Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 111/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr-

SENTINȚA PENALĂ NR.111/PI/2009

Ședința publică din 2 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Condrovici Adela judecător

Grefier: - -

Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.

S-a luat în examinare, în primă instanță, cauza penală privind pe petentul,. în O,-, -.3,.35, județul B, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, potrivit art.278/1 din Codul d e procedură penală.

La apelul nominal făcut în cauză au lipsit petentul și intimații A, și.

MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:

Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul asupra plângerii.

Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii ca neîntemeiată potrivit prevederilor art.278/1 alin.8 lit.a din Codul d e procedură penală, menținerea soluțiilor date de parchet ca legale și temeinice, deoarece în urma administrării actelor premergătoare în cauză se constată că intimații nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că, prin plângerea înregistrată la instanță la data de 9 iunie 2009 ( fila 1 din dosar nr- ) petentul a apreciat ca nelegală și netemeinică rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 13 mai 2009, dată în dosar nr.281/P/2009.

A solicitat a se dispune reanchetarea cauzei, a se lua în considerare ca și chestiune prealabilă ( art.44 Cod procedură penală ) tabelul cu 9 puncte ( a se vedea fila 4 din dosar - ) care dovedește că plângerea depusă a fost insuficient anchetată și judecată de procuror anchetator prin omisiune gravă intenționat greșită.

În plângerea adresată la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel a arătat că procurorul este incompatibil în cauză întrucât soluțiile la care se face referire în actul de sesizare al instanței întocmit de procuror A sunt date în mare parte de procurorul pe vremea când activa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, iar într-o altă parte de soția acestuia tot procuror la acesta din urmă parchet procuror, dându-i explicații în prezența sa cum să ancheteze. Într-un alt sens tatăl procurorului - judecător, a făcut parte din complete care au pronunțat hotărâri care sunt împotriva sa. În acest sens lucrarea acestuia din dosar nr. 281/P/2009 este nulă de drept.

Examinând plângerea, din actele și lucrările dosarului se rețin de către instanță următoarele:

Petentul, prin plângerea sa ( fila 9-12 dosar nr.281/P/2009 ), a solicitat efectuarea de cercetări față de sus-numiții magistrați A, alături de alți judecători din cadrul Curții de Apel Oradea sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prev. de art.246 Cod penal.

Din cuprinsul plângerii adresată procurorului general al României rezultă că petentul este nemulțumit de modul de instrumentare și de soluția din dosarul nr.1719/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, respectiv apreciază că rechizitoriul întocmit împotriva sa în acest dosar este abuziv, la fel ca și soluțiile de condamnare a sa pronunțate de instanțele de judecată.

Se arată în plângere că procurorul A care a întocmit rechizitoriul a scris declarația numitului la calculator și i-a dat-o apoi să semneze dar acesta a refuzat întrucât nu a fost de acord cu conținutul său. De asemenea, procurorul i-ar fi spus că "ceea ce facem noi rămâne bătut în cuie" cu referire la faptul că va dispune trimiterea sa în judecată, iar numitul este nemulțumit de împrejurarea că instanțele au pronunțat soluții de condamnare a sa, ca urmare a trimiterii în judecată prin acel rechizitoriu "confirmând" în opinia petentului cele afirmate de procuror.

Prin Ordonanța nr.1439/P/2008 din 27.03.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători din cadrul Curții de Apel Oradea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, întrucât fapta nu există.

Cauza a fost disjunsă și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu privire la sus-numiții magistrați A, - procurori, precum și, și - judecători.

Din cercetările efectuate, din Ordonanța nr.1439/P/2008 din 27 martie 2009 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și din decizia nr.270/R/8 mai 2008 Curții de Apel Oradea ( fila 14 - 20 ) rezultă că în perioada 2000 - 2002 numitul a formulat mai multe plângeri penale împotriva numiților și, solicitând cercetarea acestora pentru săvârșirea mai multor infracțiuni legate de activitatea din cadrul Asociației de proprietari nr.114 -.

Deși soluțiile au fost de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia încă de la prima plângere, numitul a continuat să formuleze plângeri penale și să-i învinuiască în mod mincinos de săvârșirea unor infracțiuni.

Prin urmare, numiții și au formulat la rândul lor plângere față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art.259 Cod penal, iar procurorul A în urma administrării tuturor probelor necesare și utile cauzei, a dispus prin rechizitoriul nr.1719/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din data de 11.03.2004 trimiterea în judecată a numitului.

Prin sentința nr.607/2007 a Judecătoriei Oradea ( judecător ), s-a dispus condamnarea numitului după schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii formei continuate a infracțiunii, la o pedeapsă rezultantă de 9 luni închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal, soluție menținută în toate gradele de jurisdicție.

În mod corect s-a dispus de parchet că în cauză nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală față de numiții A și, procurori, precum și, și, judecători, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, având în vedere împrejurarea că fapta nu există.

Astfel, a rezultat că soluțiile de condamnare a numitului nu s-au întemeiat pe declarația dată de acesta la parchet, pe care de altfel nici nu a semnat-o, ci a avut ca temei declarațiile numiților, plângerile și denunțurile numitului, rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale, hotărâri judecătorești penale și civile ( fila 17 ), toate aceste probe care au stabilit fără nici un dubiu vinovăția numitului au fost administrate în mod legal și exclud reaua credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu atât în privința procurorului A care a redactat rechizitoriul, a prim procurorului, care a semnat adresa de înaintare la instanță cât și a judecătorilor care au pronunțat soluțiile de condamnare.

Prin urmare, fapta de abuz în serviciu nu există, neputând fi dovedită

în cauză, adoptarea de către vreunul dintre magistrații menționați în plângerea petentului a unei soluții contrare probelor administrate și împotriva conștiinței lor juridice prezumată a fi obiectivă.

În mod corect s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva soluției dată în dosar nr.281/P/2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Actele premergătoare administrate de către procuror în cursul soluționării cauzei cu nr.281/P/2009 se circumscriu temeiurilor legale uzitate de procuror, motive pentru care soluțiile date de procurori din cadrul Parchetului Curții de Apel Oradea precum și de procurorul general sunt legale și temeinice, urmând a fi păstrate ca atare.

Susținerile din plângere ale petentului sunt lipsite de fundament și temei juridic urmând a fi înlăturate ca atare.

Afirmațiile sale sunt nereale și fără a fi dovedite, nu pot duce la altă concluzie decât cea a neînceperii urmăririi penale față de magistrații în cauză.

Nu este dovedită nici susținerea privind incompatibilitatea procurorului care a dat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Așa fiind, întrucât plângerea petentului nu este întemeiată urmează a fi respinsă potrivit art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga petentul să plătească statului 50 de lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.278/1 alin.8 lit. Cod procedură penală,

RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul,. în O,-, -.3,.35, județul B împotriva rezoluției din 13 mai 2009 dată în dosar nr. 281/P/2009 precum și a rezoluției din 15 iunie 2009 dată în dosar nr. 257/II.2/2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu privire la intimații A, și.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.

Pronunțată în ședința publică azi, 2 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.hotărâre/jud.- -

În concept - 15.12.2009

/- -

2 ex./15.12.2009

Președinte:Condrovici Adela
Judecători:Condrovici Adela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 111/2009. Curtea de Apel Oradea