Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 101/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 101/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte de secție
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul în temeiul art. 2781Cod procedură penală împotriva rezoluției procurorului din 27 mai 2008 dată în dosarul penal nr. 120/P/2008.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prounțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13 octombrie 2008.
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția din 27.05.2008 dată în dosarul penal nr. 120/P/2008 s-a dispus în baza art. 228 alin 1 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală comb. Cu art. 209 al. 4 Cod procedură penală și art. 192 alin 2 Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de magistratul - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov relativ la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal întrucât fapta nu există.
În motivarea rezoluției dispuse, procurorul a reținut în esență că d-na procuror, a supravegheat urmărirea penală desfășurată în dosarul 482/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov iar prin rechizitoriul întocmit la data de 30.05.2003, a decis trimiterea în judecată a inculpatului pe baza probelor legal administrate; în luarea măsurilor și adoptarea soluției, procurorul nu a fost influențat de prejudecăți de sentimente sau interese exterioare funcției sale ori cauzei soluționate. Simpla nemulțumire a petentului cu privire la măsurile luate în dosarul în care a avut calitatea de inculpat și cu privire la soluția procurorului de trimiterea sa în judecată nu justifică acuzațiile aduse procurorului privind omisiunea îndeplinirii unui act ori îndeplinirea defectuoasă atribuțiilor de serviciu sau comiterea unei greșeli profesionale care să pună în discuție răspunderea penală.
În vederea aflării adevărului, procurorul a administrat în cursul urmăririi penale toate probele pe care le-a considerat concludente și utile pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. Inculpatul sau avocatul ales sau din oficiu a acestuia nu au făcut în cauza aflată în cursul urmăririi penale nici o cerere pentru administrarea de probe care să fie respinsă de procuror, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a declarat în prezența apărătorului ales că "a luat cunoștință de încadrarea juridică a faptelor și de materialul probator și că nu are alte probe probe sau cereri de formulat. Hotărârea procurorului este expresia aplicării legii prin interpretarea ei și a aprecierii probelor la speța concretă. A admite teza contrară ar însemna posibilitatea cenzurării pe cale penală a principiului consfințit în art. 64 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 în conformitate cu care "în soluțiile dispuse, procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege", ceea ce ar reprezenta o atingere adusă garanțiilor statului de drept. Rechizitoriul și celelalte măsuri procesuale luate de procuror pot fi cenzurate prin intermediul căilor legale de atac introduse la instanțele competente sau plângeri împotriva măsurilor actelor de urmărire penală adresate procurorului ierarhic superior.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, conform art. 278 Cod procedură penală, criticând-o pentru netemeinicie; s-a arătat în esență în motivarea plângerii formulate că procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nu a efectuat o cercetare corespunzătoare a aspectelor reclamate și nu a răspuns punctual la acuzațiile aduse făptuitoarei; a solicitat în consecință desființarea rezoluției și începerea urmăririi penale împotriva magistratului pentru infracțiunea reclamată.
Prin rezoluția din 1.07.2008 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul 565/II/2/2008 s-a respins plângerea petentului ca neîntemeiată, arătându-se în motivarea rezoluției dispuse că procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat a stabilit corect că faptele reclamate prev. de art. 246 Cod penal nu există în cauză; astfel din actele premergătoare efectuate de procuror rezultă că în cauză nu s-au comis faptele reclamate; nu s-a identificat nici un indiciu din care să rezulte că d-na procuror ar fi acționat cu rea credință în îndeplinirea atribuțiilor specifice de serviciu și că ar fi cauzat prin aceasta vre-o vătămare a intereselor legale ale reclamantului. Sunt fără temei și în afara oricărei discuții "reproșurile" reclamantului având ca obiect modalitatea de întocmire a rechizitoriului în dosarul pe care d-na procuror l-a avut de instrumentat, aceasta acționând în limitele funcției sale și potrivit statutului său de magistrat.
Împotriva rezoluției de neâncepere a urmăririi penale a formulat plângere la instanță petentul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea sa, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel pentru completarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale împotriva d-nei procuror.
În motivarea plângerii formulate petentul a arătat în esență că d-na procuror a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât nu a instrumentat corect urmărirea penală în dosarul 482/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a dispus trimiterea sa în judecată întocmind rechizitoriu în cuprinsul căruia a inserat o mulțime de acuzații petentului, care nu aveau corespondent în materialul probator existent la dosar sau se bazau pe declarații între care existau contradicții flagrante, a omis să ridice anumite probe care puteau fi folosite în favoarea inculpaților (să ridice cioburile rezultate de la sticla pe care afirmă că și-ar fi spart-o în cap, amprente de pe dulapul de unde afirma partea vătămată că a fost luat un cuțit cu care a fost amenințată, amprente de pe faianța și gresia din baie unde se afirmă că s-ar fi consumat infracțiunea de viol, B pe care de altfel a omis să o fotografieze) sau dacă le-a ridicat le-a ascuns, a îndemnat pe unul dintre coinculpații ( ) din dosarul menționat să mintă, și a trecut sub tăcere acele aspecte care erau în favoarea inculpaților (respectiv că nu s-au găsit urme papilare din locurile de unde au fost acuzați inculpații că au furat bunuri,).
În completarea pe care petentul a depus-o la data de 6.10.2008 în instanță la plângerea formulată în instanță împotriva rezoluției de neâncepere a urmăririi penale față de procurorul dată în dosarul 120/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov petentul adus mai multe acuzații organelor de poliție care au instrumentat cauza, relevând 12 dintre "abuzurile" care în opinia sa au fost comise de lucrătorii de poliție.
La dosarul cauzei s-au atașat dosarele 120/P/2008 și 565/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, iar petentul a depus la dosar în dovedirea plângerii formulate copii ale unor înscrisuri existente la dosarul 482/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov în care a avut calitatea de inculpat, ale unor declarații date în fața instanței de fond în dosarul 1416/2004 al Tribunalului Brașov și ale unor declarații date în apel în dosarul nr. 1595/P/Ap/2004 a Curții de Apel Brașov precum și copia Deciziei penale nr. 196/Ap/pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. 1595/P/Ap/2004 (în total 80 de pagini).
Analizând, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, legalitatea și temeinicia rezoluției din data de 27.05.2008 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul 120/P/2008 și confirmată prin rezoluția din 1.07.2008 dată de Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. 565/II/2/2007, instanța constată că plângerea formulată de către petentul împotriva rezoluției menționate este nefondată pentru următoarele considerente:
Petentul a formulat la data de 19.03.2008 o plângere penală împotriva magistratului - actualmente procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul d e Minori și Familie Brașov, solicitând tragerea acesteia la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev de art. 246 Cod penal.
În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că doamna procuror a instrumentat dosarul penal în care a avut calitate de inculpat - la acea dată fiind procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov - și în această calitate nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu strângând probe doar în favoarea acuzării, nu și a apărării, a schimbat acte din dosar, nu a făcut verificările necesare ca să afle adevărul ci a făcut totul ca să fie condamnat.
Petentul a fost audiat de către procuror la data de 16.04.2008 ocazie cu care a reiterat nemulțumirile sale relativ la d-na procuror în același sens, depunând în completare un înscris olograf în care a expus amănunțit toate lacunele pe care apreciază că le-a avut urmărirea penală a cărei victimă se consideră.
Coroborând actele existente în dosarul 120/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și înscrisurile depuse de petent în ședința de judecată din data de 6.10.2008 care a avut loc la Curtea de Apel Brașov cu susținerile petentului, în mod corect a apreciat procurorul investit cu soluționarea plângerii penale formulate de petent că în speță magistratul nu a săvârșit acțiuni sau inacțiuni care să se circumscrie conținutului infracțiunii reclamate de petent, sau a vreunei alte infracțiuni, sens în care s-a procedat corect dispunându-se în speță neînceperea urmăririi penale față de d-na procuror întrucât faptele reclamate nu există.
Astfel, cercetarea prealabilă efectuată în cauză, care este completă și concludentă, a relevat faptul că d-na procuror a supravegheat urmărirea penală în dosarul 482/P/2003 în care petentul a avut împreună cu alte persoane calitatea de inculpat.
În calitatea sa de procuror și în virtutea atribuțiilor de serviciu, în baza art. 209 Cod procedură penală (astfel cum era reglementat la acea dată) d-na procuror a exercitat supravegherea asupra actelor de urmărire penală, conducând și controlând activitatea de cercetare penală a poliției, a efectuat acte procedurale și procesuale nemijlocit iar în final în baza referatului de terminare a urmăririi penale a întocmit la data de 30.05.2003 rechizitoriul prin care a dispus trimiterea inculpatului în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșire în concurs a infracțiunilor de violare de domiciliu (prev. de art. 192 alin 2 Cod penal), tâlhărie (prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a, c Cod penal) și viol prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal), alături de coinculpații, și.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov sub nr. 1416/2003. Probele propuse prin actul de sesizare al instanței au fost administrate în mod nemijlocit de către prima instanța ca și probele propuse de inculpați în apărare, iar prin sentința penală nr. 480/S/8.09.2004 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. 1416/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a,b cod penal pe o durată de 2 ani, pentru comiterea în concurs a infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin 2/1 lit. a, c Cod penal și viol prev. de art. 197 alin 1 Cod penal. Coinculpatul a fost condamnat de asemenea la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe o durată de 2 ani, coinculpatul la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare iar coinculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Sentința pronunțată de Tribunalul Brașova fost apelată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpați iar prin decizia penală nr. 196/Ap/13.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr. 1595/Ap/P/2004 apelurile au fost admise iar sentința penală atacată desființată sub aspectul laturii penale cu privire la toți inculpații și cu privire la greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 192 Cod penal; pe latură civilă sentința a fost reformată sub aspectul creditorului cheltuielilor de spitalizare și a inculpaților obligați la acestea, precum și cu privire la cheltuielile judiciare. În ceea ce-l privește pe petent, a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit a Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin 1 Cod penal, i-au fost reduse pedepsele aplicate de prima instanță pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina sa prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare și în final a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 închisoare.
Împotriva deciziei penale nr. 196/Ap/13.12.2007 a Curții de Apel Brașov Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașova declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde se află în prezent în curs de soluționare.
Din actele de cercetare prealabilă efectuate în cauză rezultă că procurorul și-a exercitat cu bună credință atribuțiile de serviciu iar prin actele procesuale și procedurale emise, a dispus în limitele drepturilor conferite prin legea procesual penală, cu privire la instrumentarea cauzei în faza de urmărire penală.
Motivele pentru care petentul a formulat plângerea împotriva procurorului reprezintă în fapt nemulțumiri ale acestuia referitoare la modul de instrumentare a urmăririi penale.
Legalitatea actelor de urmărire penală, scapă cenzurii acestei instanțe, cu atât mai mult cu cât în prezent cauza în care petentul are calitatea de inculpat și în care urmărirea penală a fost supravegheată de d-na procuror nu este soluționată definitiv, ea fiind pe rolul Înaltei curți de Casație și Justiție; verificarea legalității probelor dintr-un dosar de urmărire penală este atributul instanțelor investite cu soluționarea cauzei în fond și a celor de control judiciar, care au la îndemână mijloacele procedurale necesare de sancționare a nerespectării dispozițiilor legale la momentul întocmirii actelor din faza de urmărire penală, dacă constată astfel de încălcări.
Pe altă parte, nici aprecierile făcute de procuror cu privire la pertinența, utilitatea și concludența probelor administrate în cursul urmăririi penale și care stau la baza trimiterii în judecată a unui inculpat nu poate fi cenzurată în acest cadru procesual. Aprecierea probelor într-o speță concretă este atributul procurorului în această etapă procesuală, și atâta timp cât acesta își motivează deciziile luate în acord cu probele apreciate ca fiind concludente, deciziile sale fiind expresia aplicării legii - chiar dacă petentul este de altă părere - nu se poate vorbi în speță despre vreuna dintre acțiunile sau inacțiunile ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și nici despre rea credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu; Potrivit art. 64 alin 2 din Legea nr. 304/2004: "în soluțiile dispuse, procurorul este independent în condițiile prevăzute de lege", ori raportat la acest principiu care reprezintă o garanție a legalității procesului penal într-un stat de drept, nemulțumirile petentului cu privire la modalitatea în care procurorul a înțeles să supravegheze urmărirea penală, să îndeplinească nemijlocit anumite acte procesuale și procedurale și să dea o anumită apreciere probelor administrate, nu pot conduce la concluzia îndeplinirii defectuoase de către procuror a atribuțiilor de serviciu sau a omisiunii intenționate de îndeplinire a vre-unui act pe care trebuia să-l îndeplinească în virtutea atribuțiilor sale de serviciu.
Este adevărat că potrivit art. 202 Cod procedură penală organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia și că în temeiul acestui text de lege există o obligație a organului de urmărire penală de a aduna probe atât în favoarea cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului, însă din cercetarea prealabilă efectuată în cauză nu rezultă că doamna procuror nu și-ar fi îndeplinit această obligație; în vederea aflării adevărului, procurorul a administrat în cursul urmăririi penale toate probele pe care le-a considerat concludente și utile pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele; dacă petentul - inculpat ar fi dorit administrarea în cursul urmăririi penale vre-unei probe pe care pe care o considera concludentă și pertinentă pentru aflarea adevărului, altele decât cele administrate de procuror, avea posibilitatea să propună astfel de probe, mai ales că în ultima parte a urmăririi penale a beneficiat de serviciile unui apărător ales; nu rezultă din actele dosarului că ar fi formulat vre-o cerere de probațiune, ba dimpotrivă în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală apare mențiunea că "am luat cunoștință de încadrarea juridică a faptelor și de materialul probator și că nu am alte probe sau cereri de formulat".
Nu rezultă de asemenea din cercetarea prealabilă efectuată că în luarea măsurilor și adoptarea soluției de trimitere în judecată procurorul ar fi fost influențat de prejudecăți, de sentimente sau de interese exterioare funcției sale ori cauzei soluționate și nici că ar fi influențat vre-o persoană din dosar să dea declarații într-un anumit sens ori că ar fi sustras sau schimbat probe din dosar sau că nu ar fi acționat cu privire la probele administrate conform dispozițiilor procesuale în materie.
În considerarea celor expuse, instanța constată că în mod întemeiat s-a apreciat în dosarul nr. 120/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov de către procuror că nu există la dosar indicii că magistratul - actualmente procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov ar fi efectuat acțiuni sau inacțiuni care să se circumscrie conținutului vre-unei infracțiuni, exercitându-și doar atribuțiile de serviciu, iar nemulțumirea părții în litigiu cu privire la soluția pronunțată nu constituie temei pentru declanșarea cercetării penale față de magistrat.
Precizarea plângerii formulate de petent în fața Curții de Apel Brașov la termenul de judecată din data de 6.10.2008 are în vedere acte îndeplinite de polițiștii care au efectuat cercetarea penală în dosarul 482/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, sau omisiuni ale acestora, persoane împotriva cărora petentul nu a formulat plângere penală și pe care rezoluția atacată nu-i vizează.
Așadar, plângerea dedusă în prezent judecății privind rezoluția din 27.05.2008 dată în dosarul penal nr. 120/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, apare ca nefondată, astfel că, în baza art. 278/1 alin 8 lit. a Cod procedură penală v-a fi respinsă.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat petentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin 8 lit. Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din 27.05.2008 dată în dosarul penal nr. 120/P/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de d-na procuror prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal, confirmată prin Rezoluția din 1.07.2008 dată în dosarul 565/II/2/2008 de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin care s-a respins plângerea formulată de petent și menține rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimată.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2008.
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
- -
GREFIER
- -
Red.NH/03.11.2008
Tehnoredact.DS/04.11.2008/2 ex.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Daniela Sandu
