Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 111/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 111/F DOSAR NR-
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț JUDECĂTOR 2: Cristina Dănescu
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din data de 3 noiembrie 2009, emisă în dosarul nr. 867/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 7 decembrie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 14 decembrie 2009.
CURTEA
Constată că la data de 17.11.2009, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată plângerea petentului împotriva rezoluției procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, din data de 03.11.2009.
În motivare, petentul a arătat ca nu el a sesizat organele competente și nici nu a fost înștiințat referitor la soluția adoptată de Poliția Orașului C, astfel încât nu a avut posibilitatea să o atace; fapta care a fost reclamată ca fiind comisă de fosta soție nu putea fi încadrată în art.210 Cod penal întrucât divorțul devenise definitiv în anul 2001. la dosar fiind depusă copia actului de divorț. Prin faptul că nu a fost anunțat de soluția adoptată în cauză a fost împiedicat să continue demersurile legale în respectiva cauză.
În vederea soluționării cauzei, au fost atașate dosar penal nr- al Curții de APEL BRAȘOV, rezoluția procurorului general de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV nr.867/II/2/2009, din data de 03.11.2009, prin care a fost rezolvată plângerea împotriva rezoluției dispusă în dosar nr.1678/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, dovezile de comunicare a soluției către petent și de primire, precum și dosarul penal nr.1678/P/2008 aparținând Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Examinând plângerea formulată în raport de actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
1. La data de 26.05.2009, petentul a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV cu plângere penală împotriva lucrătorilor de la Poliția Orașului C, pe care i-a acuzat de nesoluționarea plângerii nr.- din 13.05.2003, apreciind că se fac vinovați de comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.246 Cod penal, art.263 Cod penal și art.264 Cod penal.
În declarația dată în cauză (filele18-19 dosar penal nr.1678/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV ), petentul a arătat că, ulterior divorțului și până la momentul arestării sale, a locuit singur în apartamentul bun comun;după liberare, a aflat de la mama sa că fosta soție a sustras bunuri din acel imobil și că, deși tatăl petentului a depus plângere la poliție, a fost informat să se adreseze instanței de judecată; drept urmare, petentul a arătat că lucrătorii de poliție nu și-au făcut datoria și nu au cercetat-o penal pe fosta soție, favorizând-
2. Prin rezoluția din data de 12.08.2009, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, s-a dispus, față de dispozițiile art.228 alin.4, combin. cu art.10 lit.d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef și agent șef, lucrători de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246, art.263 și art.264 Cod penal.
Din actele premergătoare a rezultat faptul că a fost căsătorit până la sfârșitul anului 2001 cu, când instanța a dispus desfacerea căsătoriei părților și încredințarea celor doi copii minori la data pronunțării divorțului, în favoarea mamei acestora. Fosta soție a petentului a părăsit domiciliul comun încă înainte de introducerea acțiunii de divorț, luând și copiii și s-a mutat la părinții săi în comuna, județul La părăsirea apartamentului din orașul C, femeia a luat numai îmbrăcămintea sa și a copiilor, lăsând celelalte bunuri mobile în fostul domiciliu comun.
La data de 12.04.2003, a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, fiind liberat condiționat la data de 28.04.2009. Ajuns acasă, a aflat de la părinți că, în luna mai 2003, fosta soție, cunoscând situația sa, a venit în orașul C, a forțat ușa apartamentului bun comun și a sustras mai multe piese de mobilă.
, tatăl petentului, a sesizat Poliției Orașului C faptul că la data de 5 mai 2003, fosta noră, a pătruns în apartamentul din orașul C în care rămăsese până la data arestării numitul, a luat mai multe bunuri și în final a schimbat yala ușii de intrare, solicitând luarea măsurilor legale în situația creată.
Sesizarea a fost înregistrată la poliție sub nr. 285.087 din 8 mai 2003 și repartizată de conducere "pentru verificări, cercetări și măsuri legale" agentului de poliție.
Agentul a efectuat verificările ce se impuneau și a întocmit un raport către șeful Poliției Stațiunii C, comisar, ofițer de poliție judiciară. În raport s-a consemnat că cele sesizate se confirmă, că apartamentul era cumpărat pe numele și că foștii soți nu au făcut partajul bunurilor comune. Apreciind că în cauză operau prevederile art. 210 din Codul penal, subofițerul a considerat că fapta comisă de fosta soție a petentului nu este de competența organelor de poliție, ea urmând a fi soluționată direct de instanță, în baza art. 279 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, text în vigoare la data săvârșirii ei și a propus clasarea petiției. Comisarul și-a însușit propunerea și a aprobat clasarea lucrării, potrivit metodologiei de soluționare a sesizărilor adresate poliției.
Printr-o adresă semnată de comisarul poliției orașului C,s-a comunicat lui că "aspectele semnalate sunt de competența de soluționare a instanței de judecată, unde vă propunem a vă adresa".
Procurorul a apreciat că infracțiunile imputate de petent celor doi polițiști se pot săvârși numai cu intenție, care în împrejurările concrete lipsește, aceștia având convingerea fermă că presupusul furt al mobilei s-a comis în condițiile art. 210 din Codul penal, fapt pentru care nu au constituit cauză penală și au recomandat tatălui să ia legătura cu fiul său, arestat în acea perioadă și să-i transmită să formuleze plângere penală prealabilă, direct la instanța de judecată, cum se impunea potrivit art. 279 alin. 2 lit. a din Codul d e procedură penală, între timp abrogat.
Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere, pe care a adresat-o direct instanței de judecată.
Prin sentința penală nr.84/F/06.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosar penal nr-, s-a dispus, în baza art. 2781alin. 13 Cod procedură penală, trimiterea plângerii formulate de petent împotriva rezoluției nr. 1678/P/2009 din 12 august 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, în vederea soluționării acesteia potrivit art. 278 Cod procedură penală.
Prin rezoluția din 03.11.2009, procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVa dispus respingerea acesteia, ca nefondată, constatând că soluția dispusă de procuror este legală și temeinică.
În motivarea acestei rezoluții se arată că în mod corect s-a reținut în cauză faptul că polițiștii însărcinați cu soluționarea unei plângeri penale nu pot avea calitatea de subiecți activi ai infracțiunii prev. de art.263 Cod penal. De asemenea, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.246 Cod penal și de art.264 Cod penal, întrucât ambii polițiști au soluționat cauza potrivit competențelor profesionale și propriilor convingeri, considerând că în cauză operau dispozițiile art.210 Cod penal. Procedura greșită pe care au adoptat-o - faptul că nu au înaintat propunerea la parchet pentru confirmare, ci au clasat lucrarea - nu poate constitui prin ea însăși o premisă pentru existența infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului.
3. Față de actele aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că în mod corect s-a reținut că în cauză nu este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunilor de a căror săvârșire petentul i-a acuzat pe numiții și, respectiv, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal, omisiunea sesizării organelor judiciare, prev. de art.263 Cod penal și favorizarea infractorului, prev. de art.264 Cod penal.
Polițiștii sesizați cu plângerea penală formulată de nu pot fi subiecți activi ai infracțiunii prev. de art.263 Cod penal, iar faptele despre care au luat cunoștință nu sunt în legătură cu serviciul în cadrul căreia își îndeplinesc sarcinile.
Modul greșit de interpretare a legii de către cei doi polițiști - în sensul că, nefiind realizată partajarea bunurilor comune, ar fi fost incidente dispozițiile art.210 Cod penal, cu consecința competenței instanței de judecată, conform art.279 alin.2 lit. a Cod procedură penală, în vigoare la acea dată - nu determină incidența art.246 Cod penal, întrucât pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu să se facă cu știință; or, în speță nu a rezultat că este realizată această condiție.
Totodată, Curtea constată că potrivit art.122 alin.2 Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale se socotește de la data săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, respectiv, mai 2003; cum în speță nu a intervenit niciunul din cazurile de întrerupere a cursului prescripției, reglementate de art.123 Cod penal, rezultă că în mod corect a fost reținut că există un impediment în a dispune începerea urmăririi penale (art.10 lit.g Cod procedură penală).
Cât privește infracțiunea prev. de art264 Cod penal, din cercetările efectuate urmare a plângerii înregistrate sub nr.-, nu s-a stabilit comiterea vreunei infracțiuni de către fosta soție a petentului; ca atare, nu este realizată situația premisă necesară pentru existența laturii obiective a acestei infracțiuni.
Relativ la împrejurarea invocată de petent, referitoare la faptul că nu i-a fost comunicată soluția dată plângerii înregistrată la Poliția Orașului C sub nr.-, Curtea constată că, în respectiva cauză, modul de rezolvare a fost comunicat tatălui petentului, cel care a sesizat organele de poliție cu privire la pretinsa faptă săvârșită de fosta soție a fiului său.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art.2781alin.8 lit. a Cod procedură penală, urmează să fie respinsă, ca nefondată, plângerea formulată petentul împotriva rezoluției din data de 12.08.2009, dată în dosar penal nr.1678/P/2007, de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o va menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din data de 12.08.2009, dată în dosar penal nr.1678/P/2007, de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
încetat activitatea prin pensionare semnează
grefier șef secție
red. NȚ/14.12.2009
dact.BD/14.12.2009
- 2 exemplare -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Cristina Dănescu
