Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 114/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.114
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată potrivit disp. art.278/1 pr.penală de petentul, domiciliat în P,-,.1,.1, județul P, împotriva Rezoluției nr.52/P/2009 din 01.04.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Rezoluției nr.509/II/2/2009 din 28.04.2009 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08 iulie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 15 iulie 2009 când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin plângerea înaintată acestei instanțe, petentul a înțeles să conteste Rezoluția nr.52/P/2009 din 01.04.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Rezoluția nr.509/II/2/2009 din 28.04.2009 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva primei rezoluții.
S-a susținut de către petent că rezoluția menționată este netemeinică, nelegală și abuzivă, ignorând și eludând probele existente în cele trei dosare ( dosar nr.440/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova; dosar nr.1315/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sinaia; dosar nr.52/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești ) ce au fost tergiversate, denaturându-se sensul achitării cu scopul de a-i favoriza și exonera de culpele penale pe cei implicați în soluționarea, instrumentarea și luarea măsurilor legale față de infractori, a căror vinovăție a fost dovedită de probe.
În final, petentul a solicitat admiterea plângerii sale și trimiterea în judecată a făptuitorilor: procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și comisar de poliție în cadrul IJP P, care au tergiversat anchetarea, și au favorizat infractorii, încercând exonerarea acestora de răspunderea penală, dar și obligarea acestora la plata daunelor materiale și morale ce i-au fost provocate prin reaua-credință și ignorarea declarațiilor și probelor.
Pentru soluționarea plângerii, Curtea a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.52/P/2009 în care s-au dat rezoluțiile atacate de petentul.
Examinând acest dosar, în raport de dispozițiile legale incidente în materie - art.278/1 pr.penală, de actele premergătoare efectuate în cauză și de susținerile petentului, Curtea constată că plângerea este nefondată.
Prin rezoluția nr.52/P/2009 din data de 01.04.2009 a Parchetului de pe lângă curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de - magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și - comisar de poliție în cadrul IPJ P, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 penal, art.289 penal, art.291 penal, art.242 penal și art.264 penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele nu există.
Pentru a dispune astfel, s-a avut în vedere că în urma verificărilor efectuate cu privire la activitatea desfășurată de cei doi făptuitori în dosarul nr.440/P/2008, s-a constatat că acuzele lui sunt neîntemeiate și nu au suport probator în realitatea obiectivă.
S-a constatat de procuror că a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului procuror și a comisarului de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de mai sus, fapte pretins comise prin " tergiversarea anchetării în mod abuziv și nelegal, instrumentarea dosarului nr.440/P/2008 în contradicție cu dispozițiile legale (fără drept legal, evenimentul rutier producându-se pe raza localităților S -, instrumentarea dosarului aparținând legal Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia ), declinarea competenței impunându-se a se aplica din luna aprilie 2008, fals în înscrisuri oficiale (ordonanța nr.5683/11.11.2008 în dosarul nr.440/P/2008), uz de fals, sustragerea celor 6 fotocolor ce constituia proba doveditoare în clar a culpelor penale comise de agent de poliție G și favorizarea infractorului".
S-a reținut în rezoluția atacată că, la data de 27.05.2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia fost înregistrată plângerea penală formulată de către împotriva lucrătorului de poliție G din cadrul Poliției orașului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.292 penal.
După înregistrarea plângerii penale ca dosar penal, aceasta a fost trimisă IPJ P, în vederea verificării aspectelor semnalate.
La data de 10.06.2008, comisarul de poliție a propus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, având în vedere calitatea de organ de cercetare penală al Poliției Judiciare și gradul profesional de agent adjunct de poliție a lui G, propunere însușită de procuror care, prin ordonanța nr.4742/P/2008 din data de 20.06.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, unde s-a înregistrat sub nr.440/P/2008, procurorul fiind desemnat să efectueze urmărirea penală.
Prin rezoluția din data de 01.07.2008, procurorul a început urmărirea penală împotriva lui G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal, dispunând, prin aceeași ordonanță, delegarea comisarului de poliție din cadrul IPJ P - compartimentul de Inspecție Internă cu efectuarea unor acte de urmărire penală, stabilindu-se termen de soluționare la 30.08.2008.
La data de 29.08.2008, comisarul de poliție a finalizat actele de urmărire penală dispuse de procuror, fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în data de 03.09.2008.
Prin ordonanța nr.440/P/2008 din data de 11.11.2008, procurorul a dispus, în temeiul disp. art.249 pr.penală și art.10 lit.a pr.penală, art.42 combinat cu art.45 pr.penală, scoaterea de sub urmărire penală a lui G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal și neînceperea urmăririi penale față de aceeași persoană pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.264 alin.1 penal și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Sinaia în ce-l privește pe, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.292 penal.
S-a mai arătat că procurorul era competent să efectueze urmărirea penală în ce privește pretinsa activitate infracțională a agentului de poliție G, având în vedere prevederile art.27 alin.2 din Legea nr.218/2002 (urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracțiunilor săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare) și art.27 alin.3 lit.a din Legea nr.218/2002 (infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliției prevăzuți în art.14 alin.2 pct.II din Legea nr.360/2002).
Atât acesta cât și comisarul de poliție delegat de procuror în baza art.217 alin.4 pr.penală, au efectuat actele de urmărire penală cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, iar fotografiile despre care face vorbire că ar fi fost sustrase există la dosarul cauzei, la filele 23 - 25.
Cu privire la soluția adoptată de procurorul s-au avut în vedere că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității (art.132 alin.1 din Constituție și art.5 din Legea 303/2004) iar în ce privește aprecierea că există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale pe care s-a bazat soluția de scoatere de sub urmărire penală, respectiv neîncepere a urmăririi penale, s-a considerat că nu sunt indicii din care să rezulte că acesta a acționat cu rea credință sau gravă neglijență de natură a atrage răspunderea penală a acestuia.
Aprecierea actelor de urmărire penală este, în esență, un proces subiectiv, iar convingerea creată poate fi diferită de la un procuror la altul, în funcție de rigurozitatea manifestată cu privire la actele premergătoare efectuate, aceasta ținând de: nivelul de pregătire al fiecăruia, de simțul prevederii, de obiectivitate, de observarea dispozițiilor legale din actele normative referitoare la activitatea respectivă.
În final, s-a apreciat că soluția dispusă de procuror, într-o cauză penală nu poate fi și nici nu a fost incriminată de legiuitor, prin ea însăși, ca fiind o faptă de natură penală, normele procesual penale în vigoare prevăzând căile și modalitățile de desființare a acesteia. De asemenea s-a apreciat ca rezonabil termenul în care s-a soluționat plângerea penală formulată de petent împotriva agentului de poliție.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată de Procurorul general adjunct de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - rezoluția nr.509/II/2/2009, arătându-se că actele premergătoare efectuate în cauză nu dovedesc că făptuitorii și-ar fi exercitat cu știință, în mod abuziv, atribuțiile de serviciu. De asemenea, s-a arătat că nu se poate reține că cei doi făptuitori ar fi comis infracțiunea prev. de art.264 penal, întrucât pentru existența acesteia era necesar să se fi săvârșit anterior o infracțiune de către cel favorizat, situație premiză care în speță nu este aplicată.
În principal se constată că petentul este nemulțumit de faptul că în urma cercetărilor efectuate în dosarul nr.440/P/2008, procurorul, la propunerea celuilalt făptuitor - comisar de poliție, a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art.246 penal și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. de art.264 penal a învinuitului - agent de poliție din cadrul Poliției.
Potrivit propriilor sale susțineri, în cursul dezbaterii cauzei din ședința din 8 iulie 2009, petentul a arătat că până în prezent nu a formulat plângere împotriva ordonanței date de procurorul în dosarul nr.440/P/2008 din 11.11.2008.
În schimb, se constată că acesta a formulat plângere penală împotriva acestuia și a comisarului, pentru săvârșirea acelorași infracțiuni pe care le-a imputat în prealabil agentului adjunct de poliție.
Or, în opinia Curții dacă era nemulțumit de soluția procurorului, bazată pe cercetările efectuate și de, petentul avea la îndemână procedura prevăzută de art.278/1 pr.penală, prin care s-a dat posibilitatea persoanelor interesate să supună controlului instanțelor de judecată actele procurorului de netrimitere în judecată.
Instanța sesizată cu o astfel de plângere ar fi putut verifica dacă cercetările sunt complete sau nu, dacă soluția procurorului era corectă sau conținea o eroare de apreciere, iar la final ar fi putut adopta una dintre soluțiile prevăzute la art.278/1 alin.8 pr.penală.
Petentul a ales însă să facă plângere penală împotriva celor doi făptuitori pentru soluția adoptată, fără a indica în concret în ce mod și-au încălcat atribuțiile de serviciu și fără a supune cenzurii instanței de judecată ordonanța nr.440/P/2008.
Curtea consideră că o plângere formulată în aceste condiții este neîntemeiată și prematură, neexistând indicii că făptuitorii ar fi acționat cu rea-credință sau cu gravă neglijență în instrumentarea dosarului respectiv, în care a fost cercetată activitatea agentului.
Petentul a susținut că de la dosar ar fi dispărut fotografiile autoturismului său, deși el personal le-a înmânat procurorului de caz, însă Curtea constată că acestea se găsesc în copie xerox la dosar - filele 33 până la 35 dosar urmărire penală, și probabil că originalele se află în dosarul aflat în cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia nr.1315/P/2008, dosar format ca urmare a pronunțării ordonanței nr.440/P/2008 prin care la punctul 3 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestuia parchet față de numitul.
Cei doi făptuitori au fost acuzați de petent și de faptul că prin netrimiterea în judecată, l-ar fi favorizat pe agentul adjunct de poliție însă, nu trebuie uitat că același procuror, a dispus începerea urmăririi penale împotriva agentului adjunct de poliție - prin rezoluția din 1 iulie 2008, ceea ce a condus față de acesta la existența unor consecințe juridice. Toate acestea, în lipsa altor elemente concrete care să fie învederate de petent, exclud, în opinia Curții, ideea unei favorizări a acestui polițist de către procurorul ce l-a cercetat.
În concluzie, pentru considerentele ce preced, Curtea apreciază că plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr.52/P/2008 a procurorului de la Parchetul Curții de Apel Ploiești, soluție confirmată prin rezoluția nr.509/II/2/2009 a Procurorului general adjunct al aceluiași parchet, este nefondată și va fi respinsă ca atare, în conformitate cu disp. art.278/1 alin.8 lit.2 pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în P,-,.1,.1, județul P, împotriva Rezoluției nr.52/P/2009 din 01.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, și a Rezoluției nr.509/II/2/2009 din 28.04.2009 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru intimații lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.DG/MM
2 ex/21.07.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006.
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu
