Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 115/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.115
Ședința publică din data de 15 iulie 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată potrivit disp. art.278/1 pr.penală de petenta domiciliată în comuna, sat de, nr.2186, județul D, împotrivaRezoluției nr.590/P/2008 din 24.04.2009pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, și a Rezoluției nr.627/II/2/2009 din 25.05.2009 dată de Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08 iulie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 15 iulie 2009 când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea înaintată acestei instanțe, petenta, domiciliată în comuna, sat de, nr.2186, județul D,a arătat că înțelege să conteste Rezoluția nr.590/P/2008 din 24.04.2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, și Rezoluția nr.627/II/2/2009 din 25.05.2009 dată de Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva primei rezoluții.
S-a susținut de către petentă că rezoluția menționată este greșită, la fel și menținerea acestei soluții de către Procurorul general adjunct, întrucât intimatul în calitate de executor judecătoresc a refuzat să execute pe și pentru lotul de bunuri mobile în valoare de 44835 lei se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art.246 și art.247 penal.
S-a arătat în plângere că pentru executarea bunurilor în valoare de 4835 lei și a sultei de 14.84,2 lei de la fostul soț, pentru punerea în executare a deciziei civile nr.122 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, la data de 16.07.2008 s-a adresat cu cerere executorului judecătoresc, iar după înregistrarea cererii având îndoieli cu privire la imparțialitatea acestuia i-a solicitat sistarea executării silite, însă acesta în mod abuziv, refuzat să suspende executarea și a continuat formele de executare, dar petenta prin sentința civilă nr.3614/2.09.2008 a obținut în instanță încetarea executării silite.
Petenta a mai susținut că deși era convinsă că executorul este interesat în cauză, deoarece a condiționat încetarea executării de achitarea integrală a onorariului și i-a promis că va executa și bunurile mobile sau valoarea lor, a determinat-o să revină și să facă cerere de continuare a executării, plătind taxa solicitată. Cu toate acestea, executorul nu și-a îndeplinit promisiunea, deși nu existau motive întemeiate să refuze executarea bunurilor mobile ce i-au fost atribuite sau a contravalorii acestora în sumă de 4835 lei, așa cum se preciza în dispozitivul deciziei nr.122/20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În final, a solicitat admiterea plângerii sale și obligarea intimatului să recupereze și bunurile mobile care i-au fost atribuite prin hotărârea judecătorească.
Pentru soluționarea plângerii, Curtea a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.590/P/2008, în care s-au dat rezoluțiile atacate de petentă.
Prin rezoluția nr.590/P/2008 din 24.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de - executor judecătoresc, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal, întrucât în urma efectuării actelor premergătoare, a rezultat că fapta reclamată nu există.
Pentru a dispune astfel, s-a constatat că petenta în plângerea formulată a susținut că pentru executarea bunurilor în valoare de 4835 lei și a sultei de 14.845,20 lei de la fostul soț, conform deciziei civile nr.122/20 martie 2008 Tribunalului Dâmbovița, la data de 16.07.2008 s-a adresat cu cerere executorului judecătoresc, însă după înregistrarea cererii persoana vătămată a avut îndoieli cu privire la imparțialitatea făptuitorului, motiv pentru care i-a solicitat sistarea executării silite, însă acesta, în mod abuziv, a continuat executarea împotriva voinței sale în calitate de creditoare.
Din actele premergătoare efectuate de procuror, a rezultat că într-adevăr la data de 16 iulie 2008, la sediul Biroului Executorului Judecătoresc " " din Târgoviște, s-a prezentat numita (în prezent ), care a formulat cerere de executare silită a deciziei civile nr.122/20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, rămasă definitivă și învestită cu formulă executorie, executare ce urma a se efectua împotriva debitorului, pentru recuperarea sumei de 14.845, 20 lei cu titlu de sultă și 9,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cerere înregistrată sub nr.368/2008.
În aceeași zi făptuitorul a emis somație de plată către debitor, ce a fost comunicată acestuia împreună cu copia titlului executor și copia procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
La data de 17 iulie 2008, ca urmare a neefectuării plății avansului minim de onorariu, creditoarea a formulat cerere pe care a comunicat-o prin poștă biroului executorului judecătoresc, făcând cunoscut faptul că revine asupra cererii de executare silită din motive personale. Cum, somația de plată fusese deja comunicată debitorului, făptuitorul a comunicat creditoarei faptul că aceasta trebuie să avanseze minimul de onorariu și cheltuieli de executare efectuate până la data primirii cererii de renunțare.
La data de 24 iulie 2008, creditoarea s-a adresat instanței de judecată, în vederea încetării executării silite.
Nu au mai fost întocmite alte acte de executare în perioada în care creditoarea a făcut cunoscut că nu mai insistă în cererea sa de executare.
La data de 23 iulie 2008, debitorul a formulat și această cerere de executare silită, pentru a fi pus în posesie, în calitate de creditor, asupra bunurilor ce au fost atribuite conform lotului nr.1 din aceeași decizie, creditoare fiind ().
În aceeași zi, făptuitorul a emis somație de plată ce a fost înaintată debitoarei-creditoare (), împreună cu copia titlului executor și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, pentru a i se lăsa creditorului în deplină proprietate și posesie bunurile atribuite.
La data de 09.09.2008, la cererea creditorului, făptuitorul împreună cu acesta s-au deplasat în comuna, județul D, la imobilele ce fac obiectul punerii în posesie, unde au găsit prezentă pe debitoare, fiica acesteia pe nume. Făptuitorul a întocmit proces-verbal menționând susținerile părților și a pus în vedere debitoarei (), să predea și să lase în deplină proprietate și posesie imobilele atribuite creditorului până cel târziu 15 septembrie 2008, în caz contrar executarea silită va continua. (fila 31).
La data de 10 septembrie 2008 (deși avea cunoștință de conținutul sentinței civile nr.3614/02.09.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, prin care s-a dispus încetarea executării silite ce a constituit obiectul dosarului de executare nr.368/2008) creditoarea a formulat cerere de continuare a executării silite, înregistrată sub nr.3688/10.09.2008, împotriva debitorului (fila 55). La insistențele creditoarei de a continua executarea, a fost emisă și comunicată debitorului o nouă somație prin care i s-a cerut a se conforma obligației, în caz contrar se va proceda la executarea silită.
La aceeași dată, creditoarea () a avansat din totalul cheltuielilor de executare suma de 595 lei pentru care s-a emis bonul fiscal din acea dată.
La data de 15.09.2008, a fost făcută distribuirea primei părți din suma plătită de către creditor potrivit art.563 pr.civ. dată la care au fost citați atât creditorul-debitor, cât și debitoarea-creditoare.
În ziua de 19.09.2008, ca urmare a prezentării la sediul biroului atât a numitei (), cât și a lui, s-a întocmit procesul-verbal nr.392/2008, prin care s-a luat act de obligația asumată de către debitorul-creditor că în termen de 15 zile va achita diferența de sumă datorată și s-a pus în vedere debitoarei (), ca până cel târziu 6.10.2008 să elibereze imobilele atribuite creditorului.
Datorită faptului că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația, iar debitorul-creditor a achitat și diferența de sumă datorată creditoarei-debitoare (), s-a fixat termen pentru deplasare la locul situării imobilelor ce fac obiectul punerii în posesie, așa cum reiese din procesul-verbal nr.392/14.10.2008 (fila 41).
La 15.10.2008, potrivit poziției 375 și 376 din registrul de valori, creditoarea-debitoare a primit recipisele CEC nr.-/1/9.10.2008 în valoare de 6.850 lei și nr.-/1/15.10.2008 în valoare de 6.154,43 lei, sume rezultate ca urmare a compensării sumelor datorate reciproc cu titlu de cheltuieli de executare, situație în care executarea privind recuperarea sultei a încetat.
Nu s-a putut recupera contravaloarea bunurilor mobile atribuite de instanță numitei () deoarece, din dispozitivul titlului executor reiese decât faptul că au fost atribuite creditoarei aceste bunuri fără a fi obligat debitorul a le preda, întrucât nu s-a stabilit în posesia cui au rămas aceste bunuri la momentul despărțirii în fapt.
În final, s-a concluzionat de procuror că executarea silită s-a desfășurat în baza prevederilor legale, neînregistrându-se contestații la executare, iar fapta reclamată nu există.
Împotriva acestei soluții, petenta, în condițiile prevăzute de art.278 pr.penală, a formulat plângere la Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar prin rezoluția nr.627/II/2/2009 din 25.05.2009, s-a respins ca neîntemeiată această plângere întrucât soluția criticată este legală.
S-a constatat de Procurorul general adjunct că executorul judecătoresc a susținut că nu s-a putut recupera contravaloarea bunurilor mobile atribuite petiționarei deoarece, din dispozitivul hotărârii judecătorești, reiese numai faptul că i-au fost atribuite acesteia, fără însă să fi fost obligat debitorul să le predea și că nu s-a stabilit în posesia cui au rămas aceste bunuri în momentul despărțirii în fapt.
Potrivit dispozițiilor art.57 și art.58 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, actele executorilor judecătorești sunt supuse controlului instanțelor judecătorești competente, iar cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă.
De asemenea, în cazul în care executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act sau să efectueze o executare silită, partea interesată poate introduce plângere la judecătorie, conform disp. art.533 din Legea nr.188/2000.
Examinând actele și lucrările dosarului nr.590/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI ce conține actele premergătoare efectuate în cauză, Curtea constată că este corectă rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului - executor judecătoresc, neexistând elemente care să releve că acesta și-a încălcat cu rea credință îndatoririle de serviciu sau le-a îndeplinit în mod defectuos atunci când a fost investit cu executarea dispozițiilor deciziei civile nr. nr.122/20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
peste atitudinea oscilantă a petentei care l-a angajat inițial pe intimat, apoi a revenit din motive personale, cerând încetarea executării, după care s-a răzgândit, solicitând ca acesta să continue totuși executarea în numele său, Curtea constată că în esență, nemulțumirea petentei se referă la faptul că executorul a considerat că este în imposibilitate să execute integral cererea petentei, respectiv în ceea ce privește atribuirea către aceasta a unui număr de 9 bunuri mobile, în valoare de 4835 lei.
Executorul a consemnat această situație în procesul-verbal nr.392/14 octombrie 2008 (filele 41, 42 dosar urmărire penală), arătând că " după ce instanța va lămuri înțelesul și întinderea dispozitivului hotărârii, în sensul de a stabili în posesia cui au rămas și cine a beneficiat de animale, va fi continuată executarea silită sau va înceta".
Și în declarația dată în fața procurorului, făptuitorul a învederat aceeași situație.
Potrivit art.57 și 58 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, actele acestora sunt supuse instanțelor judecătorești competente, iar cei interesați sau vătămați prin actele de executare, pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul d e procedură civilă.
Totodată, potrivit art.53 din Legea nr.188/2000, în cazul în care executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act sau să efectueze o executare silită, partea interesată poate introduce plângere la judecătorie, În cazul admiterii plângerii instanța indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul iar executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase irevocabile. Nerespectarea, cu rea-credință, de către executorul judecătoresc a obligației stabilite de instanță după admiterea plângerii, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită din culpă, cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Prin urmare, calea pe care petenta putea să o urmeze pentru a obține executarea integrală a pretențiilor sale, era aceea de a se adresa instanței civile, fie cu o contestație la executare, fie cu plângere împotriva refuzului de executare.
În plângerea de față, organele de urmărire penală ce au efectuat cercetările prealabile, nu au relevat existența motivelor invocate de petentă și anume a unor legături de rudenie între intimat și fostul soț al petentei, debitor în dosarul de executare, sau a altor elemente de natură să formeze convingerea că acesta l-ar fi favorizat cu știință pe debitor în detrimentul petentei.
Așa fiind, Curtea consideră că că nu există temeiuri pentru admiterea plângerii și în conformitate cu disp. art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală, o va respinge ca nefondată, menținând rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta domiciliată în comuna, sat de, nr.2186, județul D, împotriva Rezoluției nr.590/P/2008 din 24.04.2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, a Rezoluției nr.627/II/2/2009 din 25.05.2009 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru intimatul de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
-
2 ex./30.07.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu
