Plângere împotriva ordonanței procurorului privind măsurile preventive (art. 140 ind.2 c.p.p.). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 4701/2/2009
1247/2009
ÎNCHEIERE
Ședința din Camera de Consiliu din 04 iunie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței din data de 19.05.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petentul, reprezentat juridic de apărător ales, av., cu împuternicirea avocațială nr. -/27.05.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 9).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public declară în fața instanței de judecată că nu mai susține excepția tardivității invocate la termenul anterior.
Curtea ia act de faptul că reprezentantul Parchetului a declarat că nu mai susține excepția tardivității plângerii formulată în cauza de față de către petentul.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea cauzei pe fond.
Apărătorul ales al petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii formulată împotriva ordonanței din data de 19.05.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Susține că în cauză nu există indicii ori temeiuri legale în sensul că petentul ar urmări să se sustragă urmării penale, mai mult acesta este nu va zădărnici aflarea adevărului și nu va impieta buna desfășurare a cercetării penale.
Arată că a formulat prezenta plângere pentru a-și susține nevinovăția, astfel că solicită admiterea plângerii și infirmarea ordonanței prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Apărarea susține în același timp că timp de două luni în cauză nu au mai fost efectuate acte de urmărire penală, iar prelungirea acestei măsuri nu este temeinică și legală.
De asemenea, consideră că se poate dispune o soluție similară celei pronunțate în cazul, hotărâre pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală, mai mult în cauza respectivă se desfășoară activități de urmărire penale și se audiază martori.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulată împotriva ordonanței din data de 19.05.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, apreciind-o ca fiind neîntemeiată.
Consideră că nu se poate admite această cerere doar prin prisma faptului că o altă instanță a procedat într-o manieră asemănătoare.
Susține că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei care i se impută petentului, iar luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara este legală și temeinică.
Apreciază că la acest moment se impune prelungirea acestei măsuri întrucât scopul este cel prev. de art. 136.pr.pen. iar cauza de față este complexă.
Reprezentantul Ministerului Public invocă două decizii contra Rusiei și contra Ucrainei, în care se dezbate problema rezonabilității luării și menținerii unei astfel de măsuri, în condițiile în care această durată este de patru, cinci, respectiv șase ani, se arată că nu este o încălcare a drepturilor omului pentru că trebuie stabilit un just echilibru între interesul general al societății de soluționare a unui dosar penal și interesul particular al unei persoane de a avea o deplină libertate.
De asemenea, consideră că nu este o afectare reală a dreptului de mișcare al petentului, atâta timp cât măsura este cea de obligare de a nu părăsi țara, fără încuviințarea organului care a dispus-o, iar în cauza de față nu este nicio solicitare de încuviințare a unei astfel de părăsiri.
Față de ele învederate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii ca nefondată.
Apărătorul ales al petentului, având cuvântul în replică, susține că reprezentantul Parchetului nu arată în ce constă în mod real împiedicarea sustragerii petentului de la urmărirea penală și nu argumentează dispozițiile legale pe care le invocă.
Consideră de asemenea că deciziile invocate de Reprezentantul Ministerului Public nu au legătură cu prezenta cauză, în opinia apărării orice termen ar fi nerezonabil în condițiile în care nu se efectuează acte de urmărire penală, cum este cazul de față, în care timp de două luni nu s-au efectuat astfel de acte.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, arată că făcând referire la scopul procesului penal, a invocat disp. art. 136.pr.pen.
În ceea ce privește spețele invocate, susține că nu s-a referit la un termen nerozanabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând referire la modul în care sunt afectate în mod real drepturile omului.
Petentul, având ultimul cuvânt, arată că dorește aflarea adevărului și nu încearcă să împieteze buna desfășurare a urmăririi penale, însă nu poate accepta prelungirea acestei măsuri întrucât consideră că astfel ar accepta o minimă culpabilitate. Susține că nu există indicii temeinice în sensul că ar împiedica buna desfășurare a urmăririi penale. Arătă că a fost chemat la Parchetul. numai pentru a i se comunica prelungirea acestei măsuri și nu pentru efectuarea altor acte de urmărire penală.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
La data de 25.05.2009 inculpatul a formulat plângere împotriva ordonanței procurorului din data de 19.05.2009, prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 22.05.2009 până la 20.06.2009.
În motivarea plângerii, inculpatul prin apărător a susținut că în cauză nu există indicii temeinice din care rezultă că s-ar sustrage de la urmărirea penală și că ar zădărnici aflarea adevărului sau va impieta buna desfășurare a cercetări penale.
De asemenea, apărarea a mai arătat că procurorii nu au efectuat nici un act de urmărire penală cu privire la fapta ce se impută inculpatului în ultimele două luni așa încât prelungirea măsurii preventive în condițiile art. 1451.pr.pen. este netemeinică și nelegală.
Examinând plângerea formulată de inculpatul, în conformitate cu art. 1402.pr.pen. și în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 206/P/2006, Curtea constată următoarele:
La data de 19.05.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22.05.2009 până la data de 20.06.2009.
Procurorii în ordonanța de la data de 19.05.2009 au arătat că "sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen. sub aspectul existenței de probatorii și indicii temeinice astfel cum sunt definite de art. 681.pr.pen. date care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele și necesitatea asigurării desfășurării normale a unei proceduri judiciare".
În raport de disp. art. 145 alin. 2.pr.pen. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate și numai motivat.
Procurorii, în motivarea prelungirii măsurii preventive se referă la "necesitatea asigurării desfășurării normale a unei proceduri judiciare", fără a arăta în concret care sunt motivele pertinente și suficiente pentru ca libertatea de circulație a inculpatului să nu corespundă cerințelor prev. de art. 2 alin. 2 din Protocolul nr. 4 al Convenției Europeană a Drepturilor Omului.
În cauză, așa cum a arătat și apărarea, în ceea ce-l privește pe inculpatul, nu s-a efectuat niciun act de urmărire penală cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. 1.pen. ce i se impută acestuia.
În data de 24.03.2009, organele de urmărire penală i-au luat inculpatului o declarație din care rezultă că acesta a fost de acord să ridice de la locul de muncă mediile de stocare a datelor informatice și suportul de stocare a datelor informatice, precum și alte obiecte și înscrisuri necesare anchetei - fila 166
În data de 22.04.2009, în declarația aflată la fila 196, inculpatul a luat la cunoștință de faptul că i-a fost prelungită măsura arestării preventive.
Față de prezentarea cronologică a procedurii judiciare desfășurată de către procurori între datele de 22.04.2009 și 19.05.2009, când i s-a prelungit din nou măsura preventivă inculpatului, în conformitate cu art. 1451.pr.pen. Curtea constată că în cauză sunt incidente disp. art. 1402alin. 7.pr.pen.
Potrivit acestui texte de lege, când măsura preventivă este ilegală sau nu este justificată, instanța dispune revocarea ei.
În atare situație, măsura preventivă dispusă de procurori în condițiile art. 1451alin. 1 și 2.pr.pen. cu referire la art. 143.pr.pen. nu este justificată atâta timp cât nu au fost respectate disp. art. 2 alin. 3 din Protocolul nr. 4 al Convenției Europeană a Drepturilor Omului.
În motivarea măsurii preventive, procurorii s-au referit în termeni abstracți la criteriile prevăzute de codul d e procedură penală fără să specifice modul în care prevederile art. 136.pr.pen. și art. 1451alin. 1 și 2.pr.pen. sunt aplicabile.
În art. 2 alin. 3 din Protocolul nr. 4 al Convenției Europeană a Drepturilor Omului se arată următoarele "exercitarea dreptului la libertatea de circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora".
Or, în cauza penală de față nu se poate susține, în raport de infracțiunea prev. de art. 264 alin. 1.pen. și de calitatea de ofițer a inculpatului, că restrângerea drepturilor prev. de art. art. 2 din Protocolul nr. 4 al Convenției Europeană a Drepturilor Omului este necesară într-o societate democratică.
În consecință, Curtea constată că măsura luată de către procurori, în conformitate cu art. 1451.pr.pen. nu se justifică față de argumentele în mod generic prezentate de către aceștia, în condițiile în care nu au fost demonstrate în mod temeinic, cum cer disp. art. 145 alin. 2.pr.pen.
Așa fiind, Curtea în conformitate cu art. 1402alin.7.pr.pen. va revoca măsura preventivă a prelungirii obligării de a nu părăsi țara, dispusă de către procurori în data de 19.05.2009.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite plângerea formulată de inculpatul împotriva ordonanței din data de 19.05.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
În conformitate cu art. 1402alin. 7.pr.pen. revocă măsura preventivă a prelungirii obligării de a nu părăsi țara, luată de procurori la data de 19.05.2009.
În conformitate cu art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 24 de ore.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.06.2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
-
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea
