Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 115/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINTA Nr. 115 Dosar nr-
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul G împotriva rezoluției din 15 septembrie 2008 dispusă de procuror în dosarul nr 244/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV privind pe făptuitoarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul G asistat de apărătorul ales, avocat G, lipsă fiind intimata.
Procedura îndeplinită.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G, în temeiul art 278/1 alin 8 lit b Cod procedură penală, solicită admiterea plângerii formulată de petentul G, desființarea rezoluției procurorului în vederea începerii urmăririi penale sau redeschiderea acesteia pentru următoarele motive:
Prin hotărârea pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov nu s-a realizat o individualizare judiciară a pedepsei aplicată în dosarul penal în care Gaf ost condamnat, respectiv nu s-au avut în vedere înscrisurile depuse la dosar - caracterizări și act medical din care rezultă că mama inculpatului de 85 ani este cardiacă, inculpatul fiind singurul întreținător legal.
Față de această situație, petentul a formulat plângere la parchet împotriva președintelui completului de judecată, doamna judecător, ocazie cu care, lecturând rezoluția procurorului, a constatat că nu rezultă dacă s-a făcut o analiză a faptului că s-au avut sau nu în vedere de către judecător pentru circumstanțiere, pentru că petentul este nemulțumit de soluția pronunțată de instanță, mult prea aspră după părerea sa, mai ales că părțile au fost la început în relații de prietenie, apoi colegi de partid, astfel că nu a avut loc o faptă de o periculozitate deosebită, astfel încât să se aplice o astfel de pedeapsă.
În plus, față de prevederile din Codul penal, în cazul infracțiunii de amenințare potrivit art. 193 alin. 1 Cod penal, pedeapsa aplicată nu poate să depășească sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a făcut obiectul amenințării.
În cazul de față consideră că, prin aplicarea celor două pedepse pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, fapta inculpatului a fost sancționată cu prea multă severitate, în fapt, nefiind decât o ceartă între părți, un conflict între inculpat și partea vătămată.
Procurorul reține că este atributul instanței de a face individualizarea judiciară, însă se poate constata că în recurs, cale de atac soluționată de doamna ca și președinte de complet, nu a fost exercitat acest atribut, deși rezultă că au fost depuse în recurs acte în circumstanțiere.
Precizează că petentul a fost inculpat în speța discutată, însă să se aibă în vedere că petentul are un dosar penal în care a reclamat fapte de lovire săvârșite împotriva lui. A formulat recurs care i-a fost respins, deși recursul formulat de partea civilă a fost admis.
Mai mult decât atât, există și o opinie separată a unui judecător pe latură penală, astfel că nu se poate vorbi de o măsură luată cu majoritatea, fiind evident că, dacă s-a formulat o opinie separată, cineva s-a sesizat că lucrurile nu sunt în regulă în dosar.
Consideră că procesul îi este înscenat petentului, sentința de condamnare bazându-se pe depoziția unui martor mincinos, mărturie mincinoasă pe care nu a putut-o dovedi, însă sunt doi martori care susțin că petentul se afla în grădina de vară în momentul în care se susține că s-ar fi aflat la locuință și mai este o martoră a cărei stare de sănătate îi reduce discernământul la J și nu poate fi avută în vedere declarația acesteia.
Pentru toate acestea, solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări complete, având în vedere că nu s-a făcut analiza, în concret, a situației de fapt, nu s-au făcut verificări care să ateste imprejurările arătate de el.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulată de petent și menținerea soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, soluția pronunțată fiind legală și temeinică, temeiul art. 10 lit a Cod procedură penală fiind corect, iar individualizarea judiciară a pedepsei este atributul exclusiv al instanței de judecată.
Soluția pronunțată de instanță este legală și temeinică; petentul avea posibilitatea atacării hotărârii, să își rezolve problema în calea de atac.
În legătură cu susținerea că un alt judecător a avut o altă opinie, nu înseamnă că lucrurile sunt astfel.
Așa fiind, solicită respingerea plângerii formulată.
CURTEA
Constată că, prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV sub nr. 244/P/2008, din data de 26.08.2008, persoana vătămată Gas olicitat tragerea la răspundere penală a numitei, judecător la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal. În motivarea plângerii persoana vătămată arată faptul că judecătorul sus menționat și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu când a pronunțat decizia penală nr. 54/20.07.2007, în dosarul penal nr-, prin care i-a aplicat o pedeapsă nejustificat de mare.
Prin rezoluția nr. 244/P/2008 din data de 15.09.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita, relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal, apreciindu-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală, deoarece aspectele menționate în cuprinsul plângerii penale nu s-au confirmat. În motivarea rezoluției se arată că judecătorul, în calitate de președinte al completului de judecată, și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu cu ocazia adoptării deciziei penale nr. 54/R/2007. Respectiva hotărâre judecătorească a fost adoptată cu majoritatea membrilor completului de judecată, fiind motivată în fapt și în drept în conținutul considerentelor. Instanța de judecată este singurul organ judiciar care are competența de a stabili vinovăția unui inculpat și de a realiza individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia. Cuantumul pedepselor aplicate inculpatului G se încadrează între limitele de pedeapsă prevăzute de art. 193 Cod penal.
Prin rezoluția nr. 841/II/2/2008, din data de 1.10.2008, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției nr. 244/P/2008 din data de 15.09.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV. În motivarea rezoluției procurorului general se arată că individualizarea judiciară a pedepsei reprezintă atributul exclusiv al instanței după stabilirea vinovăției penale a autorului infracțiunii, reindividualizarea judiciară putându-se realiza doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Pe de altă parte, decizia penală nr. 54/R/20.07.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov este rezultatul deliberării completului de judecată și nu doar a magistratului care a prezidat completul. Astfel, nu se poate reține o încălcare a atribuțiilor de serviciu de către d-na judecător.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul G, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări complete. Se arată în motivarea plângerii că judecătorul împotriva căruia a formulat plângerea penală a comis o eroare judiciară, motiv pentru acre a solicitat tragerea la răspundere penală a acestuia.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Dosarul penal la care face referire petentul G și în care a fost condamnat are ca obiect plângerea penală prealabilă formulată de numitele - - și împotriva numitului G pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare.
Prin sentința penală nr. 749/17.04.2007 a Judecătoriei Brașovs -a dispus condamnarea inculpatului G la o pedeapsă rezultantă de 1000 lei, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (2 fapte), precum și achitarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, prevăzute de art. 193 Cod penal (2 fapte), în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât persoanele vătămate, cât și inculpatul, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov sub nr-, din completul desemnat pentru judecarea acestuia făcând parte doamna judecător, care a și condus ședința de judecată cu ocazia dezbaterii recursurilor declarate de părțile menționate mai sus.
Prin decizia penală nr. 54/R/20.07.2007 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -a decis cu majoritate de voturi admiterea recursurilor declarate de persoanele vătămate, casarea sentinței sub aspectul laturii penale și a acelei civile, iar în urma rejudecării, condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare la pedepsele de 6 luni și respectiv 3 luni închisoare, stabilindu-se în final o pedeapsă rezultantă de 9 luni închisoare și 2000 lei amendă penală, a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal.
Decizia instanței a fost motivată, în considerentele hotărârii instanța arătând faptele care fac obiectul învinuirii, probele pe baza cărora s-a stabilit vinovăția inculpatului, precum și criteriile care au stat la baza individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului și a modalității de executare, cu arătarea temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.
Se constată astfel că judecătorii care au pronunțat soluția dispusă în cauză, în speță doamna judecător, și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, aspectele menționate în plângerea formulată împotriva acesteia cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu, neconfirmându-se. Faptul că decizia a fost adoptată cu majoritate de voturi, iar nu cu unanimitate de voturi, în recurs completul fiind alcătuit din 3 judecători, precum și modalitatea de stabilire a vinovăției inculpatului și de individualizare judiciară a pedepselor aplicate acestuia nu constituie fapte penale, fiind realizate cu respectarea dispozițiilor procedurale penale.
Față de aceste considerente, văzând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de judecătorul menționat este temeinică și legală, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, curtea va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției nr. 244/P/2008 din data de 15.09.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, confirmată prin rezoluția nr. 841/II/2/2008, din data de 1.10.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției nr. 244/P/2008 din data de 15.09.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, confirmată prin rezoluția nr. 841/II/2/2008, din data de 1.10.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu intimata.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2008.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red. EB/12.12.2008
Dact. MB/15.12.2008
- 2 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu
