătorii lor, fie din oficiu, în cele din urmă instanța s-a oprit asupra încadrării juridice dictate de art. 239 al. 4 Cod Penal, pentru toți cei trei inculpați. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, instanța a concluzionat, că față de modul în care cei trei inculpați au acționat, valoarea socială lezată, în principal, este cea referitoare la respectul datorat autorității de stat, care implică în primul rând, respect față de funcționarul care îndeplinește atribuții de serviciu. În raport de analiza făcută la capitolul dacă inculpații cunoșteau sau nu calitatea părții vătămate, de jandarm, reținem că inculpații au acționat tocmai în funcție și vis a vis de această calitate, urmând lezarea autorității, în exercițiul căreia acționa partea vătămată.

Se mai pune problema de a ști ce au urmărit inculpații în primul rând: să lezeze viața și sănătatea unei persoane, în cunoștință de cauză că aceasta îndeplinește o funcție în exercițiul autorității de stat, sau în legătură cu această funcție, sau să lezeze, în principal, relațiile sociale referitoare la respectul pentru autoritate și pentru cei care slujesc autoritatea de stat,și acționează în virtutea acestei autorități. că inculpații au acționat în principal pentru lezarea autorității și a funcționarilor care o deservesc, așa cum am arătat atunci când am făcut considerații legate de faptul că inculpații știau sau nu că partea vătămată este jandarm. S-a mai precizat că inculpații au mai relatat că nu au urmărit sau acceptat nici un moment ideea suprimării vieții victimei, fiind sugestivă declarația inculpatului, care a arătat că nu a realizat niciun moment că dintr-o lovitură cu piciorul aplicată chiar în zona capului, cineva ar putea să moară, ceea ce înseamnă că rezultatul mai grav a fost realizat dintr-o culpă cu prevedere, care s-a suprapus peste o intenție inițială (directă sau indirectă), forma de vinovăție a rezultatului complex fiind praeterintenția, care nu este specifică infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, care pot fi comise fie cu intenție directă, atunci când subiectul activ a urmărit rezultatul prevăzut de lege, fie cu intenție indirectă, când făptuitorul,chiar dacă nu a urmărit rezultatul a acceptat posibilitatea producerii lui.

În raport de această formă de vinovăție, praeterintenția, în cauză poate fi vorba despre infracțiunea de vătămare corporală gravă și nu de infracțiunea de tentativă la omor. Infracțiunea de vătămare corporală gravă nu este posibilă, deoarece inculpații cunoșteau calitatea părții vătămate de jandarm, și care acționa în legătură cu atribuțiile de serviciu, și în funcție de această calitate a părții vătămate au acționat în consecință.

În aceeași ordine de idei mai trebuie reținut faptul că partea vătămată s-a ridicat în picioare, după agresiune fiind probabil în stare de șoc, dar nu inconștient, acest lucru rezultând din declarațiile inculpaților, ale martorului ( 166) și din vizionarea casetelor conținând înregistrarea evenimentelor.

Instanța a reținut aplicarea art.13 Cod Penal în cauză, deoarece de la comiterea faptelor până la judecata lor pe fond, a intervenit modificarea art.239 Cod Penal, în sensul introducerii aliniatului 5, care prevede o nouă agravantă în raport de o calitate specială a subiectului pasiv, acesta trebuind să fie judecător, procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, polițist, jandarm ori militar, iar limitele de pedeapsă de la al.4 se majorează cu

Aliniatul 5 al art. 239 fost introdus de pct. 1 al articolului unic din Ordonanța de Urgență nr. 198 din 4 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 824 din 8 2008. Instanța nu a reținut însă această agravantă, ea nefiind în vigoare la data comiterii faptelor, astfel că legea penală mai favorabile este cea în limitele de pedeapsă existente la data de 07.05.2008.

S-a mai precizat că, deși instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul în infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al.2 Cod Penal, sau în cea de ultraj prev. de art. 239 al.2 Cod Penal, instanța a schimbat și pentru acest inculpatul încadrarea juridică în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al.4 Cod Penal, cu toate că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării părții vătămate în raport de loviturile aplicate de acest inculpat sunt de 8 zile. Instanța a hotărât de această manieră deoarece acțiunea inculpatului și rezultatul acesteia s-au suprapus peste rezultatul produs de acțiunea inculpatului, inculpatul văzând că și inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, astfel încât a acceptat că eventualul rezultat al acțiunii sale, mai puțin grav, se va grefa peste cel produs de inculpatul, indiferent care ar fi fost acel rezultat, desigur raportat și la poziția proprie subiectivă.

Reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit.a Cod Penal, în sarcina inculpatului a fost explicată la capitolul referitor la existența legăturii subiective dintre inculpați.

Acestea sunt considerentele pe care s-a fundamentat schimbarea încadrării juridice a faptelor, așa cum s-a arătat, fiind evidentă respingerea celorlalte solicitări de schimbare a încadrării juridice.

În legătură cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, instanța a apreciat că în raport de probatoriul administrat și de cele reținute vis a vis de această infracțiune,nu se pune probleme legate de existența acestei fapte sau de încadrarea juridică a acesteia. Singura problemă ivită este cea invocată în principal de apărătoarea inculpatului, care a arătat că întreaga galerie a echipei "U" Caa vut manifestări de genul celei reținute în sarcina celor 4 inculpați trimiși în judecată, nici unul dintre aceștia neavând manifestări mai ieșite din comun decât ale altor membrii ai galeriei. Faptul că au fost trimiși în judecată doar 4 membrii ai galeriei nu afectează existența faptelor acestora, în condițiile în care, repetăm, acțiunile desfășurate de cei patru inculpați pe parcursul deplasării galeriei au fost mai evidente, mai "vizibile".

În drept, faptele mai sus descrise, cu toate considerațiile legate de calificarea juridică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj prev. de art. 239 al.4 Cod Penal, cu aplicarea art.13 Cod Penal, și cu aplicarea, în privința inculpatului a circumstanței agravante prev. de art. 75 lit.a Cod Penal, și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

La dozarea și individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpaților, instanța a avut în vedere, în primul rând pentru cei doi inculpați majori, și, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului Penal pentru cele două infracțiuni, și anume închisoare de la 3 la 12 ani și respectiv de la 2 la 7 ani, gradul de pericol social al faptelor deduse judecății, concretizat în modul în care inculpații au acționat, spontan, neelaborat, determinați de tensiunea și atmosfera existente, de împrejurările concrete ce conduc la ideea lipsei oricărei culpe a părții vătămate în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, la urmările produse în mod secundar față de viața, sănătatea și integritatea corporală a părții vătămate, dar și în raport de cea de a doua infracțiune, la faptul că o țară întreagă a urmărit, scandalizată, manifestările huliganice ale inculpaților, astfel cum au fost ele catalogate,atât de presă cât și de larga opinie publică. Instanța va lua în considerare și persoana inculpaților, care sunt elemente tinere, și care dovedesc reale posibilități de îndreptare, în contextul în care vor gestiona judicios factorii ce au susținut implicarea lor în asemenea activități cu caracter infracțional. Se va lua în calcul și faptul că aceștia au recunoscut agresiunea în sine, invocând însă diverse aspecte de natură să le diminueze răspunderea penală. Pe de altă parte ambii inculpați majori se află la prima confruntare cu legea penală.

În concluzie, instanța le-a aplicat celor doi inculpați majori câte o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru prima infracțiune și câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru cea de a doua infracțiune.

În ceea ce-l privește pe inculpatul minor, la alegerea sancțiunii, instanța a luat în considerare criteriile oferite de art.100 Cod Penal, și anume gradul de pericol social al faptelor, fiind valabile cele exprimate față de inculpații și, cu completarea că în cazul acestui inculpat este aplicabilă agravanta răspunderii penale prev. de art. 75 lit.a Cod Penal, conform celor reținute în cele ce preced, de starea fizică,de dezvoltarea intelectuală și morală a inculpatului, de comportarea lui, de condițiile în care aaf ost crescut și în care a trăit, toate acestea fiind evidențiate de raportul de evaluare psiho-socială (64-67 din dosarul Judecătoriei Cluj N ), de caracterizările de la școala unde învață minorul și de la clubul sportiv la care este înscris inculpatul. Față de toate aceste elemente de individualizare, s-a apreciat că numai luarea unei măsuri educative față de inculpatul minor nu este suficientă pentru reeducarea acestuia. Prin urmare instanța a aplicat inculpatului minor o pedeapsă privativă de libertate, în limitele reduse la J, conform art.109 Cod Penal, în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare pentru prima infracțiune și de 1 an închisoare pentru cea de a doua infracțiune.

Față de cei trei inculpați sunt aplicabile prevederile art.33 lit.a Cod Penal, faptele fiind comise de aceștia înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna din ele, așa încât în baza art.34 lit.b Cod Penal instanța a aplicat pedepsele cele mai grele, respectiv de câte 4 ani și 6 luni închisoare, pentru inculpații și, și de 2 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul.

La individualizarea pedepsei aplicabile inculpatului, instanța a avut în vedere aceleași aspecte trecute în revistă și pentru inculpații și, legate de circumstanțele reale ale faptei,precum și persoana inculpatului care este tânără, cu perspective bune de îndreptare, aflându-se la prima confruntare cu legea penală. Așa fiind, instanța i-a aplicat o pedeapsă orientată la minim,și anume de doi ani închisoare.

În temeiul art. 71 al.1 și 2 Cod Penal instanța a interzis inculpaților și, iar inculpatului minor, de la împlinirea vârstei de 18 ani (17.07.2009) și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod Penal, respectiv drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Constatând că inculpații au acționat contra autorității de stat, prin lezarea sănătății și integrității corporale a unui funcționar ce exercita o asemenea autoritate, aflat în exercițiul funcțiunii, și pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, instanța apreciază că inculpații nu sunt demni de exercitarea acestor drepturi mai sus arătate. În privința inculpatului instanța, în temeiul art. 71 al.1 și 2 Cod Penal i-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit.a teza a --a Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice.

Inculpații, și au fost reținuți, pentru 24 de ore, începând cu data de 08.05.2008, apoi arestați preventiv prin încheierea penală 31/C/A/09.05.2008 a Judecătoriei Cluj N (150-152 din dosarul de urmărire penală). Ulterior măsura arestării preventive a celor trei inculpați a fost verificată și menținută în condițiile legii, până la zi, pentru inculpatul, și până la data de 11.12.2008, pentru inculpații și, când au fost puși în libertate, prin încheierea ședinței publice din 04.12.2008, definitivă prin decizia penală nr. 746/R/11.12.2008 a Curții de Apel Cluj.

Față de disp. art.88 Cod Penal instanța a scăzut din durata pedepselor pronunțate pentru cei trei inculpați, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 08.05.2008 și până la zi, pentru inculpatul și începând cu data de 08.05.2008 și până la 11.12.2008, pentru inculpatul și.

În baza art. 350 al.1 Cod Procedură Penală, față de pericolul social concret al faptelor deduse judecății, de rezonanța pe care aceste fapte a avut-o în rândul opiniei publice din România, și față de faptul că o primă instanță l-a găsit vinovat pe inculpatul, a fost menținută față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art. 357 al.2 lit.b Cod Procedură Penală a menținut față de inculpații și, măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, până la soluționarea definitivă a cauzei, raportat la modul în care inculpații au acționat, și la pedepsele pe care le riscă a le executa la rămânerea definitivă a prezentei.

În privința inculpatului minor, instanța a apreciat că față de elementele ce caracterizează persoana sa, rezultate din caracterizările furnizate de diriginta clasei sale și de președintele clubului sportiv din care face parte, precum și din concluziile referatului de evaluarea psiho-socială, pedeapsa își va atinge scopul chiar fără executarea acesteia, simpla pronunțare a condamnării însemnând pentru inculpat un avertisment serios, suficient ca pedeapsa să își realizeze în principal scopul reeducativ, esențial pentru deplina reinserție socială a inculpatului, și pentru dezvoltarea armonioasă a personalității sale. În aceeași ordine de idei s-a reținut faptul că inculpatul s-a preocupat de înlăturarea rezultatului faptelor sale, despăgubindu-l pe partea vătămată.

Drept urmare, în baza art. 110¹rap. la art. 110 și 86¹Cod Procedură Penală instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului minor, pe durata termenului de încercare fixat de instanță la 4 ani și rap. la art. 103 Cod Penal a încredințat supravegherea minorului, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani, adică la 17.07.2009.

În baza art. 103 al.3 Cod Penal, până la împlinirea vârstei de 18 ani va impune minorului respectarea următoarelor obligații:

c) să nu frecventeze nici un stadion de fotbal din România;

d) să nu intre în legătură cu inculpații, și.

În baza art. 110¹al.3 Cod Penal a atra atenția inculpatului minor că sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor de mai sus atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

După împlinirea de către inculpatul minor a vârstei de 18 ani și până la împlinirea termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, după programul întocmit de consilierul de probațiune, dar nu mai puțin de o dată pe trimestru;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Totodată a impus inculpatului respectarea urmatoarelor obligații:

a) să nu frecventeze nici un stadion de fotbal din România;

b) să nu intre în legatură cu inculpații, și.

În temeiul art.359 Cod Procedură Penală a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare a măsurilor sau a obligațiilor stabilite în sarcina sa se va dispune revocare suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conf. art.86⁴Cod Penal.

În baza art. 71 al.5 Cod Penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

Și față de inculpatul, instanța a apreciat că pedeapsa își poate atinge scopul chiar fără executare, acest aspect rezultând din întreaga atitudine plină de respect și condescendență față de organele judiciare manifestată după comiterea faptelor și din prezența sa în sala de judecată la aproape toate termenele de judecată.

În concluzie, și în temeiul art. 81 Cod Penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 al.1 Cod Penal, și anume acela de 4 ani.

În baza art. 359 Cod Procedură Penală a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art. 83 Cod Penal.

În temeiul art. 71 al.5 Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.

Cu toate că a fost legal citat, Spitalul Clinic Județean C nu a formulat pretenții civile în cauză, raportat la spitalizarea părții vătămate în perioada 07.05-19.05.2008.

În cauză a formulat pretenții civile în sumă de 982 lei (6-7) Spitalul Militar d e Urgență Dr. C- Față de decontul acestor cheltuieli și în raport de prevederile art. 313 din 95/2006, modificată, rap. la art. 998 și 1003 Cod Civil instanța a obligat în solidar pe inculpații, și, acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente și să plătească în favoarea Spitalului Militar d e Urgență Dr. C-N suma de 982 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, aferente internării părții vătămate în această unitate spitalicească în perioada 19-27.05.2008.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei, din care 10.000 lei reprezentând daune materiale și 40.000 lei constituind daune morale (72 din dosarul Judecătoriei Cluj N ), la termenul de judecată din 05.06.2008. Ulterior partea civilă și-a modificat constituirea de parte civilă, la termenul de judecată din 12.11.2008, arătând că își susține acțiunea civilă numai în raport de inculpații și, deoarece cu inculpatul a încheiat o tranzacție și a majorat obiectul pretențiilor civile la 20.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale (147 din dosarul Tribunalului Cluj,vol.I).

În susținerea acțiunii civile a părții vătămate au fost audiați martorii (159, vol.I) și (250,vol.I). Primul martor a arătat că veniturile părții vătămate au fost diminuate pe perioada în care acesta s-a aflat în concediu medical, din cauza agresiunii, că din această pricină i-a fost redus și cel de al 13-lea salariu aferent anului 2008. Partea vătămată a făcut cheltuieli cu medicația necesară pentru refacerea sănătății. Pe perioada concediului medical a fost lipsit de sporurile de dispozitiv și de radiații, fără ca martorul să poată face vreo cuantificare față de aceste sporuri. Peste vară, după ce a revenit la locul de muncă, partea vătămată i-a spus martorului că trebuie să evite expunerea la și la căldură, deoarece are amețeli. Martorul a observat că partea vătămată și-a pierdut capacitatea de concentrare, și din această cauză nu a putut fi folosit la misiuni speciale sau legate de vizite oficiale.

Martorul a relatat că l-a vizitat pe partea vătămată la spital, iar la un moment dat, pentru că spitalul nu dispunea de anumite medicamente necesare părții vătămate, chiar martorul s-a dus să le cumpere pentru acesta, plătind pentru medicamentele respective 100- 100 și ceva de lei. Pentru refacerea completă părții vătămate i s-a recomandat un regim alimentar special, bazat pe legume și fructe bogate în vitamine, regim care implica costuri suplimentare față de un regim alimentar obișnuit. În prezent partea vătămată obosește mai repede, și înainte de producerea agresiunii a cărei victimă a fost,partea vătămată își completa veniturile executând după orele de program lucrări de amenajări interioare, adică punea gresie și faianță,lucrări pe care în prezent nu le mai poate realiza pentru că obosește. După data de 7 mai 2008, partea vătămată execută la serviciu doar un program de lucru la birou de 8 ore, nu execută misiuni de ordine publică și nu mai lucrează la program de noapte. Această restrângere de activitate se reflectă și în veniturile sale, nerealizând o serie de sporuri, ca cel pentru munca de noapte sau pentru misiuni de ordine publică. Partea vătămată nu mai poate participa nici la misiuni internaționale. Misiunile de filmare a manifestărilor sportive aveau loc, de obicei în weekend, iar salarizarea zilelor de week-end este diferită, iar în prezent partea vătămată nu mai poate realiza nici asemenea misiuni. Înainte de agresiunea din 7 mai 2008, partea vătămată își achiziționase un apartament pe care a început să și-l renoveze singur, însă nu terminase nici J din lucrările specifice de renovare, iar după accident a trebuit să angajeze pe cineva pentru finalizarea acestor lucrări, fără ca martorul să știe cu cât a fost plătită persoana respectivă.

Față de probele administrate pe latura civilă a cauzei, instanța a reținut că, deși există indicii că partea vătămată a suferit daune de natură materială, din probele amintite lipsesc aproape în totalitate cuantificările legate de aceste daune. Singura cuantificare se referă la suma de 100 de lei necesară părții vătămate pentru achiziționarea unor medicamente, așa cum reiese din declarația martorului.

Față de daunele morale solicitate, instanța a apreciat că acestea sunt justificate în totalitate, raportat la modul în care inculpații și au acționat, împotriva unei persoane care își îndeplinea în mod legal atribuțiile de serviciu, fără vreo culpă profesională în raport de cei doi inculpați sau față de alți membrii ai galeriei, la urmările produse prin fapta celor doi, sub aspectul sănătății și integrității corporale a victimei, care a suferit un hematom subdural, în raport de care pot apărea în timp noi afecțiuni de natură neuropsihică (ex. epilepsie), la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea acesteia, întreaga evoluție a bolilor părții vătămate neputând fi încă bănuită, la perioada petrecută de partea vătămată în diverse unități spitalicești, la autorestricțiile impuse părții vătămate de regimul de viață pe care trebuie să-l ducă postagresiune (să se menajeze, deoarece obosește mai repede, să evite expunerea la intemperii, consumul de neurotrofice, etc). De asemenea și viața sa profesională a cunoscut o serie de limitări legate de urmările în planul sănătății sale, limitări care se reflectă și în veniturile pe care le realizează după data de 7 mai 2008. În concluzie, în baza art. 346 al.1 rap. la art. 14 al.3 lit.b Cod Procedură Penală, și la art.998 și 1003 Cod Civil instanța a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și în consecință a obligat în solidar pe inculpații și să plătească părții civile suma de 50.000 lei daune morale și 100 lei daune materiale, respingând restul pretențiilor reprezentând daune materiale.

Partea vătămată, prin apărătorul său, a anexat concluziilor scrise, depuse la dosar la data de 09.04.2009, deci după dezbaterea judiciară a fondului cauzei, o serie de acte doveditoare a pretențiilor civile. Pentru că aceste acte nu au fost depuse la dosar înainte de dezbaterea judiciară a fondului cauzei, pentru a da posibilitatea părților adverse să le combată sau să propună contraprobe, ceea ce reprezintă o componentă a principiului dreptului la un proces echitabil, instanța nu le va putea lua în considerare la soluționarea acțiunii civile a părții vătămate.

Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpații, partea vătămată precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.

Practic, nu a declarat apel în cauză doar inculpatul, ca parte direct implicată în eveniment.

S-au invocat următoarele:

Parchetul consideră hotărârea apelată ca fiind nelegală sub aspectul greșitei rețineri a perioadei arestului preventiv pentru inculpatul, respectiv în minuta și dispozitivul hotărârii s-a reținut 08.05.2009 în loc de 08.05.2008. De asemenea, hotărârea este nelegală și sub aspectul greșitei încadrări juridice și a individualizării pedepselor.

Astfel, solicită condamnarea inculpaților, și, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174 alin.1 penal și art.175 alin.1 lit.i cu 75 lit.a penal, la pedeapsa închisorii cu privare de libertate iar pe inculpatul minor cu reținerea art.99 penal; solicită condamnarea inculpaților, pentru infracțiunea de ultraj prev.de art.321 alin.1,2 penal la pedeapsa închisorii; să se compute reținerea și arestul preventiv astfel: pentru inculpatul - 08.05.2008 la zi; inculpatul - 08.05.2008 - 11.12.2008; inculpatul - 08.05.2008 - 11.12.2008; Solicită respingerea ca nefondat a apelului inculpatului iar pe latură civilă, solicită admiterea apelului părții vătămate, desființarea hotărârii apelate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună majorarea despăgubirilor civile până la concurența sumei de 100 mii lei.

Referitor la cererea de schimbarea încadrării juridice consideră că nici nu se putea reține infracțiunea de ultraj pentru că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că inculpații au cunoscut calitatea de jandarm a părții civile, acesta nu purta niciun semn distinctiv iar martorii au declarat că inculpații nu cunoșteau calitatea de jandarm a părții vătămate. De asemenea, nu se poate reține infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav asupra unui magistrat, polițist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, prev.de art. 176 lit. f pen., la termenul anterior cerând înlăturarea acestor norme. Totodată, nu se poate reține premeditarea pentru că probele dosarului dovedesc că hotărârea a fost luată de inculpați instantaneu și pusă în aplicare imediat. Singura circumstanță care subzistă e aceea a faptei comise pe stradă. Încadrarea juridică corectă este aceea de tentativă la omor pentru că materialitatea faptelor demonstrează că inculpații au acționat cu intenția de a suprima viața victimei. În raportul de expertiză medico legală rezultă că partea vătămată a fost lovită cu o pavelă de beton și cu picioarele așa cum reiese din înregistrarea video, lovituri care au pus în primejdie viața victimei. Inculpații au recunoscut agresiunea victimei. Inculpatul a declarat că a lovit victima cu pumnul și nu cu de beton, ori, martorii audiați au confirmat varianta părții vătămate în sensul că a fost lovită în cap cu de beton de către inculpatul. Inculpații și au recunoscut că au aplicat victimei câte o lovitură în cap. Având în vedere că agresiunea victimei a avut loc concomitent de inculpați, solicită a se reține pentru toți art.75 lit.a penal. Pentru realizarea scopului pedepsei, instanța este îndreptățită să aplice inculpaților, și, pedeapsa închisorii cu executare menținându-se încadrarea juridică în privința infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri pentru toți inculpații.

Inculpatul, consideră că încadrarea juridică reținută de către Tribunalul Cluj este una greșită, toate părțile au căzut de acord asupra acestui fapt solicitând schimbarea încadrării juridice în diferite alte încadrări. Consideră că noua încadrare juridică corectă nu ar trebui să fie aceea de ultraj ci de vătămare corporală simplă sau gravă. Față de faptul că inculpatul nu a săvârșit fapta urmărind să lezeze valorile sociale referitoare la respectul datorat autorităților de stat, de vreme ce nu cunoștea calitatea de jandarm a părții vătămate ( chiar și reprezentantul parchetului a admis acest lucru), consideră că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de ultraj ci de vătămare corporală. În ciuda susținerilor părții vătămate, lovitura aplicată de inculpatul a fost cu pumnul drept, însă, experimentul judiciar a demonstrat ca acesta este dreptaci iar pavela de beton se afla în mâna. Zona vizată de lovitură, așa cum rezultă din probatoriu, respectiv bărbia, nu este o zonă vitală. În cazul de față, acțiunea de lovire săvârșită de inculpat a fost determinată de teribilismul specific vârstei și nicidecum de vreo intenție de a curma viața unei persoane. În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, solicită achitarea inculpatului,în principal, în temeiul art.11 alin.2 lit.a pr.pen. rap.la art.10 alin.1 lit.c pr.pen, șiîn subsidiar, în temeiul art.11 alin.2 lit.a pr.pen. rap.la art.10 alin.1 lit.d pr.pen. Consideră de asemenea că se impune reindividualizarea pedepsei reținându-se circumstanțe atenuante prev.de art.74 penal și 76.penal având în vedere conduita bună a inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii, disponibilitatea și dorința de a repara prejudiciul provocat părții vătămate, vârsta tânără și posibilitatea reală de îndreptare ce rezultă din referatul de evaluare, lipsa antecedentelor penale, starea de tensiune în care a avut loc săvârșirea infracțiunii. Prin urmare, solicită a se proceda la o reevaluare a circumstanțelor personale în interesul reducerii pedepsei până la minimul special pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate iar punerea lui în libertate îi va permite să se achite de toate obligațiile ce îi revin. În privința laturii civile, inculpatul își manifestă disponibilitatea și dorința de a repara prejudiciul provocat părții vătămate, care este dovedit.

Inculpatul, întemeiul art.379 pct.2 lit.a pr.pen. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună,în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de ultraj prev.și ped.de art.239 alin.4 penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev.de art.180 alin.2 penal iarîn subsidiar,în infracțiunea de ultraj prev.de art.239 alin.2 penal; achitarea inculpatului pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art.321 penal; în cazul în care nu se vor da curs celor două solicitări, solicită reducerea pedepsei prin aplicarea art.74, 76.penal. Astfel, cu privire la prima solicitare, consideră că problema care se pune este aceea dacă inculpatul a cunoscut sau nu calitatea de jandarm a părții vătămate. Niciunul dintre martori nu au spus că inculpații ar fi cunoscut această calitate, dimpotrivă aceștia afirmând contrariul. Martorul arată în declarația sa că într-adevăr s-a auzit la un moment dat expresia " uite-l mă" dar nu poate aprecia cine a rostit-o și cu referire la care persoană. Acest martor mai arată că, fiind lider al galeriei, cu siguranță inculpatul nu este membru al acestei galerii și nu l-a mai văzut vreodată. Martorul, jurnalist, arată că nu poate spune dacă inculpații știau că partea vătămată este jandarm pentru că nimic din vestimentația sau atitudinea sa nu-l trăda ca fiind un reprezentant al autorității. Martorul, arată că el frecventează meciurile de fotbal dar nu-l cunoaște pe inculpatul. Partea vătămată menționează în declarația sa că nu reține să-l fi văzut pe inculpatul la alte meciuri de fotbal deoarece îi reținea doar pe cei care provocau incidente. Dacă instanța va considera că din probele administrate rezultă clar că inculpatul cunoștea calitatea de jandarm a părții vătămate, trebuie ca instanța să se oprească la infracțiunea de ultraj. Instanța de fond, a reținut în sarcina inculpatului art.239 alin.4 penal, însă, motivarea instanței nu poate fi reținută deoarece se poate observa de pe înregistrările video că inculpatul nu a văzut când inculpatul l-a lovit pe partea vătămată. De asemenea, inculpatul a venit în alergare și a lovit într-adevăr partea vătămată dar nu a vizat un loc anume. Referitor la expertiza medico legală, aceasta era necesară pentru încadrarea juridică a faptei câtă vreme coeziunea psihică între cei inculpați n-a existat, aspect reținut totuși de instanță. În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, se impune achitarea, întrucât, infracțiunea s-a săvârșit în contextul unui meci de fotbal. Este arhicunoscut că oriunde în lume suporterii strigă sloganuri mai mult sau mai puțin ortodoxe cu ocazia unor astfel de manifestări, acest obicei nefiind unul lăudabil dar el s-a transformat într-o cutumă. În majoritatea timpului, inculpatul a purtat fular, deci nu se putea vedea dacă striga, darămite să se audă ce striga, acest aspect rezultând din materialul video, chiar partea vătămată afirmând acest lucru. Solicită a se reține conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, acesta are 19 ani și muncește pentru a-și întreține mama pentru că el a crescut fără tată, nu are vicii, la școală a avut rezultate bune, anterior nu a comis nicio infracțiune, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, acesta s-a prezentat singur la poliție, a avut o atitudine de recunoaștere și regret a faptei. Referitor la latura civilă a cauzei, solicită individualizarea cuantumului daunelor civile în funcție de cum au fost dovedite.

Inculpatul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice. Astfel, pentru a stabili starea de fapt, instanța de fond a reținut declarația martorului care a arătat că suporterii galeriei "U" s-au adunat în strigând cuvinte și expresii trivale. Martorul face referire la întreaga coloană de suporteri și nicidecum la inculpatul. Din întreg materialul probator administrat în cauză reiese cu certitudine că inculpatul nu a ieșit cu nimic în evidență de-a lungul deplasării galeriei spre stadion. Martorul a afirmat că inculpatul nu s-a remarcat cu nimic,nu a dat tonul scandalurilor, nu a folosit un ton mai ridicat decât restul suporterilor. Mai mult, acest martor afirmă că galeria "U" a fost tot timpul provocată de forțele de ordine care au folosit gaze lacrimogene și au lovit suporterii cu bastoanele. De asemenea, martorul, afirmă că inculpatul nu a ieșit în evidență cu nimic față de restul suporterilor. La fel și martorul relatează că întreaga galerie de suporteri scanda și că inculpatul nu se deosebea de restul galeriei. Instanța de fond, în descrierea faptei de care se face vinovat inculpatul descrie practic întreaga manifestare a suporterilor fără a putea separa atitudinea inculpatului de restul mulțimii. Ca principiu de drept penal elementar, răspunderea este personală, fiecare individ răspunzând pentru faptele sale.Drept urmare, o persoană nu poate fi condamnată pe baza unor activități care au fost efectuate în masă. Este evident că instanța a pronunțată hotărârea fiind influențată de mijloacele mass-media, care de obicei amplifică activitățile. O altă problemă care se ridică este aceea a elementelor constitutive ale infracțiunii și a momentului producerii acesteia. În cazul infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice urmarea acțiunii se produce exact în momentul realizării acesteia,ori, în speță urmarea acțiunii nu s-a realizat decât ulterior prin difuzarea în mod repetat și agresiv, ca știre de scandal, a unor imagini de lovire a jandarmului. La condamnarea unei persoane trebuie identificate elementele și momentul săvârșirii infracțiunii, lucru care nu s-a întâmplat în cazul de față.

Partea vătămată, solicită admiterea apelului în sensul condamnării celor patru inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav și majorării despăgubirilor civile. Astfel, pentru analizarea intenției manifestate de către inculpați în derularea evenimentelor din 7 mai 2008, instanța trebuia să țină seama de toate împrejurările în care inculpații au comis agresiunile, de obiectele folosite, de zona corpului vizată de inculpați, de urmărire efectiv produse și care s-ar fi putut produce. Tentativa de omor există chiar dacă loviturile nu ar fi pus în primejdie viața persoanei vătămate, în raport de regiunea anatomică în care s-a aplicat lovitura, de obiectul folosit, de intensitatea loviturilor, cu atât mai mult cu cât în speță în concluziile raportului medical se arată că loviturile au necesitat 80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața victimei. Activitatea infracțională a celor trei inculpați dovedește că aceștia au săvârșit fapta cu intenție directă, prevăzând moartea victimei, ca rezultat al acțiunii lor. Rezoluția în baza căreia au acționat inculpații este dovedită prin toate elementele acțiunii lor, respectiv după ce un inculpat lovește cu o dală de beton, corp de a suprima viața unei persoane, ceilalți inculpați au continuat lovind cu piciorul în aceeași zonă vitală când partea vătămată era la pământ în imposibilitatea de a se mai apăra. Acționând în mod conjugat, inculpații au prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptelor, suprimarea vieții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat. Pentru caracterizarea unei activități infracționale ca tentativă de omor, nu are relevanță împrejurarea că fiecare leziune produsă victimei luată în considerare în mod izolat nu putea duce la moartea acestuia atâta vreme cât, în ansamblul lor, leziunile produse au pus în primejdie viața. Trebuie remarcat că planul de atac al inculpaților a existat în mod neîndoielnic, aceștia au început să fugă înspre partea vătămată în momentul în care s-a auzit îndemnul unuia dintre participanți. Consideră că din materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că faptele au fost săvârșite cu premeditare, inculpații au acționat cu fețele acoperite în ideea de a nu fi descoperiți, s-au înarmat în acest scop, în public, împotriva unui jandarm, calitate pe care o cunoșteau. Inculpații se cunoșteau între ei, au hotărât să exercite faptele de agresiune, organizarea lor rezultând și din faptul că la simplul îndemn toți pornesc înspre partea vătămată și fără nicio ezitare o lovesc până când este doborâtă la pământ. Nici inculpatul, care chiar dacă nu i-a produs o leziune considerabilă, a avut aceeași intenție ca ceilalți inculpați. Pe latură civilă, arată că starea părții vătămate nu este clarificată, considerând că daunele pot fi majorate.

Instanța de apel analizând cererile formulate, persoanele apelanților, respectiv inculpați, parte vătămate și procuror, aspecte ce atrag o devoluțiune integrală în dezbaterea cauzei în apel potrivit art. 371.proc.pen. reține următoarele:

După cum s-a subliniat, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosar nr. 488/P/2008 la data de 19.05.2008 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj -N sub nr. 6813/- la data de 19.05.2008, au fost trimiși in judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1.penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea linișții și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 și 2. penal cu aplicarea art. 33 lit. a penal, TIV, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin. 1. penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 și 2.penal cu aplicarea art. 33 lit. a penal, AN pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1.penal cu aplicarea art. 99 și urm. penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. l și 2.penal cu aplicarea art. 99 și urm. penal, totul cu aplic. act. 33 lit. a penal și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de act. 321 alin. l și 2. penal.

Prin sentința penală nr. 467/05.06.2008 a Judecătoriei Cluj -N, în temeiul act. 39 al. 1 Cod Procedură Penală a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj -N și, în consecință, În baza act. 42 proc.penaIă rap. la act.27 pct. 1 lit. a proc.penaIă, ca urmare a schimbării . juridice a faptelor, a fost declinată, în favoarea Tribunalului Cluj, competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de act. 20.penal rap. la act. 174.penal cu referire la act. 175 lit. a și i penal și act. 176 lit. f penal, cu aplic. act. 75 lit. a penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. și ped. de act. 321 alin. 1 și 2.penal, cu aplicarea act. 33 lit. a penal; TIV pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped. de act. 20.penal rap. la act. 174.penal cu referire la act. 175 lit. a și i penal și act. 176 lit. f penal, cu aplicarea act. 75 lit. a și c penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. și ped. de act. 321 alin. 1 și 2.penal, cu aplicarea act. 33 lit. a penal, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de act. 20.penal rap. la act. 174.penal cu referire la act. 175 lit. a și i penal și act. 176 lit. f penal, cu aplicarea act. 75 lit. a penal și act. 99 și urm. penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. de act. 321 alin. 1 și 2.penal, cu aplicarea act. 99 și urm. penal, totul cu aplicarea act. 33 lit. a penal și A, pentru săvârșirea in fracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de act.32 1 alin. 1 și 2.penal.

rin sentința atacată, Tribunalul Cluja dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de cei trei inculpați, astfel:

- pentru inculpatul, din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de arl. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal cu referire la art. 175 lit. a și i Cod penal și art. 176 lit. f Cod penal, cu aplic. arl. 75 lil. a Cod penal, în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al. 4 Cod Penal, cu aplicarea arl. 13 Cod Penal;

- pentru inculpatul, din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de arl. 20 Cod penal rap. la arl. 174 Cod penal cu referire la art. 175 lil. a și i Cod penal și arl. 176 lil. f Cod penal, cu aplic. art. 75 lil. a și c Cod penal, în infracțiunea de ultraj prev. de arl. 239 aL 4 Cod Penal, cu aplicarea art. 13 Cod Penal;

- pentru inculpatul, din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal cu referire la arl. 175 lit. a și i Cod penal și arl. 176 lit. f Cod penal, cu aplic. art. 75 lit.a Cod penal, în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 aL 4 Cod Penal, cu aplicarea art. 75 IiI. a Cod Penal și a art. 13 Cod Penal,

i a dispus condamnarea acestora.

Starea de fapt reținută de către Tribunalul Cluj, în baza probatoriului administrat, pe care o preluăm și noi, ca instanță de apel, în materialitatea sa, este următoarea:

La data de 07.05.2009, în jurul orei 14:00, inculpații, și s-au deplasat, individual, în de unde, în jurul orei 15:00, au pornit apoi cu ceilalți membri ai galeriei sau suporteri, aproximativ 2000 de persoane, spre, deplasarea făcându-se pe strada N și B-dul -, pe timpul deplasării scandând în public sloganuri împotriva echipei și galeriei acesteia, folosind cuvinte obscene, triviale inclusiv și la adresa jandarmeriei și poliției.

Ajunși în intersecția Bulevardului 21 cu str. - -, coloana de membri ai galeriei și suporteri între care se aflau și cei patru inculpați, a intenționat să se deplaseze pe această din urmă stradă, cunoscând că prin zonă urma să treacă și galeria echipei, însă a fost întâmpinată de un cordon de jandarmi. Aceștia le-au interzis accesul pe str. - -, astfel încât au forțat trecerea, producându-se o busculadă și având loc și schimburi de lovituri, organele de ordine fiind nevoite să folosească gaze lacrimogene pentru a-i opri. În declarația dată în fața Tribunalului Cluj, partea vătămată susține că la momentele conflictuale de la "", cei patru inculpați se aflau în fața coloanei de suporteri, fiind destul de activi în manifestări, așa cum rezultă și din vizionarea momentelor înregistrate cu acea ocazie, și din procesul-verbal ce conține observațiile părților și ale instanței raportat la vizionarea acestor materiale.

Nereușind să pătrundă pe str. - -, coloana formată din membrii galeriei și suporteri ai echipei de fotbal "Universitatea C" și-au continuat deplasarea pe str. -, Sindicatelor și - -, continuând să scandeze sloganuri împotriva echipei de fotbal și galeriei, a jandarmeriei și poliției, folosind cuvinte obscene și triviale.

În momentul în care coloana a ajuns în zona, o mare parte din membrii galeriei s-au înarmat cu corpuri contondente găsite pe străzile din apropiere, inclusiv și, primul cu o dală de beton, iar al doilea cu o țeava din metal. Inculpații susțin că nu s-au înarmat în vederea desfășurării vreunui conflict, ci doar pentru intimidarea eventualilor adversari.

Pe timpul deplasării coloana de suporteri și membri ai galeriei era urmată de trupele de jandarmi ce-i însoțeau pentru a asigura ordinea și liniștea publică și a preveni eventualele incidente, precum și de mai mulți ziariști și cameramani de la cotidiene și posturi locale de televiziune, dintre care Ziarul "", Transilvană, PRO TV, 1, Realitatea, etc. între aceștia se afla și partea vătămată, sergent major la Inspectoratul Județean de Jandarmi C care, deși era în ținută civilă, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, având misiunea de a monitoriza și filma cu o cameră video deplasarea galeriei la Stadion, cât și comportamentul suporterilor celor două echipe pe timpul desfășurării partidei de fotbal. Din declarația părții vătămate, reiese că acesta a avut astfel de însărcinări și cu ocazia altor partide de fotbal desfășurate, începând cu anul 2006, filmând practic toate manifestările sportive desfășurate pe raza mun. C-

La un moment dat, în jurul orei 16:00, în timp ce coloana de suporteri și membri ai galeriei înainta pe str. - -, spre stadionul " ", partea vătămată se deplasa pe trotuarul din partea a străzii, în fața coloanei, filmând deplasarea acesteia.

Din declarația martorului, dată în fața Judecătoriei Cluj -N, martor care este coleg de serviciu cu partea vătămată, și care avea la data respectivă o misiune similară cu cea a părții vătămate, instanța reține că, la un moment dat, din mulțime s-a auzit expresia "pe el" sau ceva de genul "acela e", astfel încât, ca reacție a celor ce se strigau din coloană, s-a desprins doar un grup de 5-6 persoane între care și inculpații, și, ce au pornit în fugă spre locul în care se afla partea vătămată, trecând de pe stradă pe trotuar pe după un camion, apoi după un microbuz, ce erau parcate și care obstrucționau, în oarecare măsură, vizibilitatea către trotuar și parc, dar cu toate acestea profitând atât de neatenția părții vătămate cât și de împrejurările prielnice de mașcare a locului, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură în zona capului, fapt în urma căruia partea vătămată a căzut pe trotuar, după care inculpatul a rămas în apropierea zonei.

Inculpatul a declarat constant că nu i-a aplicat părții vătămate acea lovitură cu de beton pe care o avea în mână ci cu pumnul, și că înainte de a aplica lovitura părții vătămate și-a mutat din mâna dreaptă în mâna, eliberându-și mâna dreaptă pentru a putea lovi cu aceasta, mai bine zis cu pumnul și că i-a aplicat părții vătămate o lovitură în bărbie. Din înregistrările video ale momentului, nu se observă efectiv momentul lovirii părții vătămate de către acest inculpat, observându-se numai că înainte de a intra după acel microbuz care masca zona și după ce a reintrat în câmpul vizual al celor care filmau, inculpatul avea de beton în mâna, așa cum a susținut și acesta. Instanța a efectuat, la termenul din 14 ianuarie 2009, un experiment judiciar pentru a determina dacă inculpatul este dreptaci sau stângaci ( 308), rezultând aproape cu certitudine că este dreptaci, deoarece a reacționat la solicitările instanței în mod spontan cu mâna dreaptă și cu partea dreaptă, fiind cunoscut că în cazul persoanelor stângace, nu numai că acestea reacționează spontan cu mâna, dar au senzația că și simțurile (auz, văz) au o acuitate mai mare pe partea pe care au dexteritatea.

În sensul celor susținute de către martorul, sunt și constatările și concluziile raportului de expertiză medico-legaIă, probă științifică mai mult decât relevantă cauzei din care reiese că inculpatul a aplicat lovitura cu de beton, rezultând din aceste concluzii că partea vătămată a fost lovită în zona temporo-occipitală dreaptă, adică în termeni profani, în spatele urechii, cu un corp dur cu suprafața mai mare de 16 cm.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a suferit plagă cranio-cerebrală indirectă, hematom extradural, pneumocefalie, multiple fracturi la nivelul orbitei stângi, fractură temporofrontală dreaptă, hamatom periorbital OS, hematom suborbitar drept, hemosinus, maxilar și sfenoidal bilateral, contuzie hemitorace stâng, contuzie glob ocular drept, plagă contuză frontală dreapta, fractura arcada zigomatică, fractură fără deplasare a osului propriu nazal. S-a mai concluzionat că leziunile prezentate de partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, și că aceste leziuni au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale, și că la momentul efectuării raportului de constatare medico-legală s-a stabilit că leziunile produse nu au pus în primejdie viața victimei, fără ca o asemenea urmare să fie exclusă definitiv.

În faza de judecată s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală care a avut ca și obiective stabilirea raportului de cauzalitate între acțiunile fiecărui inculpat în parte și rezultatul constând în vătămările produse prin aceste acțiuni părții vătămate, stabilirea acțiunii cărui inculpat a fost aptă să pună în primejdie viața victimei, prin instrumentul folosit, zona vizată și intensitatea loviturii; stabilirea numărului de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării părții vătămate,în funcție de fiecare lovitură aplicată de către cei trei inculpați, în măsura în care se pot determina loviturile aplicate de fiecare inculpat în parte. Ulterior s-a solicitat completarea acestor obiective cu altele două, și anume stabilirea felului obiectului dur cu care s-a aplicat lovitura părții vătămate, de către inculpatul, și anume corp dur cu suprafață regulată sau corp dur cu suprafață neregulată și stabilirea numărului total de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării părții vătămate, prin prisma actelor medicale înaintate la. a existenței vreunei infirmități permanente, fizice sau psihice, suferite de partea vătămată și în ce constă aceasta. Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză ( 14-17) a concluzionat că fractura liniară temporo-occipitală dreaptă cu răsunetul intracranian (hamatom extradural acut fronto-temporal drept cu sindrom de hipertensiune intracraniană și pneumocefalie) s-au putut produce ca urmare a lovirii părții vătămate de către primul agresor din înregistrarea video, adică inculpatul, cu un corp dur având o suprafață mai mare de 16 cm (de ex. pavela de beton din înregistrarea video). laterotoracică descrisă cu ocazia examenului obiectiv medico-Iegal din data de 07.05.2008 s-a putut produce prin cădere și lovire de un corp dur (de ex. marginea gardului de beton din înregistrarea video), ca urmare a aceleiași lovituri. Aceste leziuni au necesitat peste 80 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei; plaga fronto-parietală dreaptă s-a putut produce ca urmare a loviturii aplicate cu piciorul de către al doilea agresor din înregistrarea video și a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Având în vedere intensitatea mică a loviturii precum și acțiunea tangențială a forței, s-a opinat că această lovitură nu a produs alte leziuni; leziunile traumatice externe și interne ale masivului facial (fracturile sinusului maxilar bilateral cu hemosinus, fractura arcadei zigomatice drepte, fractura peretelui orbitar drept, fractura oaselor proprii nazale, tumefacții de părți moi, echimoze, excoriații), s-au putut produce ca urmare a lovirii cu piciorul de către cel de al treilea agresor din înregistrarea video, și au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale; lovitura aplicată de către cel de al patrulea agresor în regiunea parieto-occipitală dreaptă a fost tangențială și nu a produs nici o leziune; leziunile au necesitat În totalitate un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; ca urmare a leziunilor suferite la data de 07.05.2008, partea vătămată nu a prezentat la data întocmirii raportului de expertiză medico-legală vreo infirmitate psihică sau fizică, acest lucru neputând exclude cu certitudine apariția unor complicații tardive.

Fiind redată o stare de fapt corespunzătoare realității juridice, instanța inferioară în grad a pronunțat o hotărâre totuși greșită, în principal sub aspectul schimbării încadrării juridice în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al. 4 Cod Penal, cu aplicarea art. 13 Cod Penal față de inculpații, hazardându-se în acest sens în a apela, în prealabil, la o serie de deducții și interpretări subiective, împrejurări ce nu au nimic de a face cu analiza unei spețe penale.

Încadrarea juridică corectă este aceea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la arte 174 Cod penal cu referire la arte 175 lit. i Cod penal, cu aplic. arte 75 lit. a Cod penal, pentru toți inculpații, și prevederile arte 99 și următoarele față de inculpatul minor.

Tribunalul Clujs -a oprit asupra încadrării juridice prevăzută de art. 239 al. 4.pen. pentru toți cei 3 inculpați care au exercitat acte de violență asupra părții vătămate, considerând că, față de modul în care cei trei inculpați au acționat, valoarea socială lezată, care în principal este cea referitoare la respectul datorat autorității de stat, care implică în primul rând respect față de funcționarul care îndeplinește atribuții de serviciu, de jandarm, inculpații au acționat tocmai în funcție și vis a vis de această calitate, urmărind lezarea autorității, în exercițiul cărei a acționat partea vătămată.

Cu evidență, doar din analiza concretă a stării de fapt, dar luând în considerare și, în principal, declarațiile celor direct implicați, trăirile lor psihice - ale inculpaților - dimpotrivă, ceea ce au urmărit inculpații a fost aspectul atentării, sub considerente concrete de ordin fizic, la persoana părții vătămate. Aceștia au urmărit să lezeze viața și sănătatea unei persoane, și nicidecum să lezeze relațiile sociale referitoare la respectul pentru autoritate și pentru cei care slujesc autoritatea de stat și acționează în virtutea acestei autorității.

Nu este de reprodus altceva decât că, pe timpul deplasării acelor suporteri și membri ai galeriei, aceștia erau urmați de trupele de jandarmi ce-i însoțeau pentru a asigura ordinea și liniștea publică și a preveni eventualele incidente, precum și de mai mulți ziariști și cameramani de la cotidiene și posturi locale de televiziune, dintre care Ziarul "", Transilvană, PRO TV, 1, Realitatea, etc. Între aceștia se afla și partea vătămată, sergent major la Inspectoratul Județean de Jandarmi C care, expres, era in ținută civilă și, este adevărat, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, având misiunea de a monitoriza și filma cu o cameră video deplasarea galeriei la Stadion, cât și comportamentul suporterilor celor doua echipe pe timpul desfășurării partidei de fotbal. La un moment dat, în jurul orei 16.00, în timp ce coloana de suporteri și membri ai galeriei înainta pe str. - -, partea vătămată se deplasa pe trotuarul din partea a străzii, în fața acesteia filmând deplasarea. La un moment dat din mulțime s-a auzit o expresie, nedeplin elucidată ca și conținut, de genul "uite-l" - cu referire posibilă la partea vătămată - astfel încât s-a desprins doar un grup de 5-6 persoane între care și inculpații, și, ce au pornit în fugă spre locul în care se afla și partea vătămată, și profitând atât de neatenția părții vătămate cât și de împrejurările prielnice de mașcare a locului, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură în zona capului, fapt în urma căruia partea vătămată a căzut pe trotuar, după care inculpatul a rămas în apropierea zonei. La rândul său inculpatul s-a apropiat în fugă de partea vătămată ce era căzută pe trotuar, aplicându-i cu piciorul drept o lovitură în cap, după care a fugit în parcul din apropiere. Acesta a fost urmat de către inculpatul minor ce i-a aplicat de asemenea părții vătămate căzută pe trotuar, în același loc, o lovitură puternică cu piciorul în cap, retrăgându-se apoi între ceilalți membri ai galeriei.

Orice fel de deducții, interpretări a unor anumite evenimente și acțiuni colaterale sunt exagerate, cel puțin o stare de dubiu se naște în favoarea inculpaților raportat la așa-zisa cunoaștere a calității de jandarm pe care o avea văt.p., așa încât subiectul este de încheiat.

Raportat șa încadrarea juridică dată faptelor, ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporala gravă de tentativa la infracțiunea de omor este poziția subiectiva a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.

În timp ce în cazul infracțiunii prevăzute în art. 182. penal, făptuitorul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție.

Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativa la infracțiunea de omor.

Activitatea infracțională prin însăși materialitatea sa dovedește că cei trei inculpați au săvârșit fapta cu intenție - prevăzând moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunilor lor. Rezoluția în baza căreia au acționat inculpații este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor lor: după o primă lovitură cu de beton - aptă de a suprima viața victimei (în acest sens venind și conținutul expertizei; alte completări ce sunt legate de mânuirea acesteia, cu dreapta sau stânga, au o mai mică relevanță, chiar inculpatul prezintă în confuzie situația, de genul că expres ar fi mutat dintr-o mână în alta tocmai pentru a nu o folosi), într-o zonă corporală vitală, la nivelul capului, cu o intensitate deosebită, loviturile au continuat în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cu picioarele, în aceeași zonă a capului. Acționând în modul descris, inculpații, și au prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptelor, suprimarea vieții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat. Mijlocul folosit la agresiune, zonele vitale vizate, intensitate loviturilor, constituie elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide.

Nu are importanță pentru încadrarea faptei săvârșite de către toți inculpații, în cazul infracțiunii de tentativă la omor, faptul că, concret, prin expertiza medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătorești s-au stabilit pentru fiecare dintre cele 3 activități de agresiune un număr diferit de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării părții vătămate. În raport de loviturile aplicate de inculpatul s-au stabilit un număr de 8 zile; pentru loviturile aplicate de inculpatul stabilindu-se "peste 60 de zile de îngrijiri medicale" și, respectiv, "peste 80 de zile" pentru inculpatul.

Chiar dacă numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării părții vătămate în raport de loviturile aplicate sunt de 8 zile deoarece acțiunea inculpatului și rezultatul acesteia s-au suprapus peste rezultatul produs de acțiunea inculpatului, inculpatul văzând că și inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, a acceptat că eventualul rezultat al acțiunii sale, mai puțin grav, se va grefa peste cel produs de inculpatul.

Apoi, nu s-a dovedit că faptele au fost săvârșite cu premeditare, în mod evident avem de a face cu un eveniment spontan, în acest sens dezvoltările instanței de fond fiind complete. de a face doar cu forma calificată a infracțiunii, de la art. 175 lit. i pen. precum și exclusiv agravanta generală (nu și cea vizând comiterea faptei de un major împreună cu un minor, neexistând toate elementele juridice în acest sens) - trei persoane împreună - fiind indubitabilă în contextul cristalizării în practică și doctrină a reținerii acesteia pentru astfel de situații. Acționând în mod conjugat, inculpații au prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptelor, suprimarea vieții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat. Pentru caracterizarea unei activități infracționale ca tentativă de omor, nu are relevanță împrejurarea că fiecare leziune produsă victimei luată în considerare în mod izolat nu putea duce la moartea acestuia atâta vreme cât, în ansamblul lor, leziunile produse au pus în primejdie viața. Inculpații au conștientizat, fiecare în parte, că participă împreună cu alte persoane la comiterea unei fapte penale chiar dacă nu au realizat anterior un plan în acest sens, ba mai mult, totul s-a derulat spontan.

Pe cale de consecință, soluția instanței de fond și sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților, al căror cuantum este prea mic, este greșită - raportat la noua încadrare juridică, alta decât cea trecută în dispozitivul hotărârii atacate în cauză (și deci aceasta va fi supusă schimbării de încadrare), gravitatea faptei săvârșite și la urmările acesteia. Inculpații au acționat împotriva unei persoane în lipsa vreunei culpe a părții vătămate, deranjați fiind de activitatea părții vătămate care le impunea să fie atenți la atitudinea și comportamentul lor ca suporteri. De asemenea, pedeapsa e prea mică raportat la urmările produse sub aspectul sănătății și integrității corporale a victimei, care a suferit un hematom subdural, urmare căruia pot apărea în timp noi afecțiuni de natură neuropsihică (ex. epilepsie), raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea acesteia, întreaga evoluție a bolilor părții vătămate neputând fi încă bănuită, la regimul de viață pe care trebuie să-I ducă postagresiune (să se menajeze, deoarece obosește mai repede, să evite expunerea la intemperii, consumul de neurotrofice, etc.), iar viața sa profesională a cunoscut o serie de limitări legate de urmările în planul sănătății sale. Și, nu în ultimul rând, la faptul că o țară întreagă a urmărit, scandalizată, manifestările huliganice ale acestora.

Cu toate acestea, în favoarea inculpaților trebuie să se rețină și circumstanțe atenuante, așa cum au solicitat și aceștia în apelurile lor.

special legal raportat la infracțiunea de tentativă la omor calificat apare a fi extrem de ridicat raportat la contextul faptic derulat precum și la persoanele inculpaților. Până la urmă ne aflăm în fața unui eveniment, este adevărat mai mult decât reprobabil, în care s-a tentat chiar la viața unei persoane, însă, integrat în contextul derulării unei activități sportive la care inculpații și-au propus în a participa prin calitatea de suporteri pe care o aveau față de una din echipele combatante.

Este posibil, în contextul dat, cu implicarea unor numeroase persoane de aproximativ aceleași vârste, cu obișnuința necivilizată în a se profera o serie de injurii la adresa echipei adverse și a simpatizanților acesteia, ca inculpații să fie "luați de val" și să se dedea la activități ce până la urmă au fost calificate,cu justețe, ca fiind infracțiuni. Activitatea acestora trebuie sancționată însă, se impune a se reține că doar într-un astfel de mediu inculpații au intrat în câmpul infracțional și că înainte aceștia au avut o bună conduită, neexistând niciun fel de elemente concrete, certificate, din care să rezulte că ar mai fi săvârșit alte infracțiuni.

O astfel de împrejurare se impune a fi reținută ca circumstanță atenuantă prin prisma disp.art.74 lit.a pen. aplicabilă fiecăruia dintre inculpați, cu extindere chiar și asupra inculpatului ce nu a declarat calea de atac a apelului în cauză, fiind incidentă și față de acesta, impunându-se a se extinde efectele apelului pe considerentele art.373 pr.pen.

Față de cele anterior reținute, cu evidență rezultă și că apelul părții vătămate raportat la latura penală a cauzei, privit prin prisma faptului că se solicită condamnarea tuturor celor patru inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prev.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.a și i pen. art.176 lit.f cu aplicarea circumstanței agravante prev.de art.75 lit.a pen. pentru toți inculpații, precum și disp.art.75 lit.c față de inculpatul, este nejustificat, schimbarea de încadrare juridică fiind doar în sensul celor menționate, cu vizarea doar a trei inculpați.

Din materialul probator administrat, rezultă cu certitudine că avem de a face cu o activitate conjugată dar spontană a acestora, așa încât faptele lor nu se poate reține că ar fi fost săvârșite cu premeditare, pe de altă parte, în activitatea întreprinsă efectiv, inculpatul nu a participat raportat la infracțiunea de omor, nu a exercitat niciun fel de act ce ar ține de suprimarea vieții părții vătămate, nu a acționat la modul concret. Chiar din planșele fotografice depuse nu rezultă că acest din urmă inculpat ar fi lovit capul părții vătămate, motiv pentru care participarea sa efectivă la tentativa la omor nu a rezultat.

Apelul părții vătămate însă va primi o anumită satisfacție juridică raportat la latura penală a cauzei, în sensul că dispunându-se schimbarea încadrării juridice în forma solicitată de parchet se impune și majorarea cuantumurilor pedepselor cu închisoare aplicate, aspect ce a fost solicitat și de către această parte.

În funcție de toate cele redate - considerente ce pot fi reținute și pentru procesul de individualizare a pedepselor, în lumina art. 72.pen, ca și pentru alegerea sancțiunii de aplicat inculpatului minor, ce evident este închisoarea, ca și cuantumul acesteia; instanța de apel s-a oprit asupra obiectivității redării de 6 ani închisoare pentru inculpatul, 5 ani pentru inculpatul, existând evidente diferențe de faptă prin comparație cu primul, și 3 ani pentru inculpatul.

Nu există niciun fel de argumente concrete, de fapt sau juridice, privind acceptarea apelurilor inculpaților raportat la astfel de aspecte.

În funcție de starea de fapt redată, se impun soluții de condamnare și pentru cealaltă învinuire vizând art. 321 al. 1 și 2.pen. dar cu sancțiuni mai mici în funcție de circumstanța atenuantă reținută. Așadar, 1 an închisoare pentru inculpatul, 1 an pentru inculpatul, 6 luni pentru inculpatul și 1 an pentru inculpatul.

Evident că în noul context juridic rezultat se vor menține dispozițiile vizând aplicarea de pedepse accesorii, cu notă aparte pentru inculpatul minor, ce între timp a împlinit 18 ani, fiind de prisos alte mențiuni sub aceste aspecte - precum a propus instanța de fond. În ceea ce privește inculpatul se vor menține dispozițiile privind aplicarea disp.art.86/1 pen. existând toate condițiile necesare legale în acest sens precum și lipsa de argumente concrete în a se aprecia că scopul pedepsei poate fi atins doar cu o executare efectivă a acesteia. Aprecierea făcută de către instanța de fond în sensul reținerii incidenței disp.art. 86/1 pen. subzistă și va fi constatată în consecință. Dat fiind noul cuantum al pedepsei rezultante incident, respectiv acela de 3 ani închisoare pentru minor, vom avea de a face cu un nou termen de încercare, acesta stabilindu-se la cuantumul de 5 ani, cu menținerea acelorași obligații prezentate și detaliate de instanța fondului, total legale și obiective, și cu incidența disp.art.86/3 pen.

În funcție de același context faptic prezentat, nici apelul inculpatului prin care se solicită achitarea sa de sub săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice nu va putea fi primit.

Au fost prezentate în detaliu argumentele de fapt ce conduc la reținerea faptei, hotărârea atacată vizând soluția de condamnare a acestuia raportat la învinuire fiind total justificată. De altfel, nici chiar inculpatul-apelant nu prezintă o situație de fapt total contrară, acceptând faptul că a participat cu proferarea de trivialități la acel eveniment, propunând însă o soluție de achitare prin prisma unei anumite notorietăți că la astfel de evenimente această activitate trebuie a fi privită ca fiind una ce s-ar apropia de normalitate. Evident că o astfel de poziție nu poate fi acceptată, este de datoria organelor judiciare în a constata de fiecare dată când se petrec acest gen evenimente, cine sunt autorii activităților nepotrivite, demersurile concrete a acestora și a se lua măsurile sancționatorii de cuviință, în măsura dovedirii lor. Se apreciază și de către instanța de apel că o pedeapsă cu suspendarea condiționată este oportună, modificându-se doar termenul de încercare care va fi în cazul inculpatului de 3 ani.

Dosarul de față, cu soluția din apel adiacentă, se dorește a avea un impact posibil chiar mai mare decât cel din alte dosare asupra scopului preventiv al pedepselor - a fi adus la cunoștința tuturor cetățenilor că o astfel de activitate ca cea întreprinsă de inculpații de față este una infracțională, nu doar necivilizată, și că pe viitor este de urmărit a se abține de la astfel de activități, în caz contrar fiind de aplicat normele juridice penale în materie.

Sunt de făcut corecturi hotărârii atacate și în ceea ce privește deducerea perioadelor efectiv executate de către o parte dintre inculpați.

Astfel, raportat la inculpatul, din actele regăsite la dosar, rezultă scăderea reținerii și a arestului preventiv, avem de a face cu o dată corectă de 8 mai 2008 de începere și până la momentul de față.

În chip identic, este de dedus perioada reținerii și arestului preventiv raportat la inculpatul de la 8 mai 2008 și până la 11.12.2008.

Sunt de făcut mențiuni și în ceea ce privește măsurile preventive față de unii dintre inculpați. Cea mai gravă, respectiv cea privativă de libertate, vizând arestul preventiv, funcționează doar față de inculpatul.

Raportat la contextul faptic prezentat, persoana acestuia, ce nu conștientizează nici pentru momentul de față consecințele nefaste ale activității sale, ce au căpătat consecințe grave, vizând inclusiv învinuirea de tentativă la omor calificat,cu evidență rezultă că se impune menținerea măsurii arestului preventiv. Față de acesta a fost aplicată o sancțiune constând din pedeapsa închisorii, cu regim de executare în detenție, inclusiv la nivelul instanței de fond, iar în ceea ce privește instanța de apel cuantumul pedepsei rezultante a fost majorat.

Făcându-se trimitere anterior la indiciile temeinice vizând comiterea unor fapte penale de către acesta, este de consemnat că prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, este o persoană ce nu a înțeles pe deplin consecințele faptelor sale și în consecință oricând ar putea intra din nou în câmpul infracțional, opinia publică în continuare manifestă un interes deosebit față de situația acestuia, iar în caz de lăsare în libertate, cu certitudine s-ar naște sentimentul neîncrederii în activitatea organelor judiciare de a avea hotărârea în a lua cele mai ferme măsuri în caz de presupunere de comitere a unor astfel de fapte reprobabile.

În funcție,în esență, de aceleași argumente, sunt de menținut măsurile preventive ale obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la soluționarea definitivă a cauzei și în ceea ce privește inculpații și.

situația ce privește latura penală a cauzei se impun a se face corectivele de rigoare și în ceea ce privește modul de rezolvare a laturii civile a cauzei.

Raportat la acest aspect, este de consemnat poziția finală a părții civile, din apel, de solicitare a următoarelor sume: 2995 Ron contravaloarea contractului de execuție, lucrări de termoizolație, 1044 Ron contravaloarea sporului de noapte la care ar fi fost îndreptățit și pe care nu l-au mai încasat datorită incapacității de a mai efectua servicii de noapte, incapacitate rezultată în urma agresiunilor suferite, 261 Ron suma cu care s-a diminuat salariul pe perioada internării, 2220, 87 Ron contravaloarea medicamentelor achiziționate și 165 Ron contravaloarea chitanței efectuare tomograf, cu cheltuieli de judecată.

Ca și prim aspect, este de consemnat că suma de 50.000 lei reprezentând daune morale acordate de instanța de fond este o sumă pe deplin justificată, cu o prezentare detaliată și obiectivă a acesteia de către judecătorul cauzei. De altfel, aceasta a fost și suma propusă de partea vătămată.

se impun în ceea ce privește daunele materiale solicitate și neacordate la nivelul instanței de fond.

Constituirea de parte civilă realizată de partea vătămată în cauză s-a realizat de către aceasta în termen, prezentându-se însă expres doar anumite sume pentru care se formulează pretenții civile (147 vol.I). Concret, raportat la daunele materiale solicitate, acestea au vizat doar aspectele ce țin de achiziționarea de medicamentație, analize, tratament, alimentație, transport necesare părții vătămate. Atâta vreme cât partea vătămată a fost sprijinită în demersurile sale juridice de prestația unui apărător,cu depline cunoștințe în materie, se apreciază de către instanța de apel,în funcție și de criticile aduse de către părțile adverse modului de constituire de parte civilă, că doar aceste pretenții de ordin material pot fi luate în considerare. Orice fel de confuzie sau dubiu nu poate fi de acceptat în materie, încă de la început această persoană cunoștea, dacă nu cuantumul, cel puțin natura pretențiilor pe care le avea de solicitat.

Așadar, nu vor putea fi luate în considerare, fiind prezentate cu tardivitate iar părțile adverse au speculat această situație și s-au opus expres admiterii lor, pretențiile civile vizând contravaloarea unui contract de execuție, contravaloarea sporului de noapte, sau sumele pentru care s-a diminuat salariul solicitate direct în calea de atac, deși o anumită justificare a solicitării acestora ar fi existat (ca și chestiuni de detaliu, nici sub aceste aspecte nu s-a făcut o deplină dovadă a lor, iar sumele solicitate vizează nejustificat doar anumite perioade).

adevărului aspectul că o serie de documente justificative au fost depuse după dezbaterea judiciară a fondului cauzei așa încât cu justețe acestea nu au fost luate în considerare de către judecătorul cauzei. Cu toate acestea, dat fiind caracterul devolutiv al apelului și depunerea documentelor ce certifică o parte din pretențiile solicitate, instanța de apel se vede nevoită în a opera la o serie de modificări. Referindu-ne strict la contravaloarea medicamentelor achiziționate, este de specificat că din actele depuse rezultă o totală acoperire a acestora fiind astfel de acordat la cuantumul solicitat. La acestea se vor adăuga și sumele de 165 Ron contravaloarea chitanței efectuare tomograf precum și acea sumă de 100 Ron prezentată la nivelul instanței de fond - total2485,87 lei.

În funcție de toate cele mai sus prezentate, rezultă aspectul procedural al admiterii apelurilor declarate de către toate părțile implicate în cauză, apelante, și cu extinderea efectelor după cum s-a prezentat,ale căii de atac, și asupra inculpatului - art.379 pct.2 lit.a proc.pen.

Hotărârea va fi desființată în sensul celor precizate, respectiv raportat la aspectul de schimbare de încadrare juridică, a cuantumurilor pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, a unei deduceri corecte a perioadelor executate, cu evidențierea reținerii de circumstanțe atenuante în ceea ce privește fiecare dintre inculpați, art.379 lit.a proc.pen.

După cum s-a precizat hotărârea suferă și sub aspectul despăgubirilor materiale ce nu au fost pe deplin acordate, în funcție de cele dovedite, fiind de făcut sublinierile de rigoare.

În latură civilă, doar inculpații și vor fi de obligat, în solidar, faptele fiind comise împreună, în favoarea părții vătămate, atâta vreme cât cea de a treia persoană implicată în mod direct, respectiv inculpatul minor a reparat prejudiciul suferit, partea vătămată specificând expres că nu are pretenții civile și față de acesta.

Evident, toate celelalte dispoziții prezentate de instanța de fond vor fi de menținut.

Sunt de făcut prezentări și în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către apelanți. Acestea au fost inițiate atât de către inculpați cât și de către partea vătămată însă în contextul modului de soluționare a apelurilor acestora, aspectului că de principiu fiecare dintre acești apelanți au primit și satisfacții juridice dar vor funcționa față de ei și aspecte de ordin juridic ce apar a le fi nefavorabile, cheltuielile judiciare sunt de compensat. Apelul părții vătămate a vizat expres și modul de soluționare a laturii penale, aspect asupra căruia s-a insistat.

Fiind de compensat cheltuielile judiciare făcute de părți, se va menționa aspectul juridic al neacordării acestora. Raportat la problema cheltuielilor judiciare suportate de stat în apel, ele rămân în sarcina acestuia atâta vreme cât apelurile exercitate au fost,ca și soluție procedurală, admise, conform art.192 al.3 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpații, și extinde efectele acestora și asupra inculpatului precum și de partea vătămată, cu domiciliul în C N-,.12 jud.C, împotriva sentinței penale nr.167/2009 a Tribunalului Cluj pe care o desființează în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de către inculpații:

, fiul lui și, la data de 20.05.2. în C-N,. în C-N,-, -.32, jud. C, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla,

, fiul lui și, născut la data de 31.05.1988 în C N,. în C-N,-,.20, jud. C, fără forme legale în C-N,-,.242, jud.

, fiul lui și, născut la data de 17.07.1991, cetățean român, studii 10 clase, elev, necăsătorit,. în C-N,-,.24, jud. C,

a cuantumurilor pedepselor aplicate, a deducerii perioadei arestului preventiv, a nereținerii circumstanțelor atenuante precum și a soluționării laturii civile, respectiv a despăgubirilor materiale.

Pronunțând o nouă hotărâre în limitele arătate mai sus, în baza art.334 pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj prev.de art.239 alin.4 penal în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.și ped.de art.20 pen. rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i penal pentru inculpații, și, cu reținerea circumstanței agravante prev.de art.75 lit.a penal și înlăturarea circumstanței agravante prev.de art.75 lit. c penal în ceea ce-l privește pe inculpatul.

Astfel, în baza art.20 rap.la art.174 alin.1 și 175 alin.1 lit.i penal, cu aplic.art.75 lit.a penal, art.74 lit.a penal și 76 lit.b penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, la data de 20.05.2. în C-N,. în C-N,-, -.32, jud. C, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, la o pedeapsă de:

- 6 ( șase) ani închisoare cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.și ped.de art.20 pen. rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i penal,

În baza art.321 alin.1 și 2 penal cu aplic.art.74 lit.a și 76 lit.c penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.33 lit.a penal, constată concursul de infracțiuni și în baza art.34 lit.b penal, contopește pedepsele stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare.

Menține dispoziția hotărârii atacate privind aplicarea art.71, 64 lit.a și b penal.

Deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestului preventiv începând cu data de 8.05.2008 și până la zi, menține măsura arestului preventiv a inculpatului.

În baza art.20 pen. rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i penal cu reținerea circumstanței agravante prev.de art.75 lit.a penal și înlăturarea circumstanței agravante prev.de art.75 lit. c penal, cu aplic.art.74 lit.a și 76 lit.b penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 31.05.1988 în C N,. în C-N,-,.20, jud. C, fără forme legale în C-N,-,.242, jud. C, la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Menține dispoziția hotărârii atacate privind aplicarea art.71, 64 lit.a și b penal.

Deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestului preventiv începând cu data de 8.05.2008 și până la 11.12.2008.

Menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art.20 pen. rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i penal cu reținerea circumstanței agravante prev.de art.75 lit.a penal și înlăturarea circumstanței agravante prev.de art.75 lit. c penal, cu aplic.art.74 lit.a și 76 lit.b penal cu aplic.art.99 alin.3 penal condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.07.1991, cetățean român, studii 10 clase, elev, necăsătorit,. în C-N,-,.24, jud. C, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În baza art.321 alin.1 și 2 penal cu aplic.art.74 lit.a și 76 lit.c penal, cu art.99 alin.3 penal, condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Menține dispoziția hotărârii atacate privind aplicarea art.71, 64 lit.a și b penal.

Deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestului preventiv începând cu data de 8.05.2008 și până la 11.12.2008.

Menține măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la soluționarea definitivă a cauzei.

Menține dispozițiile privind aplic. art. 86/1 penal din hotărârea de condamnare, termenul de încercare fiind de 5 ani.

Menține disp. art. 86/3 pen. dispuse prin hotărârea de condamnare și disp. art. 71 al. 5 pen.

În baza art.321 alin.1 și 2 penal cu aplic.art.74 lit.a și 76 lit.c penal, condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 19.08.1987, domiciliat în Cugir-,.15, cu reședința în C N,-, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate în ceea ce privește pe acest inculpat, modificând doar termenul de încercare prev.de art.82 penal care va fi de 3 ani.

Obligă pe inculpații, să plătească în solidar părții civile suma de 52.485,87 lei despăgubiri civile din care 50.000 lei daune morale și 2485,87 lei despăgubiri materiale, respingând restul pretențiilor civile formulate.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare, cu inculpatul inclusiv, și de la pronunțare cu restul inculpaților și partea vătămată.

Pronunțată în ședința publică de azi, 31 iulie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

RED.SM/MB

17.08.09/

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Monica Rodina

#Judecator Sandel Macavei

Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 75/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul deosebit de grav (art. 176 cod penal). Decizia 75/2009. Curtea de Apel Cluj