Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 102/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 102
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale directe având ca obiect "plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului", formulată de petentul prin reprezentant împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 19/P/2009 din 25 mai 2009.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se lipsa petentului și a reprezentantului legal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă cele indicate mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii, că la termenul de judecată anterior a fost prorogată discutarea cererii privind introducerea în cauză și a altor părți, instituții de stat și persoane fizice, că la dosarul cauzei a fost înaintată și rezoluția procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 511/II/2/2009 din 06.07.2009, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererii formulate de către petent prin intermediul reprezentantului legal privind introducerea în cauză și a altor părți întrucât instituțiile de stat și persoanele fizice a căror introducere se solicită nu au.
Curtea constată că solicitarea petentului nu este întemeiată, în cauză nefiind oportună introducerea în calitate de părți a instituțiilor de stat și a persoanelor fizice indicate de petent prin intermediul reprezentantului legal, urmând a se pronunța în raport de persoana față de care a fost formulată plângerea inițială, respectiv judecătorul
Nemaifiind de formulat cereri, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin rezoluția contestată procurorul a dispus aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a raportat la 10 lit. a Cod procedură penală cu privire la judecătorul I pentru infracțiunile prev. de art. 246, 247,299,261 ind. 1, 263,288 și 289 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că în dosarul în care petentul invocă săvârșirea acestor fapte ar fi incidente dispozițiile legii penale. Soluția dispusă de procuror este legală și temeinică, a fost verificată și menținută și de către procurorul general adjunct, astfel încât plângerea de față este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față.
Prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 19/P/2009 din 25 mai 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul -judecător I, sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, 247 Cod penal; 249 Cod penal; art. 261 ind. 1 Cod penal, art. 263 Cod penal, art. 288 Cod penal și art. 289 Cod penal, deoarece faptele nu există.
Prin soluția adoptată s-a reținut următoarele Numitul, persoană lipsită de capacitate de exercițiu, reprezentat de curator, a formulat o plângere împotriva judecătoarei I de la Judecătoria Huși, reclamând comiterea de către aceasta a unor infracțiuni prev. de art. 246 Cod penal, art. 247 Cod penal, art. 249 Cod penal, art. 2611Cod penal, art. 263 Cod penal, art. 288 Cod penal și art. 289 Cod penal.
În fapt, s-a reclamat comiterea acestor infracțiuni de către judecătoarea I cu ocazia judecării dosarului nr- și a pronunțării sentinței civile nr. 1280/25 noiembrie 2008.
Analizându-se declarația numitului, precum și actele de cercetare penală efectuate au rezultat următoarele:
Numiții și au formulat o acțiune civilă la Judecătoria Huși, în care a chemat în judecată pe SC V SA a obiectul cauzei fiind un litigiu de fond funciar. Acțiunea a fost înregistrată la nr-, judecător fiind delegat ca judecător numita
Numitul a arătat că înțelege să formuleze plângere penală pentru faptul că, pe parcursul judecării dosarului, judecătoarea a admis ca probă patru martori; la unul din termenele de judecată judecătoarea l-a întrebat dacă renunță la audierea unuia din acești martori (trei dintre ei fiind interogați anterior). Persoana vătămată consideră această faptă ca fiind un abuz din partea judecătoriei. Se constată că nu există fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 Cod penal, în cauză nefiind vorba despre vreo îngrădire a vreunui drept legitim al vreunei persoane; aceasta, cu atât mai mult cu cât, la insistențele lui, martorul propus a fost audiat de instanță. De asemenea, nu există nici infracțiunea prev. de art. 261 Cod penal, nefiind vorba despre vreo împiedicare a participării la proces a martorului, neexercitându-se nici un act de violență, amenințare sau altă formă de constrângere, așa cum se prevede în textul de lege incriminator.
De asemenea, s-a reclamat că aceeași judecătoare Iar efuzat să constate nulitatea absolută a unor acte: titlul de proprietate nr. -/14.08.2007 emis pentru SC V SA, pentru suprafața de 57 ha, hotărârea nr. 541/27.07.2006 a Comisiei de fond funciar a județului V și procesul verbal de delimitare nr. 549/3.08.2006 încheiat între Primăria H și Primăria. Se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, întrucât nur ezultă vreo acțiune de îngrădire a vreunui drept. În cauză este vorba despre hotărârea unei instanțe judecătorești, hotărâre care este supusă căilor de atac. De altfel, pentru hotărârile pronunțate, judecătorii sunt inamovibili; inamovibilitatea judecătorilor poate fi înlăturată doar în cazul relei credințe, iar un asemenea aspect nu rezultă din actele de cercetare penală.
S-a mai reclamat că numita I -în calitatea sa de judecător nu s-a autosesizat cu privire la faptul că terenul de 57 ha a fost dat în proprietatea V SA cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate, în realitate fiind vorba despre o constituire a acestui drept. Se con stată că în cauza nr-, obiectul a fost o acțiune civilă. În cauzal unei asemenea acțiuni civile (litigiu la regimul fondului funciar), instanța nu are posibilitatea autosesizării, dreptul procesual la acțiune fiind atribuit în mod exclusiv persoanei fizice. Prin urmare nu există infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal.
Cu privire la aceeași faptă, persoana vătămată a arătat că numita I nu a sesizat organele judiciare cu privire la comiterea unei infracțiuni de fals material, prev. de art. 288 al. 1 Cod penal, constând în menționarea modalității recunoașterii dreptului de proprietate ca fiind reconstituirea, în loc de constituirea, așa cum numitul consideră că ar fi real. Se constată că, în cauză este vorba doar despre o opinie a persoanei vătămate cu privire la existența infracțiunii de fals material. Din relatările acestuia în fața instanței civile nu rezultă elementele constitutive ale infracțiunii de fals material. De altfel, în cursul procesului civil, nu s-a făcut nici o declarație de înscriere în fals. Prin urmare nu există infracțiunea prev. de art. 263 Cod penal.
O altă faptă reclamată constă în aceea că judecătoarea Iar efuzat să constate nulitatea unui transfer de teren arabil de la comuna, persoana vătămată considerând că prin aceasta s-ar fi comis infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal. Având în vedere cele expuse în paragraful precedent și raportându-se această faptă cu prevederile articolului 289 din Codul penal se constată că infracțiunea de fals intelectual nu există. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 289 Cod penal, constituie infracțiunea de fals intelectual "falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări". În cazul faptei reclamate (refuzul din partea unui judecător a constatării nulității absolute a unui document) nu este vorba despre atestarea vreunei fapte necorespunzătoare adevărului, fiind cazul soluționării unui proces civil. Instanța civilă (în speță judecătoarea I)n a constatat că "titlul de proprietate nr. -/14.08.2007 emis pentru SC V SA, pentru suprafața de 57 ha, hotărârea nr. 541/27.07.2006 a Comisiei de fond funciar a județului V și procesul verbal de delimitare mr. 549/3.08.2006 încheiat între Primăria H și Primăria au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale astfel cum sunt consacrate în Legea 247/2005". Instanța "a constata că nu există nici un motiv de constatare a nulității absolute a respectivelor acte juridice potrivit prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991" (sentința civilă nr. 1280/2008 a Judecătoriei Huși - p. 5 par.6).
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, numitul a arătat că aceasta constă în aceea că nu i s-a respectat dreptul la moștenire așa cum este consacrat de art. 46 din Constituția României. Se constată că cele reclamate nu pot fi încadrate în prevederile art. 274 Cod penal, neexistând nici o îngrădire a folosinței sau exercițiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenență politică, convingeri, avere, origine, socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție /.
Referitor la infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal, numitul a arătat că a fost comisă de către judecătoarea I cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 1280/2008; astfel, persoana vătămată consideră că judecătoarea nu a cunoscut anumite prevederi legale (art. 1 din Legea 1/2000 și art. 106 din Legea 18/1991). Constată că, în fapt, numitul, face o analiză critică asupra expozitivului sentinței civile menționate, aspectele arătate putând constitui motive ale unei căi de atac. De altfel, nu se reclamă încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă așa cum este prevăzut elementul material al infracțiunii prev. de art. 249 Cod penal.
Împotriva acestei soluții petiționarul a formulat plângere în conformitate cu disp. art. 279 Cod procedură penală.
Prin rezoluția nr. 511/II/2/2009 din 6.07.2009 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa respins ca neîntemeiată plângerea.
Potrivit disp. art.278 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, petiționarul prin curator s-a adresat cu plângere Curții de APEL IAȘI, cauza fiind înregistrată sub nr-/20 iulie 2009.
S-a motivat că în cauză există suspiciuni de săvârșirea unor fapte penale de către judecătorul cauzei ce a pronunțat sentința civilă nr. 1280/25 noiembrie 2008, respingând cererea de punere în posesie pe vechiul amplasament în suprafață de 0,6054 ha vie nobilă la punctul "".
Hotărârea pronunțată este în contradicție cu temeiul legal prevăzut de art. 47 alin. 1,2 din Regulamentul de Aplicare a Legii fondului funciar nr. 247/2005.
"" V în complicitate cu Comisia locală H și Comisia județeană V pentru aplicarea Legii fondului funciar au contribuit la trecerea ilegală din domeniul privat al statului în domeniul privat particular încălcând dispozițiile legale sus menționate.
A solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament conform aprobărilor din Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 a fondului funciar, plata daunelor moral în sumă de 1 leu și plata cheltuielilor de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului penal cât și a înscrisurilor prezentate, Curtea constată că plângerea de față este neîntemeiată.
Motivele invocate în cauză în plângerea de față se referă la modalitatea în care a fost soluționată acțiunea civilă de către magistratul - judecător I prin sentința civilă nr. 1280/25 noiembrie 2008 și pronunțată în dosarul nr-, apreciate de acesta ca fiind încălcări ale legii penale - art. 246,247,249,261 ind. 1, 263,288 și 289 Cod penal.
Aspectele invocate nu justifică punerea în mișcare a acțiunii penale neexistând latura obiectivă a acestora.
În conformitate cu principiul aprecierii probelor existența sau inexistența unui drept sau temeinicia unei cereri poate fi dovedită prin mijloacele de probă prevăzute de lege.
În situația de față judecătorul a ajuns la o concluzie prevăzută în conținutul hotărârii urmare interpretării probelor, a cererilor și excepțiilor.
Prin soluționarea cauzei civile judecătorul și-a îndeplinit atribuțiile sale de serviciu neexistând indicii cu privire la prevederea și urmărirea ori acceptarea pronunțării unei soluții părtinitoare.
Pe de altă parte, hotărârile judecătorești, respectiv actele cu caracter jurisdicțional nu pot fi considerate elemente constitutive ale vreunei infracțiuni pentru a atrage răspunderea penală a autorilor lor.
În acest context dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăd că hotărârile judecătorești pronunțate pot fi atacate prin căile de atac prevăzute de lege atât de părțile interesate cât și de Ministerul Public.
Simpla împrejurare că hotărârea pronunțată de judecător este nefavorabilă petiționarului nu este de natură, în lipsa elementelor obiective ori subiective de vinovăție, de săvârșirea unei fapte penale cu consecința tragerii la răspundere penală a judecătorului.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 279 ind. 1 alin. 8 lit. "a" din Codul d e procedură penală se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul prin reprezentantul.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul prin reprezentant, domiciliat în H,-,. 14,. A,. 2,. 12, jud. V împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 19/P/2009 din 25 mai 2009, rezoluție pe care o menține.
Obligă petiționarul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE
-
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.10.2009
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu
