Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 104/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINTA PENALA NR. 104/
Ședința publică din 30 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, plângerea formulată de petiționara, împotriva rezoluțiilor nr. 49/P/2008 din 30 iunie 2008 și respectiv 653/II/2/2008 din 23 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns petiționara personal, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Petiționara și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Petiționara, având cuvântul, dorește ca instanța să-i elibereze un act prin care să-și poată recupera apartamentul. Precizează că domnul avocat îl cunoaște pe numitul care i-a păcălit soțul. La cererea instanței de a preciza cum solicită să fie soluționată cauza în raport de soluțiile prevăzute de art.278/1 alin 8 Cod procedură penală, arată că nu dorește nici condamnarea avocatului, nici trimiterea cauzei la parchet și nici daune materiale sau morale de la acesta.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, față de poziția exprimată la acest termen de petiționară, respectiv aceea că nu mai dorește retrimiterea dosarului la parchet pentru a începe urmărirea penală împotriva intimatului pentru a fi reaudiat, solicită respingerea plângerii ca nefondată.
CURTEA
Asupra plângerii penale de față;
La data de 7 august 2008, petiționara, domiciliată în Pitești, cartier, str.-, bloc 12,.A,.3, județul A, a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr.49/P/2008 din 30 iunie 2008 și nr.653/II/2/2008 din 23 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Petiționara, prin memoriul depus la dosar (13-17) a arătat că, deși i-a prezentat intimatului avocat situația reală, în sensul că fostul ei soț a împrumutat o sumă de bani pentru care a garantat cu apartamentul și i-a cerut să facă o acțiune în constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare încheiat în locul celui de împrumut, avocatul a susținut că petiționara nu a citit actul, neavând ochelarii la ea și că era suferindă de psihoză paranoidă, lucruri pe care nu i le-ar fi spus avocatului, deoarece nu corespund realității.
Petiționara mai arată că, în realitate, ea nu a fost prezentă la notar, fiind internată în spital, și că în locul ei actul a fost semnat de o altă persoană, împrejurare recunoscută de cămătarul.
La dosar au fost atașate copii de pe declarația de martor a intimatului din dosarul în care este cercetat notarul public, rezoluția nr.653/II/2/2008 din 23 iulie 2008 și borderoul privind trimiterea comunicării către petiționară, fiind atașat și dosarul ce conține actele premergătoare începerii urmăririi penale, soluționat prin rezoluția nr.49/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
La data de 5 februarie 2008, persoana vătămată a formulat o plângere penală împotriva avocatului, din cadul Baroului A, prin care a solicitat ca împotriva acestuia să se efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.290 Cod penal, sesizând faptul că acesta, în ziua de 1 martie 2002, depus o cerere de chemare în judecată pe numele persoanei vătămate și a soțului acesteia, fără a le aduce la cunoștință despre conținutul acesteia și fără a avea acordul lor în acest sens.
In declarațiile din datele de 29 mai 2006 și 17 aprilie 2008, în dosarele nr.103/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, și nr- al Curții de APEL PITEȘTI, avocat a susținut că în ziua de 1 martie 2002 formulat o acțiune civilă la Judecătoria Pitești, în numele clienților săi și, prin care a solicitat anularea unui contract de vânzare-cumpărare, prezentând o situație de fapt care a fost expusă de către persoana vătămată. De asemenea, a arătat că a semnat respectiva cerere de chemare în judecată pentru clienții săi, întrucât avea o delegație și îi putea reprezenta pe aceștia.
Din actele efectuate în cauză, procurorul a constatat că avocatul nu a prezentat o altă situație de fapt decât cea prezentată de către părți și, prin urmare, infracțiunea prev. și ped. de art.290 alin.1 Cod penal, nu există în materialitatea ei. In cazul în care avocatul pe care persoana vătămată l-a angajat pentru susținerea intereselor sale a efectuat mai multe acte pentru și în numele acesteia fără a fi împuternicit în acest sens, acesta ar fi putut răspunde civil și nu penal față de persoana vătămată pentru prejudiciile create.
Cu privire la infracțiunea prev. și ped. de art.290 Cod penal, având în vedere data comiterii faptei sesizate de persoana vătămată, procurorul a apreciat că în cauză s-a împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale, prevăzut de art.122 alin.1 lit.d Cod penal.
In consecință, prin rezoluția nr.49/P/2008 din 30 iunie 2008, în baza disp.art.228 alin.4 Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocat, pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Plângerea petiționarei împotriva acestei soluții a fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, apreciindu-se că soluția este legală și temeinică reținând că și Baroul A, urmare verificării aspectelor semnalate, a constatat că plângerea este neîntemeiată.
Curtea constată că în cererea de chemare în judecată existentă în dosarul de urmărire penală la fila 5, s-au invocat, într-adevăr, necunoașterea conținutului actului, cât și lipsa discernământului și vicierea consimțământului prin dol, prezentându-se împrejurarea că notarul nu le-a citit actul părților, astfel încât numai după încheierea lui au aflat că este un contract de vânzare-cumpărare și nu unul de împrumut, profitând de suferința psihică a petiționarei și trecând o altă sumă decât cea primită cu titlu de împrumut, dar s-au arătat ca temei de drept doar art.953-961 Cod civil.
Așa cum în mod constant a susținut intimatul, acesta nu putea să afle situația de fapt expusă, nici presupusa boală psihică a petiționarei, decât în urma susținerilor petiționarei sau a membrilor familiei acesteia.
De altfel, împrejurarea că acțiunea întemeiată pe dol a fost respinsă, nu constituie în sine un impediment pentru ca petiționara să-și recupereze apartamentul prin acțiuni care să vizeze nulitatea absolută sau anularea actului, deoarece aceasta poate invoca, față de susținerile ei cu privire la modul în care s-au derulat activitățile premergătoare, concomitente și ulterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare, atât eroarea obstacol cât și lipsa discernământului, dacă psihoza paranoidă de care suferă va fi confirmată de o expertiză psihiatrică efectuată în cadrul respectivului proces.
Aceste alte cauze care pot duce la desființarea actului, pot fi analizate tot de instanțele civile în alte acțiuni având un alt temei de drept decât cel invocat de către intimat în dosarul nr.3426/2002 al Judecătoriei Pitești. Oricum, căile rămase deschide petiționarului sunt cele ale acțiunii civile, precum și finalizarea judecății în dosarul penal nr- al Curții de APEL PITEȘTI, în care este judecat notarul care a încheiat actul de vânzare-cumpărare, nu și plângerile penale împotriva intimatului avocat. De altfel, chiar în concluziile sale petiționara a arătat că nu dorește nici restituirea cauzei la parchet, nici condamnarea intimatului, ci doar obținerea de la acesta a unei declarații favorabile, astfel încât să-și poată recupera apartamentul.
Curtea apreciază că soluția procurorului de netrimitere în judecată a inculpatului este corectă și urmare concluziei ce poate fi trasă din actele existente la dosar, din care rezultă că persoana vătămată s-a prezentat în calitate de reclamantă la Judecătoria Pitești, în dosarul nr.3426/2002. Deși avea posibilitatea de a învedera instanței că nu-și mai însușește acțiunea sau situația de fapt prezentată de avocat în cererea de chemare în judecată, petiționara nu a făcut acest lucru, cu toate că de la momentul înregistrării cererii - 1 martie 2002 - și până la judecarea ei au trecut mai mult de 7 luni, sentința civilă nr.5784 fiind pronunțată abia la data de 9 octombrie 2002.
Pentru toate aceste considerente, curtea, reținând și prescripția răspunderii penale, va constata legale și temeinice rezoluțiile atacate și va respinge plângerea petiționarei ca nefondată, obligând-o pe aceasta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara, domiciliată în Pitești, cartier, b-dul -, bloc 2,.A,.3, județul A, împotriva rezoluțiilor nr. 49/P/2008 din 30 iunie 2008 și respectiv 653/II/2/2008 din 23 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și menține rezoluțiile atacate.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe petiționară la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petiționară și parchet și de la comunicare pentru intimat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
19 noiembrie 2008
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
