Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 122/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR.122/
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, plângerea formulată de petenta - în calitate de mandatară SC SRL, împotriva rezoluției nr.255/P/2009 din data de 24.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.579/II/2/2009.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit petenta și intimații:, și.
Procedura este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea,în raport de această împrejurare constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului parchetului asupra acesteia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, asupra plângerii formulate, pune concluzii de respingere a acesteia ca nefondată, soluția adoptată de procuror fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra plângerii penale formulate, deliberând, constată:
La data de 31 august 2009, fost înregistrată sub nr-, plângerea formulată de petenta Organizația de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea și Eradicarea Corupției (), în calitate de mandatară a " ", împotriva rezoluției din 24 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul penal nr.255/P/2009.
In motivarea plângerii se arată, în esență, că se impune desființarea rezoluției atacate, deoarece magistrații în privința cărora s-a dispus neînceperea urmăririi penale, și anume, se fac vinovați de faptele prevăzute de art.246 Cod penal și art.264 Cod penal, pentru care au fost cercetați, întrucât în soluțiile pronunțate mai degrabă s-au constituit apărători ai învinuiților și făptuitorilor, și, în cauzele în care a fost parte, încălcându-și codul deontologic, căutând orice subterfugiu nelegal pentru a pronunța o sentință vicioasă, pentru a nu afecta pe ceilalți colegi magistrați, ai unor alte instanțe de judecată, unde cauza a fost pe rol înainte de a fi strămutată.
Solicită, în esență, reținerea dosarului în instanță, în raport cu prevederile art.278 pct.8 lit.c Cod pr.penală, în vederea trimiterii în judecată a magistraților menționați, reclamați în această cauză.
Examinând plângerea formulată, în raport de toate actele și lucrările dosarului în care s-a dat rezoluția atacată, curtea reține următoarele:
La data de 24 iulie 2009, s-a înregistrat plângerea petentei menționate mai sus, împotriva rezoluției nr.255/P/2009 din 24 iunie 2009, atacată în prezenta cauză, pe care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivat în esență de faptul că, pe de o parte, procurorul nu a administrat toate probele necesare în vederea lămuririi situației de fapt, sub toate aspectele iar, pe de altă parte, ar fi dat apreciere subiectivă actelor efectuate.
Prin rezoluția nr.255/P/2009 din 24 iunie 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații - judecător la Judecătoria Pitești, și, judecători la Tribunalul Argeș și - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș (promovat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești ) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.246 și 264 Cod penal, cu motivarea că faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală, existând cazul prevăzut de art.10 lit.b Cod pr.penală.
Din examinarea actelor efectuate în cauza cu numărul de mai sus, s-a constatat de către procuror, că soluția adoptată este legală, plângerea petentei urmând a fi respinsă.
In fapt, s-a reținut că petenta Organizația de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea și Eradicarea Corupției, în calitate de mandatară a " " P, reprezentată de numitul a formulat plângere penală împotriva magistraților, și (primul de la Judecătoria Pitești și cei din urmă de la Tribunalul Argeș ), pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal și art.264 Cod penal, în legătură cu modul în care primul dintre magistrați a soluționat în fond dosarul penal nr- al Judecătoriei Pitești, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea petentei împotriva ordonanței nr.1037/II/2/2006 din 17 octombrie 2006 primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr.1194 din 18 iunie 2008. In ce privește pe magistrații judecători de la Tribunalul Argeș (, și ) în legătură cu modul în care au respins ca nefondat recursul declarat de petentă împotriva sentinței penale menționate mai sus, prin decizia penală nr.84/R din 9 februarie 2009.
Petenta a susținut că magistrații judecători menționați și-au încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării dosarelor penale arătate mai sus, în fond și în recurs și, în acest mod, i-ar fi ajutat pe făptuitori, respectiv pe învinuiții, și să fie exonerați de răspunderea penală, în cauza în care au fost cercetați.
In dosarul nr.255/P/2009, petenta a formulat plângere împotriva procurorului de ședință de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești (promovată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș ), motivat de faptul că, în calitate de procuror de ședință, ar fi încercat să manipuleze judecătorii de la instanța de fond și, ulterior, de la instanța de recurs.
Din actele efectuate în cauză, s-a reținut, în esență, că petenta " " P, reprezentantă de numitul în calitate de asociat unic și administrator, s-a constituit în cursul anului 2000 în baza nr.OUG24/1998, privind regimul zonelor defavorizate, directorul general fiind desemnat numitul, iar contabilul societății menționate numitul.
Impotriva directorului general cât și a numitului, petenta, prin persoana împuternicită de asociatul unic cu procură generală, numitul, a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și a infracțiunilor relative la Legea societăților comerciale nr.31/1990, la Legea nr.87/1994, privind evaziunea fiscală și Legea contabilității nr.82/1991.
Cauza respectivă a fost soluționată prin rezoluția nr.1439/P/2004 din 28 iulie 2004 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani, prin scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului și, respectiv, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul. Prin aceeași rezoluție, dispunându-se disjungerea cauzei și declinarea competenței pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.11 lit.b din legea nr.87/1994 și art.37 din Legea nr.82/1991, față de administratorul de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cu precizarea că, referitor la cel din urmă, s-a dispus continuarea cercetărilor, urmare a actului de control efectuat de H, asupra evidențelor contabile ale societății menționate.
In cauza disjunsă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaraa dispus scoaterea de sub urmărire penală în baza art.10 lit.d Cod pr.penală, prin rezoluția nr.346/P/2005 din 12 mai 2005, față de învinuitul pentru faptele reținute în sarcina sa.
Impotriva rezoluției nr.1439/P/2004 din 28 iulie 2004 Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, petenta a formulat plângere în condițiile art.278 Cod pr.penală și art.278/1 Cod pr.penală, cauza ajungând pe rolul Judecătoriei Petroșani, care prin încheierea din 24 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr.6340/2004 a scos cauza de pe rol și a dispus trimiterea acesteia spre soluționare Judecătoriei Zalău, urmare unei cereri de strămutare formulată de petenta " ", care a fost admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Judecătoria Zalău, prin sentința penală nr.458 din 30 mai 2005, pronunțată în dosarul nr.1628/2005, a admis plângerea petentei, desființând soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani, dispunând trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, în vederea începerii urmăririi penale și continuării cercetărilor față de și.
Impotriva sentinței mai sus menționate, s-a formulat recurs care a fost admis de Tribunalul Sălaj, casând în parte sentința atacată prin decizia nr.152 din 26 octombrie 2005, cauza fiind trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani.
Ulterior, cauza menționată a fost preluată, în condițiile art.217 Cod pr.penală, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și înregistrată la nr.874/P/2005, la acest dosar fiind conexată o altă plângere formulată de aceeași petentă împotriva referentei inspector de la.
Prin ordonanța nr.874/P/2005 din 5 septembrie 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru faptele comise, scoaterea de sub urmărire penală în baza art.10 lit.d Cod pr.penală a învinuitului și confirmarea propunerii organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorii, sub aspectul infracțiunilor prevăzute și ped. de art.208 Cod penal și art.246 Cod penal.
Impotriva acestei soluții, petenta a formulat plângere în condițiile art.278 Cod pr.penală, care a fost respinsă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, prin ordonanța nr.1037/II/2/2006.
Ulterior, petenta a formulat plângere în condițiile art.278/1 Cod pr.penală, care s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Deva. Instanța menționată, prin sentința penală nr.1043 din 7 septembrie 2007, dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii împotriva soluției procurorului în favoarea Judecătoriei Petroșani (căreia i-ar fi revenit competența să judece cauza în primă instanță).
Judecătoria Petroșania trimis cauza Judecătoriei Pitești (fiind înregistrată cu nr-), urmare a unei cereri de strămutare formulată în timpul judecății (la Judecătoria Deva ), admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
In fine, în timpul judecării cauzei la Judecătoria Pitești, judecată pe care petiționarul a considerat-o nedreaptă și abuzivă, favorizând pe cei cercetați, cauză soluționată de judecătorul, a fost ridicată excepția tardivității plângerii de către apărătorul făptuitoarei, motivat de faptul că petenta ar fi formulat plângere la Judecătoria Deva în afara termenului de 20 de zile prevăzut de procedura penală.
Prin sentința penală nr.1194 din 18 iunie 2008, pronunțată de judecătorul, s-a dispus, în esență, respingerea excepției tardivității formulării plângerii, cu mențiunea că referitor la excepția ridicată, aceleași concluzii le-a pus și procurorul de ședință. Prin aceeași sentință, s-a respins ca inadmisibilă și plângerea formulată de petentă împotriva ordonanței nr.1037/II/2/2006 din 17 octombrie 2006, dispusă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cu motivarea (în esență), că potrivit dispozițiilor art.278/1 Cod pr.penală, se poate formula plângere doar împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de neîncepere a urmăririi penale, încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasare, după caz, procedura prevăzută de art.278/1 din Codul d e pr.penală nevizând rezoluțiile prin care se soluționează pe cale ierarhică de către primul procuror, plângerile conform art.278 Cod pr.penală.
Petenta a susținut în plângerea formulată, privind rezoluția pronunțată în dosarul nr.255/P/2009, ce a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința penală nr.1194 din 18 iunie 2008, că în cauza aflată pe rolul instanței ar fi făcut referire la ambele ordonanțe ale procurorilor (nr.874/P/2005 și 1037/II/2/2007), și nu numai la ordonanța primului procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cu nr.1037/II/2/2007, invocând faptul că grefierul de ședință ar fi copiat "în mod vicios înregistrarea de pe magnetică".
Acest aspect, susține parchetul, nu s-a confirmat, din transcrierea înregistrării ședinței de judecată de pe magnetică, rezultând în mod cert că petentul a înțeles să se plângă numai în ce privește ordonanța nr.1037/II/2/2006 din data de 17 octombrie 2006, dispusă de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
De altfel, acest aspect, ce poate constitui motiv de recurs (și verificat ca atare de instanța de recurs, potrivit atribuțiilor de control judiciar stabilite prin lege) - arată parchetul - a fost invocat de petentă în recurs, prin avocat ales ( ), care a arătat că "reprezentantul firmei " " s-a aflat într-o confuzie și a înțeles să facă plângere împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a intimaților.
In continuare, instanța de recurs, investită cu judecarea recursului formulat de petentă, prin reprezentantul său, împotriva sentinței penale nr.1194 din 18 iunie 2008, în completul format din judecătorii, și de la Tribunalul Argeș, analizând motivele de recurs invocate de petentă, a dispus respingerea recursului ca nefondat, prin decizia penală nr.84/R din 9 februarie 2009.
In această cauză penală, Ministerul Publica fost reprezentat de procurorul (delegată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, în prezent promovată la această din urmă unitate de parchet).
Analizând plângerea formulată de petentă împotriva judecătorilor de la Judecătoria Pitești și de la Tribunalul Argeș cât și a procurorului de ședință, așa cum au fost menționați mai înainte în considerentele expuse, procurorul a apreciat că aspectele sesizate de petentă și imputate magistraților, vizează fondul litigiului, legalitatea și temeinicia unor hotărâri pronunțate de instanțele de judecată cu participarea procurorului care a pus concluzii, aspecte ce nu pot îmbrăca forma juridică a infracțiunilor reclamate prevăzute de art.246 Cod penal ori art.264 Cod penal, neexistând date sau indicii temeinice cu privire la pretinsa săvârșire a infracțiunilor reclamate.
De altfel, în motivarea rezoluției, s-a arătat de procuror că potrivit dispozițiilor din Constituția României, cu referire la art.124 alin.3, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii (art.129 din Constituția României), reformarea unei hotărâri judecătorești neputându-se face pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorilor care au pronunțat respectiva hotărâre, în condițiile în care, desigur, nu există date privind comiterea unor fapte penale de către aceștia, ca în situația din speță.
In acest sens, arată parchetul, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.1925 din 24 martie 2006, potrivit căreia judecătorii care instrumentează cauzele civile sau penale nu pot fi trași la răspundere penală și nici măcar civilă pentru interpretările date legii, chiar dacă acestea ar fi greșite, pentru acest lucru existând doar căile de atac prevăzute de lege.
Dacă s-ar admite verificarea hotărârilor pe o altă cale decât cea prevăzută de lege, și anume prin exercițiul căilor de atac, atunci ar însemna să se constituie un control exterior actului de justiție, ceea ce ar înfrânge principii constituționale și de drept procesual consacrate, vizând independența judecătorilor sau libera apreciere a probelor.
Ca atare, pe aceste considerente, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art.228 alin.1 Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală, față de magistrații - judecător la Judecătoria Pitești, și - judecători la Tribunalul Argeș, precum și - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.246 și 264 Cod penal.
Impotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 4 august 2009, dată în lucrarea nr.579/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Respingându-i-se plângerea și de către procurorul ierarhic superior, petenta a formulat plângere, în condițiile art.278/1 Cod pr.penală, împotriva aceleiași rezoluții pronunțată la data de 24 iunie 2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.255/P/2009, plângere ce face obiectul prezentei judecăți.
Curtea, urmare a plângerii introduse, examinând rezoluția atacată dată la 24 iunie 2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr.255/P/2009, prin prisma motivelor invocate motive precizate la început, constată că această plângere este nefondată, pentru considerentele ce vor urma:
In mod corect atât procurorul care a dispus, prin rezoluția atacată, neînceperea urmăririi penale față de magistrații reclamați, cât și procurorul ierarhic superior, care a menținut soluția dată în plângerea petentei, au apreciat în mod corect că în cauză nu există date sau indicii privind pretinsa săvârșire a unor fapte penale de abuz în serviciu prevăzută de art.246 Cod penal, sau de favorizarea infractorului prevăzută de art.264 Cod penal, de către judecătorii care au soluționat cauza în care petenta a fost parte, atât în primă instanță la Judecătoria Pitești - judecător - cât și în recurs la Tribunalul Argeș - judecători, aceeași soluție dispunând, în mod just, și față de procurorul, care a pus concluzii la soluționarea acestei cauze.
De altfel, în mod corect se constată de către procuror că prin plângerea depusă nu se dorește decât reformarea unor hotărâri, pe care instanțele le-au dat, în condițiile prevăzute de lege, hotărâri care beneficiază de autoritate de lucru judecat, prin epuizarea căilor de atac, hotărâri definitive, care nu mai pot fi puse în discuție.
Ar însemna, în opinia curții, la fel ca și cea a parchetului care a soluționat cauza, că s-ar institui alte căi de control neprevăzute de lege, ceea ce ar fi inadmisibil, nerespectându-se astfel puterea lucrului judecat.
De menționat în acest sens și prevederile Legii nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, lege care în art.97 alin.2, precizează că exercițiul dreptului de sesizare nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești, care sunt supuse numai căilor de atac.
Așa fiind, cum soluția pronunțată de procuror de neîncepere a urmăririi penale împotriva magistraților reclamați, prin rezoluția de 24 iunie 2009, este legală și temeinică, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentă în această cauză.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de, în calitate de mandatară a, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva rezoluției din data de 24 iunie 2009, dată în dosarul numărul 255/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Obligă petenta la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi 26 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
-
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
15 decembrie 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu
