Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 121/
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de petenta I împotriva deciziei penale nr.260/R/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul C- în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: petenta personal, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului.
Petenta solicită admiterea recursului.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin DP nr. 260/R/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-petentă, împotriva sentinței penale nr. 321/19.09.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată recurenta petentă la 25 RON cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul C S, a reținut următoarele:
La data de 15 noiembrie 2006, petenta Iad epus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș plângere penală împotriva intimaților și, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și abuz de încredere, motivând că cei doi, în calitate de primar, respectiv secretar al Primăriei orașului, au dispus și au demolat construcțiile pe care petenta le-a edificat în urmă cu 32 de ani și pentru teren a plătit chiria cuvenită.
Prin rezoluția din 11 martie 2007 dosar nr. 2037/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, în temeiul art. 228 al. 6 Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și art. 213 Cod penal.
S-a motivat că cei doi făptuitori au respectat prevederile Legii nr. 215/2001 și ale Legii nr. 90/1991 modificată și în sarcina lor nu poate fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu și infracțiunea de abuz de încredere, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Nemulțumită de soluția procurorului, petenta a depus plângere la Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș care, prin rezoluția din 18 mai 2007, dosar nr. 153/II/2/2007, a respins plângerea, apreciind că în mod judicios procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Cele două rezoluții au fost atacate de petentă cu plângere la Judecătoria Caransebeș, plângerea fiind înregistrată la nr. 1908 din 6 iunie 2007, motivând, în esență, că procurorul nu analizat temeinic probele de la dosar, dând o soluție nelegală și netemeinică.
Prin sentința penală nr. 321 din 19 septembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeșî n baza disp. art. 2781pct. 8 lit. a Cod procedură penală, a respins ca nefondată plângerea petentei I, împotriva rezoluției din 11 martie 2007 dosar nr. 2037/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș și împotriva rezoluției din 18 mai 2007 dosar nr. 153/II/2/2007 a Prim procurorului aceluiași Parchet.
A menținut cele două rezoluții atacate.
În baza dispozițiilor art. 192 pct. 3 (2) Cod procedură penală, a obligat petenta să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține în fapt următoarele:
În baza contractului de închiriere nr. 1992 din 10 martie 2004 încheiat cu Primăria, petenta a folosit suprafața de 100 mp situată pe str. -, valabilitatea contractului fiind până la data de 31 decembrie 2004.
La capitolul 6 " Obligațiile locatarului" se stipula la litera b că " este interzisă locatarului ridicarea oricărei construcții pe terenul în cauză", dar petenta nu a respectat această obligație și a construit fără autorizație două magazii, platformă betonată, zid de sprijin și împrejmuire.
Terenul respectiv este în proprietatea publică a orașului.
În luna ianuarie 2005, petenta s-a adresat Primăriei solicitând prelungirea contractului de închiriere, cererea fiind refuzată cu motivarea că acea zonă intră în sistematizare pentru construirea de spații de parcare în fața viitoarei săli de sport.
Pe parcursul anului 2005 petenta a fost somată în mai multe rânduri pentru a desființa construcțiile executate fără autorizație și i s-a atras atenția că, în conformitate cu clauzele din cap. 6 lit. b din contractul de închiriere, avea obligația ca la sfârșitul contractului să restituie bunul închiriat în starea în care l-a primit.
La data de 21 martie 2006, prin Dispoziția nr. 191, Primarul orașului a dispus desființarea construcțiilor executate de petentă fără autorizație (două magazii, platformă betonată, zid de sprijin, împrejmuire) pe terenul proprietatea Consiliului Local de pe str. - și s-a constituit o comisie în acest sens.
La data de 28 martie 2006, comisia, în prezența organelor de poliție și a petentei, au demolat o împrejmuire, gard din plasă tip B, două porți și un gard din scânduri și materialele au fost depozitate în curtea Șantierului 104 din str. -, la cererea petentei.
Ulterior petenta a atacat în contencios administrativ dispoziția Primarului nr. 191 din 21 martie 2006 și Tribunalul C-S, prin Sentința civilă nr. 2741/C/2006 din dosar nr-, a respins acțiunea.
Cu privire la infracțiunea sesizată de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, instanța a apreciat că în mod judicios procurorul a considerat că faptei îi lipsește elementul material, operațiunile dispuse privind demolarea construcțiilor nefiind abuzive și cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, aceasta nu există, întrucât intimații nu și-au însușit vreun bun al petentei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta
În motivarea recursului său, petenta arată că prima instanță a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală deoarece nu a audiat făptuitorii cu privire la faptele pentru care s-a făcut plângere; se mai arată de către petentă că deține terenul în litigiu în chirie, că Primăria a refuzat să prelungească durata contractului de închiriere și să aprobe dezmembrarea terenului și că acele construcții au fost ridicate pe terenul pe care-l avea în chirie, iar dispoziția de demolare a acestora este abuzivă; de asemenea, petenta arată că a fost amendată contravențional pentru ridicarea construcțiilor respective, însă Judecătoria Caransebeșa anulat procesul-verbal de contravenție, iar Primăria, prin cei doi făptuitori, cu toate că avea cunoștință de sentința prin care s-a anulat procesul-verbal de contravenție, nu a ținut seama de aceasta și a dispus demolarea construcțiilor.
Verificând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de casare, tribunalul a constatat că recursul declarat de petenta I este nefondat, care a fost respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
S-a reținut de către tribunal că motivele invocate de către petentă în recurs sunt neîntemeiate.
Referitor la primul motiv de recurs, s-a reținut că în speță este vorba despre o plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, reglementată de dispozițiile art.2781Cod procedură penală.
Potrivit alin.7 al art.2781Cod procedură penală, la soluționarea plângerii judecătorul verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Din dispozițiile legale mai sus citate rezultă că, în cadrul acestei proceduri, judecătorul are în vedere probele administrate în dosarul de urmărire penală, în completarea acestora putându-se depune doar probe noi cu înscrisuri, nu și alte probe.
Prin urmare, prima instanță nu avea obligația de a asculta cei doi făptuitori, o astfel de obligație nefiind prevăzută de lege. Mai mult, cu privire la acest aspect se reține și că cei doi făptuitori au fost audiați de organele de urmărire penală, declarațiile acestora regăsindu-se la filele 6 și 7 dosar de urmărire penală.
Și celelalte motive invocate de petentă sunt neîntemiate.
Astfel, s-a reținut de către tribunal că, prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor și, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. și ped. de art. 2481rap. la art.246 Cod penal și abuz de încredere, prev. și ped. de art.213 Cod penal, constând în aceea că, în calitatea lor de primar și respectiv secretar, ar fi dispus în mod abuziv desființarea unor construcții aparținând petentei.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, din materialul probator existent la dosarul de urmărire penală rezultă că între petenta I și Primăria Orașului s-a încheiat contractul de închiriere nr.1992/10.03.2004, având ca obiect o suprafață de teren de 100. situată în str.- ( fila 12 dosar de urmărire penală ).
În același contract, la punctul III.3. se prevede că durata închirierii este până la 31.12.2004, iar la pct-VI b că este interzisă locatarului ridicarea oricărei construcții pe terenul închiriat.
Totodată, în contractul mai sus amintit este stipulată și o clauză specială de reziliere de drept, în situația în care terenul ce face obiectul contractului intră în sistematizare.
Prin adresa nr. 174/10.01.2005 (fila 15 dosar ), Primăria Orașului a înștiințat petenta că zona din care făcea parte suprafața de teren închiriată acesteia intră în sistematizare și că durata contractului de închiriere încheiat cu aceasta nu se mai prelungește.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că petenta nu a respectat dispozițiile contractului de închiriere și a ridicat construcții pe terenul închiriat, fără autorizație și în contra clauzelor contractuale, fapt ce a determinat Primăria Oașului, după somarea petentei, să procedeze la demolarea construcțiilor ridicate ilegal.
În legătură cu sentința invocată de petentă, prin care s-a anulat procesul verbal prin care aceasta a fost sancționată pentru ridicarea construcțiilor, s-a reținut că, din considerentele acestei sentințe rezultă (fila 21 dosar) că anularea procesului verbal a intervenit nu pentru că fapta imputată petentei ( ridicarea ilegală a construcțiilor ) nu ar fi existat, ci pentru că, pentru această faptă a intervenit prescripția răspunderii contravenționale.
De asemenea, s-a mai reținut că Dispoziția nr.191/21.03.2006 prin care Primăria Orașului - a dispus demolarea construcțiilor ridicate pe terenul în litigiu,a fost atacată de petentă în contencios administrativ,plângerea fiind respinsă prin sentința civilă nr.2741/C/2.11.2006 a Tribunalului C-
Având în vedere starea de fapt mai sus descrisă, s-a reținut de către tribunal că, sub aspectul laturii obiective, în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, nu s-a făcut dovada că făptuitorii au îndeplinit, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, un act, în mod defectuos, întrucât aceștia au respectat dispozițiile legale ( dispozițiile Legii nr.215/2002 și ale Legii nr.90 /1991 modificate prin Legea nr.453/2001 ) și clauzele contractului încheiat între părți.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz de încredere, s-a reținut că obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie un bun mobil, ori în speță bunurile în litigiu sunt bunuri imobile ( teren și construcții) care nu pot face obiectul material al acestei infracțiuni.
Astfel fiind, s-a reținut că, în mod corect procurorul a constatat că faptele imputate celor doi făptuitori prin plângerea petentei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu prev. și ped. de art.2481rap. la art. 246 Cod penal și abuz de încredere, prev. și ped. de art. 213 Cod penal, rezoluțiile atacate fiind temeinice și legale, ca de altfel și soluția pronunțată de prima instanță prin care s-a respins plângerea petentei.
Împotriva deciziei Tribunalului C-S a declarat recurs petenta I criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că atât Judecătoria Caransebeș cât și Tribunalul C-S nu au audiat intimații, care au comis infracțiunea de abuz în serviciu în exercitarea atribuțiilor pe care le au în cadrul Primăriei Orașului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu se constată că recursul petentei este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit prev. art.2781al.1 cpp după respingerea plângerii făcute conform prev. art. 275-278 cpp, împotriva rezoluției de neâncepere a urmăririi penale se poate formula plângere, în termen de 20 de zile, la judecătorul de la instanța căruia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță iar potrivit prev. al.10 hotărârea pronunțată de judecător în soluționarea plângerii poate fi atacată cu recurs de către părțile interesate.
De asemenea se reține că, potrivit prev. art.3851al.1 lit.e cpp, pot fi atacate cu recurs doar deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale.
Din actele de la dosar se observă că petenta s-a folosit de calea de atac a recursului care a fost soluționat de Tribunalului C-S prin DP nr.260/R/2007 care este definitivă și nu mai poate fi atacă din nou cu recurs, potrivit prevederilor menționate mai sus.
Față de aceste considerente, în baza art.38515pct. 1 lit. a cpp se va dispune respingerea recursului petentei ca inadmisibil.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit. p Cod Penal respinge ca inadmisibil recursul formulat de petenta I împotriva deciziei penale nr.260/R/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul C- în dosar nr-
Obligă petenta la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 04 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED. CC
Dact 2 exempl/ 07 Februarie 2008
Primă instanță: Judecătoria Caransebeș
Jud:
Recurs: Tribunalul C
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
