Furtul (art.208 cod penal). Decizia 118/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 118/
Ședința publică de la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.154/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpații intimați, și, asistați de avocat ales a, inculpatul intimat, asistat de avocat ales, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror a, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpaților depune la dosar adeverințe de la locul de muncă al acestora.
Procurorul arată că prin acest recurs au fost criticate soluțiile doar cu privire la individualizarea pedepselor față de inculpații, sens în care solicită a se avea în vedere perseverența infracțională a celor doi inculpați, prejudiciul cauzat, inculpații au mai fost condamnați pentru infracțiuni de furt calificat, nu sunt la prima abatere, a se reține pericolul social concret pentru ordinea publică, solicitând reindividualizarea pedepselor, aplicarea unor pedepse mai mari cu executare în detenție.
Apărătorul ales al inculpaților, solicită respingerea recursului declarat de parchet, și menținerea hotărârii dată de instanța de apel, aceștia au fost condamnați pentru mai multe acte materiale decât au fost trimiși în judecată, aceștia nu se află în stare de recidivă, solicită a se menține suspendarea condiționată a executării pedepselor, ei nu s-au sustras urmăririi penale și nici cercetării judecătorești, au încercat să se reintegreze în societate, aceștia având loc de muncă.
Cu privire la inculpatul, solicită respingerea recursului formulat de parchet.
Apărătorul ales al inculpatului, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Procurorul, în replică, arată că recursul este declarat cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepselor și este declarat în temeiul legal.
Inculpații, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 80/12.01.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 și 4 lit. a, g, i Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 42.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 12.03.2006 și durata arestului preventiv, de la 13.03.2006 la zi, iar conform art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 și 4 lit. a, g, i Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 42.Cod Penal, și art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b pen. în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 12.03.2006 și durata arestului preventiv, de la 13.03.2006 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 și 4 lit. a, g, i Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 42.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2.Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a- c
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-i-se termen de încercare de 5 ani, in condițiile art.- 82.
Cod PenalÎn baza art. 71 al. 5.Cod Penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal, in sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 12.03.2006 și durata arestului preventiv, de la 13.03.2006 la zi.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b C.P.P. s-a dispus punerea în libertate inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 26 raportat la art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 și 4, lit. a, g, i Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 42.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al. 2.Cod Penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-i-se termen de încercare de 5 ani, in condițiile art. 82.
Cod PenalÎn baza art. 71 al. 5.Cod Penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate.
În baza art- 359.C.P.P. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal, in sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din 13.03.2006 și durata arestului preventiv, de la 14.03.2006 la zi.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b C.P.P. s-a dispus punerea în libertate inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 346 al. 1.C.P.P. raportat la art. 998-999.civ. s-au admis în parte acțiunile civile, formulate de părțile civile și, sens în care au fost obligați inculpații în solidar cu la plata către partea civilă, a sumei de 41911 RON.
S-a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 100 RON cauzat părții civile.
În baza art. 118 lit. b Cod Penal, s-au confiscat de la inculpați corpurile delicte, respectiv un clește cu mânere roșii de 80 cm, o de 38 cm, mănuși negre și gri, două lacăte tăiate, mai multe legături de chei.
În baza art. 118 lit. d Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 3.900 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond- Judecătoria Timișoaraa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara din 05.06.2006, nr. 2200/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod Penal, și pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26.Cod Penal, raportat la art.208, 209 alin. 1 lit. a, g,
Cod PenalS-a reținut că la data de 12.03.2006 în jurul orelor 23,00 lucrătorii de poliție din cadrul Secției nr. 1, în baza unui plan de acțiune desfășurat în Zona din T, i-au depistat pe inculpații:, și pe învinuitul pe din T, în fața SC SA T, și având asupra lor sticle de băuturi alcoolice, iar un colier de damă confecționat dintr-un metal alb-argintiu.
Ulterior, cele șase persoane menționate mai sus, au fost conduse la Secția nr. 1 poliție, unde au fost audiați, aceștia recunoscând că în cursul serii respective au pătruns în imobilul situat pe- din T, prin forțarea ușilor de acces, iar din interior au sustras două sticle de băuturi alcoolice și un colier, care au fost ridicate de lucrătorii de poliție pe bază de dovadă în vederea continuării cercetărilor.
În continuarea cercetărilor, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, unde au constatat că imobilul în cauză aparține părții vătămate, care în prezent locuiește în Germania; de asemenea s-au întocmit planșe foto cu aspecte de la fața locului, dar nu au fost ridicate urme papilare. De asemenea, a fost audiat fratele părții vătămate, respectiv martorul care a declarat că în prezent imobilul mai sus-menționat este nelocuit, fratele său aflându-se în Germania.
Bunurile sustrase din imobilul de pe-, au fost apreciate de către martorul la valoarea de 100 RON, acestea fiind predate de către inculpați, organelor de cercetare penală pe bază de dovadă.
Organele de politie au solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința fraților, situată pe- T, fiind eliberată autorizația nr. 4 din 13.03.2006 în dosarul nr. 3925/2006 al Judecătoriei Timișoara, cu ocazia percheziției fiind depistate și ridicate pe bază de dovadă mai multe bunuri: prosoape, pături, obiecte casnice, o sabie, trusă de baie etc. de față la efectuarea percheziției fiind martorii și, fiind întocmită și o planșă foto cu bunurile menționate.
fiind, inculpații și au recunoscut că bunurile găsite cu ocazia percheziției domiciliare menționate mai sus, au fost sustrase din două imobile situate pe- la data de 04./05.01.2006, respectiv pe- din T la data de 26/27.02.2006, în baza unei înțelegeri prealabile, pe timpul nopții și prin efracție, ulterior fiind identificate și părțile vătămate și care au recunoscut bunurile ca fiind ale lor, motiv pentru care s-a procedat la restituirea acestora.
Din probele administrate în cauză a rezultat cu certitudine că la săvârșirea faptelor de mai sus, au participat în forma coautorului inculpații, și, iar sub forma complicității inculpatul.
Urmare a declarațiilor inculpaților, și, care au recunoscut că au săvârșit furturile din locuința părții vătămate, la data de 13.03.2006, a fost citat la Secția nr. 1 poliție, pentru audieri și inculpatul, care referitor la bunurile cumpărate de la coinculpații și a declarat că nu cunoaște că acestea provin din furt și nu a participat cu aceștia la săvârșirea vreunei infracțiuni, menționând că bunurile au fost transportate la domiciliul său de către cei patru frați și inculpatul, ocazie cu care le-a plătit diferite sume de bani.
Audiat fiind la procuror, inculpatul a avut in mod constant o poziție nesinceră, însă declarațiile sale au fost infirmate de către ceilalți coinculpați, care au susținut în mod constant că inculpatul este cel care indica diferite piese de mobilier care urmau a fi ulterior sustrase, acesta revenind la fața locului și transportând mobila cu un autovehicul ce îi aparținea.
În cursul aceleiași zile de 13.03.2006, organele de politie au solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoarao autorizație de percheziție, la domiciliul inculpatului, fiind eliberată autorizația nr. 5 in dosar nr. 3958/14.03.2006 al Judecătoriei Timișoara, ocazie cu care nu s-au găsit bunuri, deoarece în cursul aceleiași zile, înaintea efectuării percheziției, numitele -sora inculpatului și, au predat organelor de poliție pe bază de dovadă, mai multe obiecte de mobilier care au fost restituite ulterior părților vătămate și care le-au recunoscut ca fiind ale lor.
De asemenea, s-a reținu că declarațiile inculpaților au o valoarea relativă, condiționată de confirmarea lor prin celelalte probe administrate.
Instanța de fond a mai reținut că în data de 12.03.2006, inculpații, și s-au deplasat la domiciliul părții vătămate din T,-, în jurul orelor 21,30 pentru a sustrage o poartă, însă au renunțat și au intrat în locuință de unde au sustras două sticle de băutură, după care au fost depistați de organele de poliție. În locuința părții vătămate, inculpații s-au hotărât să sustragă și un televizor, o masă cu scaune, o sabie, dar ulterior s-au răzgândit și au sustras doar cele două sticle de băutură și un colier.
În noaptea de 4/5.01.2006 inculpații și s-au deplasat la domiciliul părții vătămate cu intenția de a sustrage miște porți, iar în timp ce se aflau în casă inculpații l-au sunat pe inculpatul, spunându-i că în casă se află mobilă frumoasă, acesta venind la locul faptei cu un Mercedes de culoare albă, pe care l-a lăsat inculpaților și și le-a spus să ia mobila, aceștia transportând-o la inculpatul, iar ceea ce nu a mai încăput la acesta, au fost transportate la altă persoană.
În noaptea de 26/27.02.2006, inculpații, și s-au deplasat pe- din T si au intrat intr-o clădire de unde au sustras fier din instalații și bucăți de cupru, iar din altă clădire au sustras mai multe perne, prosoape, vase de inox, bunuri care au fost găsite la inculpații, la domiciliul lor din str. -, la transportul bunurilor fiind ajutați de inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe langa Judecătoria Timișoara și inculpații:, și.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, hotărârea primei instanțe este criticată pentru nelegalitate, deoarece s- reținut in sarcina inculpaților o alta încadrare juridică, decât cea reținută in rechizitoriu, făcându-se in mod eronat si aplicarea prevederilor art. 118 lit. d
Cod PenalÎn motivele de apel ale inculpaților si, hotărârea primei instanțe este criticată sub aspectul individualizării pedepsei, solicitându-se admiterea apelului, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, precum si aplicarea prevederilor art. 81.
Cod PenalÎn motivele de apel ale inculpatului s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe, întrucât pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare este disproporționată față de pericolul social al infracțiunii săvârșite.
Inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate si rejudecându-se cauza, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. raportat la art. 10 lit. a C.P.P. iar in subsidiar reducerea pedepsei aplicate, cu aplicarea art. 81.Cod Penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că nu există probe de vinovăție.
Prin decizia penală nr. 154/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct.2 lit. a au C.P.P. fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara si inculpații, si.
S-a desființat sentința penală apelată si rejudecând cauza s-a dispus înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b Cod Penal, cu privire la inculpatul, precum si alin. 4 al art. 209.pen. față de cei patru inculpați:, si.
A fost înlăturată și dispoziția privind confiscarea in temeiul art. 118 lit. d Cod Penal, a sumei de 3900 lei de la inculpați.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i pen. cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de: 3 ani închisoare, pentru care în baza art 81.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar in temeiul art. 82.Cod Penal, s-a stabilit termen de încercare cu durata de 5 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata reținerii si arestării preventive, începând cu data de 12.03.2006 până la zi si s-a dispus punerea in libertate a inculpatului dacă nu este arestat in altă cauză.
Față de inculpatul s-a dispus, în baza art. 81.Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, iar in baza art. 82.Cod Penal, s-a stabilit un termen de încercare cu durata de 5 ani, cu atragerea atenției inculpatului asupra prevederilor art. 83.
Cod PenalÎn baza art 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii si arestării preventive de la 12.03.2006 la zi si s-a dispus punerea in libertate a inculpatului dacă nu este arestat in altă cauză.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel a reținut următoarele că sentința penala pronunțată este nelegala, deoarece prima instanță a reținut in sarcina inculpaților o alta încadrare juridica decât cea pentru care s-a dispus trimiterea lor in judecata și că potrivit art. 317.C.P.P., judecata se mărginește la fapta si la persoana arătată in actul de sesizare al instanței."
Analizând dispozitivul rechizitoriului s- observat că inculpații -apelanți au fost trimiși in judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g, i Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, si respectiv art. 26 raportat la art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g, i Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2.
Cod PenalProcedând la soluționarea cauzei, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat si respectiv complicitate la furt calificat, reținând forma agravantă prevăzută de art. 209 al. 4.Cod Penal, deși această formă a infracțiunii nu a fost reținută în actul de sesizare, iar dispunând condamnarea inculpaților, cu reținerea formei agravante prevăzută de art. 209 al 4.Cod Penal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala, deoarece a încălcat dispozițiile art. 317.C.P.P. S-a mai apreciat că sentința penală este nelegală, întrucât instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d Cod Penal; că potrivit dispozițiilor art. 118 lit. e sunt Cod Penal supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia; iar măsura de siguranță mai sus-menționată are un caracter personal, fiind o sancțiune penală, astfel că este exclusa solidaritatea specifica obligației civile.
Dat fiind caracterul personal al confiscării speciale, s-a reținut că instanța, ori de cate ori constată ca sunt incidente aceste dispoziții, este obligată să stabilească ce bunuri a dobândit fiecare inculpat prin săvârșirea infracțiunii si apoi să dispună confiscarea bunurilor de la acesta, în măsura în care nu sunt restituite părții vătămate sau nu servesc la despăgubirea acesteia; că o altă condiție pe care instanța este datoare să o verifice atunci când stabilește că numite bunuri pe care inculpații si le-au însușit prin săvârșirea infracțiunii trebuie confiscate este aceea ca aceste bunuri să nu servească la despăgubirea părții vătămate; iar în speță, instanța de fond nu a verificat existența nici uneia din condițiile prevăzute de art. 118 lit. e Astfel Cod Penal, s-a reținut că instanța de fond nu a stabilit ce sumă de bani și-a însușit fiecare inculpat din vânzarea bunurilor sustrase din locuința părții vătămate, ba mai mult, nu a avut în vedere nici faptul ca bunurile au fost vândute doar de inculpații, si, iar inculpatul nu a primit nici o sumă de bani din cea pe care cei trei inculpați au primit-o de la martorul, cumpărător de bună credință. S-a constatat că și în situația în care prima condiție ar fi fost îndeplinită și ar fi fost stabilită suma de bani pe care fiecare dintre inculpați și-a însușit-o din vânzarea bunurilor sustrase, măsura de siguranță a confiscării speciale nu trebuia aplicată întrucât inculpații au fost obligați la despăgubiri către partea vătămată de la care au sustras bunul, astfel că nu era îndeplinită a doua condiție prevăzută de art. 118 lit. e Cod Penal, pentru a se dispune confiscarea.
De asemenea, din analiza fisei de cazier a inculpatului, a rezultat că acesta nu este recidivist, că prima instanță, eronat a reținut prevederile art. 37 lit. b Cod Penal, întrucât în speță sunt incidente prevederile art. 38 alin.1 pct. a Cod Penal, cu privire la condamnările care nu atrag starea de recidivă.
În ceea ce privește persoana inculpaților si s- reținut faptul că atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă și de aceea, în raport de tratamentul sancționator aplicat celorlalți inculpați apelanți și, instanța de apel a apreciat că se impune reducerea pedepsei inculpatului apelant la 3 (trei) ani inchisoare, dispunându-se și aplicarea art. 81, 82.Cod Penal Pentru aceleași motive s-a apreciat că se impune aplicarea art. 81, 82.Cod Penal, și față de inculpatul.
Analizând apelul inculpatului s- constatat că prima instanță, având în vedere persoana inculpatului care este tânăr, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sincera si regretat fapta comisă, a aplicat prevederile art. 81.Cod Penal, si a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind ca scopul educativ al pedepsei poate fi realizat si fără executare efectivă, perioada arestului preventiv fiind suficienta pentru reeducarea apelantului.
Analizând solicitarea inculpatului, privind achitarea, deoarece nu s-a dovedit vinovăția acestuia sub forma complicității, prima instanță a apreciat corect, ca acest apelant a înlesnit celorlalți participanți săvârșirea faptelor reținute in sarcina lor, prin asigurarea transportului bunurilor sustrase. În ceea ce privește solicitarea sa de reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81.pen. va contribui la reeducarea inculpatului apelant.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 12.07.2007, criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților și.
În motivarea recursului, s-a arătat că pedepsele aplicate inculpaților nu sunt în măsură de a asigura reeducarea acestora și prevenția generală întrucât infracțiunea reținută în sarcina acestora, ca modalitate de comitere, se caracterizează printr-un grad de pericol social ridicat, întrucât inculpații însoțiți de alți doi coinculpați, precum și de numitul au pătruns în locuințele părților vătămate în timpul nopții și prin efracție, sustrăgând mai multe bunuri. Totodată, s-a învederat că activitatea infracțională a acestora s-a desfășurat la trei date diferite, ceea ce demonstrează persistența infracțională și continuitate în comiterea faptelor care vin în contradicție cu legea penală. În același sens, s-a invocat și faptul că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare, cu suspendare, tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, condamnare care nu atrage starea de recidivă întrucât a fost comisă în minorat; precum și că inculpatul a suferit o condamnare anterioară tot pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, ceea ce demonstrează că faptele din prezentul dosar nu reprezintă un caz izolat, ci o perseverență infracțională. Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa mai susținut și că instanța nu a avut în vedere obligația legală de a aplica inculpaților o pedeapsă conform pericolului social al faptei săvârșite (de a menține condamnarea dispusă de prima instanță) și conformă atitudinii inculpaților, de lipsă de respect, manifestată în mod repetat față de legea penală; că aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată a executării inculpaților, care nu sunt la prima abatere, este de natură să submineze încrederea în eficacitatea intervențiilor organelor de represiune penală, poate crea inculpaților impresia de impunitate și convingerea că pe viitor ar putea beneficia de clemența instanțelor de judecată.
Prin DP nr. 868/R/06.09.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în temeiul prevederilor art.38515pct.2 lit d Cpp, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 154/A/18.05.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
S-a casat decizia penală recurată în parte, privind cuantumul pedepsei aplicată inculpatului și cu privire la modalitatea executării pedepsei pentru ambii inculpați, menținând în acest sens dispozițiile sentinței penale nr. 80/12.01.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, respectiv pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului și a executării în regim de detenție a pedepsei de către fiecare inculpat.
S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale recurată, respectiv înlăturarea stării de recidivă post executorie a inculpatului, a alin. 4 al art. 209.Cod Penal pentru toți inculpații și a înlăturării măsurii confiscării speciale prev. de art. 118 lit. d
Cod PenalPentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. în limitele prevăzute de art. 3856.C.P.P. Curtea constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, declarațiile părților vătămate, ale inculpaților, care se coroborează cu declarațiile martorilor, și, procesele verbale de cercetare la fața locului și procesele verbale de percheziție domiciliară.
Încadrarea juridică dată faptei prin decizia nr. 154/A/18.05.2007 a Tribunalului Timiș este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit.a, g, i pen cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal pentru inculpatul și inculpatul, precum și că sesizarea instanței nu s-a făcut și cu privire la art. 209 alin. 4.Cod Penal, iar față de inculpatul nu sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b pen. Trebuie reținut că, de altfel, în recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș nu a fost contestată nici starea de fapt și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei.
În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs a apreciat că prin sentința penală nr. 80/12.01.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoaras -a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art.72 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor. Astfel, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului și cea de 3 ani și 6 luni aplicată închisoare aplicată inculpatului sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. La stabilirea cuantumului pedepsei trebuie avute în vedere și urmările faptei, respectiv prejudiciul cauzat ( aproximativ 128.667 lei); modul de săvârșire a infracțiunii - prin efracție și în timpul nopții, din locuințe, împreună cu alți inculpați; numărul actelor materiale comise (în data de 04/05.01.2006, 26/27.02.2006 și 12.03.2006); împrejurarea că inculpații au mai fost condamnați pentru infracțiuni de aceeași natură, săvârșite în timpul minorității. Astfel, din fișele de cazier judiciar ale inculpaților rezultă că inculpatul a suferit o condamnare de 1 an și 9 luni închisoare, beneficiind de suspendarea executării în condițiile art. 81.Cod Penal, iar inculpatul a mai suferit anterior o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare, ambele pentru infracțiunea de furt calificat. Prin urmare, se reține pe de o parte perseverența infracțională a celor doi inculpați și faptul că deși au fost sancționați pentru fapte similare nu au înțeles să-și regleze conduita la exigențele normelor penale, dimpotrivă au perseverat în săvârșirea infracțiunilor de aceeași natură.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. În contextul în care inculpații au dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind infracțiuni de aceeași natură, actele materiale repetate la intervale scurte de timp, instanța de recurs apreciază că pedeapsa aplicată de Judecătoria Timișoara este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen.
În ce privește modalitatea de executare, instanța de recurs a reținut că se impune aplicarea criteriilor generale de individualizare și a celor speciale și în această privință, în caz contrar neputându-se realiza scopul preventiv-educativ prevăzut de lege. Chiar dacă din punct de vedere formal, inculpatul ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. a și b Cod Penal, se constată că ce de-a treia condiție, aceea ca scopul pedepsei să poată fi atins și fără executarea acesteia, nu este îndeplinită. Astfel, inculpatul a mai beneficiat de suspendarea executării pedepsei pentru o infracțiune similară, însă această măsură nu a avut aptitudinea de a conduce la reeducarea inculpatului și reintegrarea sa în societate. Prin urmare, față de aspectele indicate cu ocazia individualizării pedepsei, instanța de recurs constată că pentru cei doi inculpați nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81.Cod Penal, modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentința primei instanțe fiind temeinică și legală.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art.38515pct.2 lit d Cpp, Curtea a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 154/A/18.05.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-; a casat decizia penală recurată în parte, privind cuantumul pedepsei aplicată inculpatului și cu privire la modalitatea executării pedepsei pentru ambii inculpați, menținând în acest sens dispozițiile sentinței penale nr. 80/12.01.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, respectiv pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului și a executării în regim de detenție a pedepsei de către fiecare inculpat. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale recurată, respectiv înlăturarea stării de recidivă post executorie a inculpatului, a alin. 4 al art. 209.Cod Penal pentru toți inculpații și a înlăturării măsurii confiscării speciale prev. de art. 118 lit. d
Cod PenalÎmpotriva DP nr. 868/R/06.09.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr- au formulat contestație în anulare condamnații și, solicitându-se prin avocat ales, admiterea contestației, anularea hotărârii și rejudecarea recursului.
Prin DP nr. 1251/R/03.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, s-a dmis contestația în anulare formulată de contestatorii și, împotriva DP nr. 868/R/06.09.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr-, s-a anulat decizia și mandatele de executare a pedepsei nr. 114/2007, din 07.09.2007 și nr. 113/2007, din 07.09.2007, emise de Judecătoria Timișoara și s-a dispus punerea în libertate a contestatorilor de îndată, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Totodată s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14.01.2008
Pentru a se pronunța astfel, Curtea nalizând decizia penală nr. 868/R/6.09.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- în raport cu susținerile contestatorilor și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, a constatat că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 386 lit.a Astfel C.P.P. s-a constatat că, procedura de citare cu numiții și - inculpați, pentru termenul de judecată la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită legal.
S-a emis citația pentru localitatea, nr.133 din Județul M, deși din declarațiile olografe date încă din faza de urmărire penală, cei doi inculpați au arătat că locuiesc efectiv în T,-, respectiv palmierilor nr.37. De altfel, o serie de acte procedurale, cum ar fi percheziția s-a efectuat tot în T,-.
Potrivit art.177 alin.2 C.P.P.-privitor la locul de citare, se arată că " dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat".
În consecință, prin necitarea inculpaților la judecarea recursului și de la adresele indicate de aceștia în T, s-a apreciat că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, la judecarea cauzei în recurs.
Așa fiind, a fost admisă contestația în anulare formulată de cei doi contestatori.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei motivând că inculpații și nu sunt la prima abatere ei fiind condamnați anterior la alte pedepse pentru comiterea unor infracțiuni de furt astfel că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată nu este în măsură să realizeze scopul acestora de reeducare și prevenția generală.
Prin DP nr. 868/R/2007 Curtea de Apel a admis recursul parchetului a casat decizia recurată, a menținut sentința Judecătoriei Timișoara sub aspectul cuantumului pedepselor și a dispus executarea acestora în detenție.
Împotriva deciziei pronunțate în recurs de către Curtea de Apel au formulat contestație în anulare cei doi inculpați care au fost admise de către Curtea de APEL TIMIȘOARA prin DP nr.1251/R/2007 prin care a fost anulată decizia pronunțată în recurs și s-a dispus rejudecarea recursului.
Reexaminând cauza în recurs, în raport cu motivele invocate de parchet precum și din oficiu conform prev. art.38510al.21cpp se constată că decizia recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Se apreciază că Tribunalul Timiș, în mod corect a considerat că față de tratamentul sancționator aplicat celorlalți inculpați se impune reducerea pedepsei aplicate inc. la 3 ani închisoare și suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate celor doi inculpați și în condițiile prev. de art. 81, 82 cp.
Chiar dacă cei doi inculpați au mai fost condamnați anterior Curtea are în vedere conduita procesuală a inculpaților care au recunoscut faptele pe care le regretă, împrejurarea că deja au fost arestați o perioadă de 1 an și 3 luni timp suficient pentru reeducarea lor astfel că scopul pedepsei poate fi atins în continuare și prin suspendarea condiționată a executării restului de pedeapsă.
Prin urmare recursul parchetului este nefondat și urmează fi respins în baza art.38515pct. 1 lit. b cpp.
În baza art.38516rap. la art.381 cpp se va deduce în continuare din pedepsele aplicate celor doi inculpați durata arestării din data de 31.10.2007 la 03.12.2007.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.154/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art.38516, raportat la art.381 p deduce în continuare din pedepsele aplicate inculpaților și durata arestării din data de 31.10.2007 la 3.12.2007.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 04 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED. CC
Dact 2 exempl/ 07 Februarie 2008
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
