Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 116/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 116
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea cu privire la plângerea formulată de petenta SC. SA. V împotriva rezoluției din 03.03.2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași in dosarul nr.99 bis/P/2007 si împotriva rezoluției din 20.04.2008 dată de Procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași in dosarul nr.331/II/2/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 23 septembrie 2008, în ședință publică, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare amânat pronunțarea pentru azi, când, ulterior deliberării.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
La data de 21.06.2008 sub nr. de mai sus, s-a înregistrat la instanță plângerea formulată de petenta "" SA V, prin reprezentantul său legal, împotriva rezoluției din 24.04. 2008 dată în dosar nr. 99/bis/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, și, respectiv, a rezoluției prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 507 bis/II/2/2008 din 16.06.2008 necomunicată la data formulării prezentei plângerii, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
În motivele depuse în scris, și completate prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunțare, petenta critică soluțiile procurorilor sub următoarele aspecte:
- în mod nejustificat și nelegal investirea cu formulă executorie a contractului de vânzare-cumpărare de către magistratul a fost justificată de practica unitară a instanțelor de judecată în perioada respectivă. Faptul că, în acest sens, procurorul a solicitat instanței condusă chiar de către persoana față de care a formulat plângere comunicarea practicii în acest domeniu, relevă faptul că procurorul respectiv nu cunoaște legea;
- în mod nelegal a fost respinsă solicitarea privind audierea făptuitorului și a reprezentanților societății SRL;
- este nelegală soluția procurorului de a constata prescrierea unei fapte care nu există, nefiind motivată plângerea formulată cu privire la aceste aspecte.
Solicită petenta admiterea plângerii, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de numitul și efectuarea probelor solicitate (audierea făptuitorului, expertiza tehnică etc.).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Prin rezoluția din 24.04.2008 dată în dosarul nr. 99 bis/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 Cod penal raportat la art. 248 ind. 1 Cod penal.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că:
Între petenta SC " " SA și "" SRL H au existat pe rolul instanțelor judecătorești mai multe litigii generate de existența unei obligații a petentei către SC "" SRL Societatea petentă a fost preluată prin licitație la APAPS în cursul anului 2002 cu datorii la bugetul de stat în cuantum de circa 15 miliarde lei și de asemenea datorii comerciale către circa 10 creditori.
La data de 22.01.2002, urmare a cererii formulate de SC "" SRL H, prin încheierea 591/2002, președinte al Judecătoriei Hușia investit cu formulă executorie contractul de vânzare -cumpărare nr. 16.05.2001 privind debitoarea SC " " SA V și anexa 1 la contractul de vânzare -cumpărare.
Ulterior, avându-se în vedere cererea de executare silită nr. 115 din 31.01.2002 formulată de "" SRL H, judecător la Judecătoria Vaslui, a admis cererea creditorului și a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei societate petente.
În cadrul procedurii de executare silită au fost inițiate multiple demersuri judiciare atât de creditor cât și de debitor, unele din acțiunile debitorului fiind respinse prin neexercitarea în termen a drepturilor procesuale (în acest sens decizia 47/R/2004 a Tribunalului Vaslui ).
Petenta a contestat permanent inaplicabilitatea dispozițiilor art. 372 și 376 Cod procedură civilă în sensul că nu putea fi investit cu formulă executorie un contract de vânzare -cumpărare care nu se înscrie în dispozițiile Legii bancare, contractul care face obiectul cauzei neavând valoarea unui titlu executoriu.
Relațiile atașate cauzei după ultima soluție de infirmare confirmă în continuare împrejurările de fapt și de drept reținute de magistratul procuror care a emis rezoluțiile din 23.07.2007 și 10.12.2007.
Încheierea prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de vânzare -cumpărare nr. 16 din 10.05.2001 nu prezintă rezultatul unei acțiuni abuzive a judecătorului magistrat investit cu soluționarea unei astfel de cereri. Chiar dacă s-ar admite ca interpretarea dispozițiilor legale într-o cauză dată de către magistratul judecător este eronată, situația juridică poate fi îndreptată prin căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de lege, explicație a raționamentului legiuitorului în sensul că singura autoritate competentă în verificarea legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești este doar instanța de judecată (de apel, de recurs, etc.).
Mai mult decât atât interpretarea legii în cazul contractului de vânzare -cumpărare nu a fost izolată nici ca speță, nici ca limita teritorială restrânsă unei instanțe judecătorești. La nivelul anilor 1999 - 2004 existat în raza de competență materială și teritorială a Tribunalului Vaslui (deci și Judecătoriei Huși ) o practică unitară în sensul posibilității investirii cu formulă executorie a unui contract de vânzare -cumpărare interpretat ca un înscris sub semnătură privată. În acest sens stau mărturie copiile xerox ale încheierilor instanțelor de judecată din cadrul Judecătoriei Huși și Judecătoriei Vaslui atașate ulterior ultimei infirmări. Limitarea înscrisurilor la sfera de incidența Legii bancare 58 din 05.03.1998 și în special în dispozițiile art. 56 alin. 2 din lege a făcut obiectul instanțelor de judecată după nivelul anului 2004, moment de la care înscrisurile sub semnătură privată cărora nu le sunt aplicabile dispozițiile legale citate mai sus nu au mai putut fi investite cu formulă executorie.
Față de aceeași argumentație a conluzionat și asupra lipsei elementului intențional al infracțiunilor cercetate.
Obiectul prezentei cauze nu îl constituie modul de soluționare a cauzei deduse în fața magistratului judecător (așa cum am arătat mai sus această chestiune rămâne tot de competența instanțelor judecătorești) ci verificarea și identificarea indiciilor unui(unor) abuzuri pretins săvârșite în legătură cu respectiva cauză. Sigur că în acest demers este necesar a analiza la nivelul suficienței raționamentului juridic și fondul problemei, respectiv a corelației dispozițiilor legale cu actele și temeiul juridic al acțiunii deduse judecății. Însă, dacă am admis ca soluția magistratului judecător este parte integrantă într-o practică judiciară dovedită la nivelul instanței, orice altă speculație cu privire la elementele laturii subiective ale infracțiunilor analizate devine superfluă.
Totodată, a concluzionat asupra inexistenței infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 raportat la art. 248 ind. 1 Cod penal.
Având în vedere și dispozițiile art. 248 ind.1 Cod penal argumentația soluției prezentate include și analiza elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții, a fost respinsă prin rezoluția nr. 507 bis/II/2/2008 din 16.06.2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
A reținut procurorul ierarhic superior, cu privire la cele dispuse că rezoluția dată de procuror este legală, iar motivul invocat de petentă nu se confirmă, întrucât procurorul a precizat corect încadrarea juridică a faptei de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 raportat la art. 248 ind.1 Cod penal, argumentația cu privire la împlinirea termenului de prescripție fiind înlăturată.
Cu privire la prezenta plângere, instanța urmează să constate că simpla nemulțumire a petentei legată de soluția dispusă de magistratul și, pe cale de consecință, de către procurorii care au soluționat plângerea îndreptată împotriva acestuia, nu poate constitui, în condițiile date, un temei pentru angajarea răspunderii penale a magistratului.
Conduita acestuia s-a înscris în limitele procesual penale și nu există elemente care să dovedească îngrădirea vreunui drept sau interes al persoanei vătămate.
Se impune precizarea că, în cazul învinuirii unor magistrați pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție sau de serviciu, probele trebuie să fie întotdeauna serioase și credibile, sens în care s-a exprimat și, în motivarea deciziei nr. 6883/2006, potrivit cu care "judecătorilor și procurorilor, persoane cărora oricând li se pot înscena procese, diverse învinuiri, de către cei judecați, ori de alte persoane interesate, trebuie să li se acorde o mare atenție. astfel de persoane nu li se poate reține comiterea unor infracțiuni pe baza declarațiilor unor inculpați, a soțiilor sau rudelor acestora și nici chiar pe baza declarațiilor unor avocați, nu de puține ori purtători al intereselor, nu întotdeauna legitime, ale clienților lor.", acest punct de vedere nu trebuie absolutizat.
Tocmai din acest motiv, demersul procurorului de caz de a solicita instanțelor civile din circumscripția teritorială a Tribunalului Vaslui practica aplicată în materia investirii cu formulă executorie a contractelor de vânzare-cumpărare de genul celui din litigiu, nu poate fi considerat o necunoaștere a legii, ci administrarea probatoriuluinecesarpentru a se putea aprecia asupra existenței sau nu a relei credințe a magistratului în cauză în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Or, relațiile comunicate sunt elocvente în acest sens: la acel moment toate instanțele din raza de activitate a Tribunalului Vaslui, deci inclusiv Judecătoria Huși,procedau la investirea cu formulă executorie a contractelorde genul celui din litigiu.
Considerațiile petentei referitoare la faptul că legea cadru în materie nu a cunoscut modificări care să justifice schimbarea practicii nu sunt relevante sub aspectul existenței relei credințe a magistratului în cazul interpretării diferite a unor dispoziții legale, cum este cazul celor din speță, se stabilește la nivelul instanțelor superioare din punct de vedere unitar sau majoritar, care devine practică aplicabilă în materie. Aceasta nu înseamnă că dispoziția respectivă nu va mai primi interpretări care, ulterior, să modifice practica existentă, fără să fie de natură să atragă reaua credință a magistraților respectiv ori lipsa de profesionalism (în acest sens este de notorietate revirimentul jurisprudenței cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate).
În altă ordine de idei, nu lipsit de relevanțăeste însăși atitudinea petenteicare nu a înțeles să uzeze de modalități puse la dispoziție de legiuitor pentru a împiedica producerea efectelor actului întreprins de magistrat și contestat, respectiv contestații la executare, căi de atac, etc. dar insistând, în schimb, în demersurile penale împotriva magistratului.
Este uimitor cum petenta nu a dat dovadă de atâta consecvență și tenacitate în demersurile civile care ar fi putut conduce la o soluție favorabilă în ce o privește, așa cum a manifestat în demersurile penale întreprinse.
Concluzionând, instanța reține că actele îndeplinite de magistrat, în condițiile stabilite în prezenta cauză, este consecința activităților de interpretare a probelor, a faptelor șidispozițiilor legale în materie, așa încât adoptarea unor hotărâri sau alte soluții nu poate atrage, pur și simplu, angajarea răspunderii penale sau disciplinare a magistratului, urmare a plângerii părții nemulțumite, aceasta având la îndemână exercitarea căilor legale de atac (dar de care, așa cum am arătat, petenta a înțeles să nu uzeze în mod procedural).
Așa fiind, instanța constată că, în cauză, nu sunt evidențiate aspecte de natură penală împotriva persoanei cercetate, iar actele premergătoare de cercetare penală au fost efectuate de procuror cu respectarea atât a normelor procedural penale, cât și a dispozițiilor referitoare la infracțiunile cercetate.
Totodată trebuie precizat că în rezoluția procurorului de caz nu se face nici o mențiune cu privire la prescrierea faptei pentru care s-au efectuat cercetări.
Concluzionând, instanța constată că actele premergătoare administrate sunt mai mult decât suficiente pentru a susține soluția pronunțată, iar procurorii au dat soluții legale ți temeinice prin cele două rezoluții contestate, considerente față de care, în baza art. 278 ind.1 alin.8 lit."a" pr.pen. va respinge plângerea formulată de petentă și va menține, ca legale și temeinice, rezoluțiile procurorilor.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște:
În temeiul disp. art. 278 ind. 1 alin.8 lit."a" pr.pen. respinge plângerea formulată de petenta, prin reprezentantul său legal, împotriva rezoluției procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași nr. 507 bis/II/2/2008 din 16.06.2008 și, respectiv, rezoluția din 24.04.2008 dată în dosarul nr. 99/bis/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care le menține.
Obligă petenta să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2008.
Președinte,
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/17.11.2008
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu
