Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 127/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 127/2009
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul împotriva ordonanței adoptată de Serviciul teritorial Alba în dosarul nr. 83/P/2009, menținută prin Ordonanța din 20 iulie 2009 de procurorul șef serviciu - Serviciul Teritorial Alba Iulia, în dosarul nr. 263/II/2/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată că prin încheierea de ședință din 29 septembrie 2009, fost amânată pronunțarea în cauză pentru termenul din 6 octombrie 2009 prin încheierea din acea dată fiind din nou amânată pentru acest termen, ambele încheierii făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2009 sub nr-, petentul a criticat ordonanța nr. 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, menținută prin ordonanța nr. 263/II/2/2009 din 20.07.2009 a procurorului șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, prin care s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracțiunile prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246.pen. și de art. 264 al. 1.pen. cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că infracțiunea prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 este o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție, ceea ce presupune, conform art. 2 din aceeași lege, folosirea funcției publice în vederea dobândirii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
A arătat petentul că nici o probă administrată în cauză nu a demonstrat că prin înregistrarea tardivă a unei sesizări sau prin neînregistrarea acesteia s-a obținut un folos patrimonial sau nepatrimonial, neputându-se reține că neefectuarea unor cercetări într-o cauză penală implică automat obținerea unui folos pentru autor.
S-a arătat că din declarațiile celorlalți învinuiți a rezultat că nu i-au fost aduse la cunoștință activitățile la care au participat subordonații săi, astfel că prin exercitarea atribuțiilor sale de serviciu nu a adus nici un prejudiciu persoanelor vătămate.
S-a invocat necompetența materială a DNA în efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, aceasta nefiind o infracțiune de corupție, conform art. 13 din OUG 43/2002 modif.
În legătură cu modul în care au fost efectuate actele procedurale de urmărire penală, petentul a susținut că procurorul nu a lămurit neconcordanțele existente, în contextul în care martora a evidențiat faptul că nu el a fost persoana care le-a dat lămuriri în data de 05.05.2009.
În consecință, petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței și dispunerea unei soluții de scoatere de sub urmărire penală, conform art. 249 rap. la art. 10 lit. a pr.pen.
Au fost atașate dosarele nr. 83/P/2009 și nr. 263/II/2/2009 ale Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin ordonanța nr. 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulias -a dispus, în temeiul art. 249 rap. la art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. și art. 18 ind. 1.pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246.pen. și de art. 264 al. 1.pen. cu aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de 1000 lei.
Pentru a adopta această soluție, procurorul a reținut că la data de 04.05.2009, agentul de poliție din cadrul Poliției municipiului A I nu a efectuat demersurile necesare pentru înregistrarea unei plângeri penale formulate de persoana vătămată, vizând sustragerea unui acumulator de către numitul, iar în data de 05.05.2009, subcomisarul de poliție, având funcția de șef birou investigații criminale din cadrul Poliției municipiului A I, nu a dispus efectuarea de cercetări și înregistrarea sub număr penal a sesizării, îndrumându-l pe presupusul autor al furtului să se împace cu persoana vătămată, în sensul de a-l despăgubi.
De asemenea, la data de 06.11.2008, sus-numiții împreună cu - subinspector de poliție, nu au efectuat demersurile pentru înregistrarea sub număr penal a sesizării formulate de persoana vătămată cu privire la sustragerea unui motoscuter, respectiv nu au efectuat cercetări pentru identificarea autorului acestui furt.
Luând în considerare cercetările efectuate în cauză, în special declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor, procurorul a concluzionat că au rezultat indiscutabil faptele penale pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiți, însă, având în vedere modul și împrejurările comiterii faptelor, persoana învinuiților, prejudiciul mic produs persoanelor vătămate și faptul că după demararea cercetărilor s-au luat măsurile legale pentru înregistrarea sub număr penal a plângerilor persoanelor vătămate, s-a apreciat că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă să conducă la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Soluția a fost menținută prin ordonanța nr. 263/II/2/2009 din 20.07.2009 a procurorului șef serviciu DNA - Serviciul Teritorial Alba Iulia, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petentul învinuit, conform prevederilor art. 278.pr.pen.
Verificând soluțiile atacate prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.278 ind. 1.pr.pen. Curtea constată că plângerea petentului este fondată.
În fapt, petentului i s-a imputat comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246.pen. și de art. 264 al. 1.pen. constând, punctual, în următoarele:
- în calitatea sa de subcomisar de poliție, șef al Biroului de investigații criminale din cadrul Poliției municipiului A I, la data de06.11.2008nu a efectuat demersurile necesare pentru înregistrarea sub număr penal a sesizării formulate de numitul cu privire la sustragerea unui motoscuter;
- nu a efectuat cercetări pentru identificarea autorului acestui furt;
- la data de05.05.2009nu a dispus efectuarea de cercetări și înregistrarea sub număr penal a sesizării numitului, privind sustragerea unui acumulator auto de către numitul;
- a îndrumat partea vătămată să se împace cu presupusul autor al furtului acumulatorului.
Cu privire la faptele din data de06.11.2008, Curtea reține că numitul a sesizat organele de poliție la data menționată cu privire la sustragerea unui motoscuter de pe str. -, din scara blocului 30(fișa de intervenție eveniment - fila 6 dosar urmărire penală).
Echipa de intervenție a fost alcătuită din și ag., care au asigurat locul faptei până la sosirea echipei de cercetare la fața locului, alcătuită din ag. și ag., conform mențiunilor din fișa de intervenție.
Audiat în cauză, ag. a susținut că nu a fost trimis la fața locului de către șeful ierarhic, scms., ci l-a însoțit pe subinsp. la fața locului, fără a cunoaște dacă, după efectuarea cercetărilor inițiale, acesta a înregistrat în categoria lucrărilor penale sesizarea sau dacă l-a informat pe șeful biroului despre aceasta.
În același sens, învinuitul a arătat că nu a avut cunoștință despre comiterea furtului din 06.11.2008 și nu a cunoscut că ag. și subinsp. s-ar fi deplasat la fața locului, sens în care nu a putut dispune efectuarea cercetărilor necesare.
La dosar nu există alte date din care să rezulte că petentul învinuit ar fi cunoscut existența sesizării din data de 06.11.2008, iar în lipsa unui raport sau a unei informări din partea polițiștilor care s-au ocupat într-o primă fază de caz, nu se poate reține în sarcina învinuitului intenția specifică infracțiunii prev. de art. 246.pen.
Textul condiționează săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de existența intenției, exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu sau neexercitarea acestora având loccu științafuncționarului, care realizează că în această modalitate produce o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
În speță, nu există date care să confirme faptul că învinuitul a cunoscut existența sesizării persoanei vătămate și că în acest context nu și-a exercitat corespunzător atribuțiile de serviciu, omițând, cu intenție, să dispună înregistrarea sub număr penal a lucrării și efectuarea cercetărilor necesare.
Sub acest aspect, criticile aduse de învinuit ordonanței atacate sunt fondate, în cauză lipsind cel puțin latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246.pen.
Nu pot fi reținute nici elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 264.pen. Curtea constatând, sub un prim aspect, împrejurarea că aceleiași fapte i s-a dat o dublă încadrare juridică.
Procurorul nu am indicat, în concret, care ar fi elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului imputată învinuitului.
Plecând de la presupunerea că ajutorul dat infractorului l-a constituit exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, respectiv neînregistrarea sesizării persoanei vătămate, iar prin aceasta, cu intenție, învinuitul ar fi îngreunat tragerea la răspundere penală a autorului neidentificat al furtului, Curtea reține că toate considerentele expuse la analizarea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246.pen. sunt valabile și în cazul acestei infracțiuni.
Nici raportat la infracțiunea de favorizare a infractorului, în sarcina învinuitului nu se poate reține intenția necesară pentru existența laturii subiective a infracțiunii.
În contextul în care nu a cunoscut despre sesizarea persoanei vătămate, nu se poate reține că a omis să o înregistreze sau să efectueze actele de cercetare corespunzătoare, și nici nu se poate constata că prin aceasta a dat un ajutor presupusului infractor pentru a păstra produsul infracțiunii.
În consecință, Curtea apreciază că temeiul de scoatere de sub urmărire penală pentru faptele din 06.11.2009 imputate învinuitului nu este cel corespunzător, în speță fiind incidente prevederile art. 10 lit. d pr.pen. iar nu cele ale art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. reținute de procuror.
Cu privire la evenimentele din data de 05.05.2009, Curtea constată că nici în cazul acestora, actele de urmărire penală efectuate nu confirmă existența elementelor constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246.pen. și de art. 264 al. 1.pen. deși au fost administrate mai multe probe raportat la aceste fapte.
A existat o sesizare, efectuată în seara de 04.05.2009, în jurul orei 22,15, de către persoana vătămată, cu privire la furtul unui acumulator auto, la fața locului deplasându-se agenții și G, aflați de serviciu în schimbul III.
Din declarația martorului (fila 17 dosar de urmărire penală) a reieșit că fiind vorba despre un caz fără mod de operare, nu au fost informați superiorii.
Martorul G, deplasat la fața locului, a relatat că nu au fost întocmite acte de cercetare, agentul fiind cel care urma să întocmească lucrarea, însă nu cunoaște dacă acest lucru a fost realizat sau dacă au fost informați superiorii(fila 31 dosar de urmărire penală).
Din declarația învinuitului a rezultat că a rătăcit actele, iar sesizarea nu a fost înregistrată conform dispozițiilor legale, nefiind adusă la cunoștința șefului biroului.
Învinuitul a declarat că în data de 19.05.2009 învinuitul i-a prezentat un proces verbal de sesizare din oficiu cu privire la sustragerea acumulatorului auto, motivând că a uitat să îl prezinte sau să îl înregistreze, condiții în care sesizarea a fost înregistrată în data de 19.05.2009.
Raportat la aceste elemente de fapt, nu se poate reține în sarcina învinuitului intenția de a-și exercita necorespunzător atribuțiile de serviciu, respectiv de a vătăma interesele legale ale persoanei vătămate, în contextul în care a aflat despre presupusa faptă penală la data de 19.05.2009, când a și luat măsuri pentru înregistrarea sesizării.
Cu privire la îndemnurile adresate presupusului autor al furtului, de a se împăca cu persoana vătămată în sensul de a-i plăti acumulatorul, Curtea presupune, în lipsa unei motivări concrete a procurorului, că această concluzie a fost întemeiată pe declarațiile martorilor G și, care s-ar fi deplasat la sediul poliției împreună cu, sora lui.
Nici în acest sens la dosar nu există probe certe, care să confirme reținerile procurorului, având în vedere probele testimoniale administrate.
Astfel, presupusul autor, a declarat că nu îl cunoaște pe învinuitul și nu a discutat cu acesta despre caz.
, sora sus-numitului, în prima declarație dată(fila 95) a arătat că l-a căutat pe învinuitul la poliție, însă nu l-a găsit, iar cu ocazia audierilor din data de 05.06.2009, a relatat că a discutat cu o persoană cu ocazia deplasării la sediul poliției, persoana respectivă le-a spus să rezolve problema, însă nu a fost în măsură să îl identifice pe învinuit după fotografia prezentată de organele de cercetare penală(fila 48).
Martora a susținut însă că au discutat cu învinuitul, care le-a spus să face ce vor(fila 47), în timp ce martorul Gam enționat că învinuitul, recunoscut după fotografie, este cel care le-ar fi spus să se împace cu persoana vătămată(fila 46).
Curtea constată că declarațiile martorilor indicați sunt contradictorii, nu se coroborează între ele cu privire la aspectele esențiale ale cauzei, iar așa-zisa recunoaștere după fotografie nu respectă exigențele legale, martorilor nefiindu-le prezentate mai multe fotografii, din care să indice persoana cu care ar fi purtat discuțiile, ci direct fotografia învinuitului.
În atare condiții, depozițiile martorilor menționați nu pot fi reținute drept probe certe, din care să rezulte vinovăția învinuitului la comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Pe cale de consecință, având în vedere și împrejurarea că numitul nu figurează înregistrat în registrul de intrări al poliției și nici sora sa, Curtea apreciază că nu există probe care să confirme cele reținute de procuror, nefiind probate presupusele demersuri efectuate de învinuitul pentru împăcarea dintre persoana vătămată și prezumtivul autor.
Raportat la starea de fapt expusă, evidențiată de actele dosarului, Curtea reține că nici cu privire la faptele din data de 05.05.2009 nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246.pen. și de art. 264 al. 1.pen. fiind incidente prevederile art. 10 lit. d pr.pen. iar nu prevederile art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. indicate de procuror.
Având în vedere cele reținute, Curtea nu va mai examina celelalte critici de netemeinicie expuse de învinuit, în speță fiind oricum aplicabile prevederile legale menționate.
Pentru toate considerentele expuse, apreciind că plângerea petentului este fondată, în temeiul art. 278 ind. 1 al. 8 lit. b pr.pen. având în vedere și decizia nr. 44/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite, Curtea va admite plângerea, va desființa ordonanța atacată în ceea ce privește soluția adoptată față de petentul învinuit pentru infracțiunile prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246.pen. și de art. 264 al. 1.pen. precum și ordonanța nr. 263/II/2/2009 din 20.07.2009 a procurorului șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și va schimba temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunile menționate din art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. în art. 10 lit. d pr.pen.
Se va înlătura obligația învinuitului de a plăti amenda administrativă și cheltuielile judiciare stabilite prin ordonanța nr. 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În baza art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul învinuit, domiciliat în A I, str. -, nr. 4, -. 18, jud. A, împotriva ordonanței nr. 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
Desființează ordonanța atacată în ceea ce privește soluția adoptată față de petentul învinuit pentru infracțiunile prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246.pen. și de art. 264 al. 1.pen. precum și ordonanța nr. 263/II/2/2009 din 20.07.2009 a procurorului șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
Schimbă temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunile menționate din art. 10 lit. b ind. 1.pr.pen. în art. 10 lit. d pr.pen.
Înlătură obligația învinuitului de a plăti amenda administrativă și cheltuielile judiciare stabilite prin ordonanța nr. 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
În baza art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Tehnored./FS/2ex
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș
