Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 123/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR.123/
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, plângerea penală formulată de petiționarul, împotriva rezoluției din data de 25 iunie 2009 dată în dosarul nr.165/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Ședința a fost înregistrată conform art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns petentul -, lipsind intimații și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul prezent depune la dosar o completare plângerii penale precizând că aceasta nu vizează prezentul dosar, ci un altul.
Reprezentantul parchetului și petiționarul prezent, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Petiționarul -, având cuvântul, pune concluzii de admitere a plângerii așa cum a fost formulată și completată. Se solicită trimiterea dosarului la parchet pentru completare și pentru a se conexa cu cealaltă plângere formulată, care în prezent se află în cercetare.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată și menținerea rezoluției procurorului ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra plângerii de față, deliberând, constată:
La data de 13 2009, s-a înregistrat la Curtea de APEL PITEȘTI, adresa Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, cu nr.741/II/2/2009, alături de care a fost trimisă spre soluționare plângerea adresată, inițial, parchetului, de către petiționarul -, împotriva rezoluției din 25 iunie 2009, dată în dosarul nr.165/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Analizând această plângere - introdusă în condițiile art.278/1 Cod pr.penală - în raport de actele și lucrările dosarului instrumentat de parchet, curtea reține următoarele:
Prin rezoluția atacată și anume, rezoluția din 25 iunie 2009, dată în dosarul nr.165/P/2009, de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus, în baza art.228 alin.1 Cod pr.penală, rap. la art.10 lit.b Cod pr.penală, neînceperea urmăririi penale față de magistrații - judecător la Judecătoria Horezu, și - procurorul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal.
O astfel de cauză, înregistrată la nr.165/P/2009, a fost urmare a plângerii formulate de petentul - din B,-, sector 1, plângere formulată în data de 31 martie 2009, și înaintată, inițial, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a trimis-o spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Din conținutul plângerii și a declarației luată petentului, rezultă că acesta solicită tragerea la răspundere penală a judecătoarei - judecător la Judecătoria Horezu, județul V, urmare a pronunțării sentinței civile nr.1068 din 13 ianuarie 2006, precum și a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, care a soluționat cauza penală în care a adoptat rezoluția nr.780/P/2008 din 6 martie 2009, ambii soluționând aceste cauze prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și în consecință, săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că în dosarul civil nr.1339/2001 al Judecătoriei Horezu, petentul - s-a judecat în contradictoriu cu numiții, și, pentru ieșirea din indiviziune și împărțirea bunurilor rămase de pe urma defuncților (decedat la 23 aprilie 1985) și (decedată la 13 septembrie 1998).
Prin sentința civilă nr.1068 din 13 ianuarie 2006, pronunțată în acest dosar de judecător, a fost admisă cererea de partaj formulată de petentul -, dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților și atribuirea acestora a bunurilor, conform raportului de expertiză întocmit de expert, petentului revenindu-i sub forma lotului nr.1 o casă de locuit situată în str.-.- nr.13, orașul H, precum și un teren în suprafață de 1332. situat la aceeași adresă, rămânând ca acesta să plătească o sultă lotului nr.2, atribuit moștenitoarei, în cuantum de 3284,77 RON.
Această sentință a fost atacată cu recurs, atât de petent cât și de petenții, și, iar prin decizia civilă nr.262/R din 20 februarie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlceaa respins recursul petentului, însă, admițând recursul celorlalte părți, a modificat în parte sentința, în sensul că a atribuit părților bunurile potrivit variantei II din raportul de expertiză.
Astfel, petentului - i s-a atribuit sub forma lotului nr.1 numai un teren în suprafață de 2.073,46. situat în pct."", nu și imobilul casă de locuit, situat în str.-.- nr.13, urmând să primească, totodată, sub formă de sultă suma de 4.447,47 lei (3.256, 77 lei de la lotul nr.2, atribuit numitei și 920,70 lei de la locul nr.3, atribuit numitei ).
Nemulțumit de soluția adoptată în cauză, petentul, la data de 12 2007, formulat o cerere de revizuire a deciziei civile nr.262/R/2007, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.322 pct.4 și 5 Cod pr.civilă (expert condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau descoperirea unor înscrisuri noi care nu au putut fi înfățișate).
Prin decizia civilă nr.437/R din 28 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlceaa respins cererea de revizuire formulată de petent, motivând că prevederile art.322 Cod pr.civilă, nu sunt aplicabile, deoarece experta nu a fost condamnată definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină, precum și pentru faptul că nu s-a făcut dovada că neprezentarea înscrisurilor noi s-ar fi datorat reținerii lor de către partea potrivnică.
De asemenea, petentul nemulțumit de soluția pronunțată de instanța civilă de către judecător, a formulat și plângere penală împotriva expertei, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, susținând că în raportul de expertiză a supraevaluat și respectiv, subevaluat, terenurile din masa partajabilă în detrimentul său și în beneficiul părților adverse.
Prin rezoluția procurorului din 6 martie 2009, dată în dosarul nr.780/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.260 Cod penal, față de expert.
Deci, pornind de la această situație de fapt, mai exact de la hotărârea judecătorească dată de către judecător și de la rezoluția dată de procurorul, soluții pe care petentul le-a considerat că au fost date cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, petentul a formulat, ulterior, plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând tragerea la răspundere penală a acestora.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin rezoluția din 25 iunie 2009, dată în dosarul nr.165/P/2009, ce face obiectul prezentei cauze, a dispus, așa cum s-a arătat la început, neînceperea urmăririi penale față de magistrații reclamați.
A motivat, în acest sens, că aspectele sesizate de petent și imputate magistraților, vizează legalitatea și temeinicia unor hotărâri pronunțate de instanțele de judecată, aspecte ce nu pot îmbrăca forma juridică a infracțiunilor reclamate, prevăzute de art.246 Cod penal, deoarece legalitatea și temeinicia unor astfel de hotărâri nu pot fi verificate de către organele de urmărire penală și nu pot constitui temei al răspunderii penale a celor care le-au pronunțat.
Singura cale de control împotriva unor astfel de hotărâri nu se poate face decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege, care odată epuizate, consfințesc cu autoritate de lucru judecat, o situație de fapt asupra căreia nu se mai poate reveni, nici o altă autoritate exterioară neavând abilitarea de a repune în discuție ceea ce a fost deja judecat definitiv.
De altfel, se arată de către procuror, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.1925 din 24 iunie 2006, prin care a statuat că judecătorii care instrumentează cauzele civile sau penale nu pot fi trași la răspundere penală și nici măcar civilă pentru interpretările date legii, chiar dacă acestea ar fi greșite, întrucât în această situație, există doar căile de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, față de cele arătate, procurorul a dispus, în baza art.10 lit.b Cod pr.penală, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal, în privința magistraților - judecător și Comin - procuror.
Impotriva acestei rezoluții, în termen legal, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, în condițiile art.278 Cod pr.penală, plângere care a fost respinsă prin rezoluția din 15 octombrie 2009, dată în lucrarea nr.741/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Nemulțumit de soluția dată, petentul a atacat în continuare rezoluția, în condițiile art.278/1 Cod pr.penală, la instanță, respectiv la Curtea de APEL PITEȘTI, plângere ce face obiectul prezentei cauze.
Analizând această plângere, așa cum a fost formulată, curtea constată că petentul - solicită desființarea rezoluției atacate, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații și, întrucât aceștia nu pot fi mai presus de lege, dacă pronunță soluții, prin care este afectat actul de justiție.
Examinând această plângere, sub acest aspect, curtea constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații - judecător la Judecătoria Horezu și - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, în cauza reclamată de petiționarul -, este o soluție legală și temeinică, în mod just dispunându-se neînceperea urmăririi penale, în baza art.228 alin.1 Cod pr.penală, raportat la art.10 lit.b Cod pr.penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal.
Astfel, nuanțat, procurorul a arătat în considerentele exprimate, că hotărârile judecătorești pronunțate de către un judecător, nu pot fi cenzurate pe cale penală, la fel nici soluțiile date de către procuror, ele fiind cenzurate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Petentul a avut posibilitatea exercitării unor astfel de căi de atac, fie la instanțe, fie la parchet, în condițiile legii, și cum hotărârile date au rămas definitive sau plângerile au fost epuizate la parchet, în această situație nu se mai poate pune în discuție ceea ce s-a judecat de către instanțe sau s-a instrumentat de către parchet.
De altfel, din cercetările efectuate în cauză, nu există nici o probă sau indiciu că în exercițiul activității judiciare sau de instrumentare a cauzei penale, procurorul sau judecătorul în această cauză ar fi comis vreo faptă penală, în exercitarea funcțiilor cu care au fost investiți.
De menționat, că pe parcursul judecării acestei cauze, petentul a adus completări la această plângere, arătând că solicită tragerea la răspundere penală nu numai împotriva magistraților și, dar și a altor 15 persoane, pe care le enumeră, completare ce nu face obiectul prezentei judecăți, în privința acestor ultime persoane, petentul având calea unei alte plângeri, în condițiile legii.
Așa fiind, față de cele arătate, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală, curtea va respinge ca nefondată plângerea, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga petiționarul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva rezoluției din data de 25 iunie 2009, dată în dosarul numărul 165/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 26 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
-
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
15 decembrie 2009
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu
