Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.128/R/2009
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judecător
JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul recurent, născut la 27.12.1960, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva sentinței penale nr.25 fin 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, conform prevederilor art.278/1 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr.223 din 10 ianuarie 2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Petentul recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei la parchet pentru completarea și depunerea probelor la dosar. Susține că, dosarul a stat la parchet, încălcându-i-se drepturile prev. de art.3, 4 Cod procedură penală, în sensul că nu s-au administrat toate probele pentru a se stabili fapta reclamată de el în sensul că, în cursul lunilor octombrie - noiembrie 2005, cu ocazia servirii sale cu masa de prânz s-a comis o infracțiune de tentativă de omor asupra sa prin aceea că i s-a pus în mâncare substanțe otrăvitoare, după care a fost transferat la PRMS G, iar în drum spre acest penitenciar, pe mijlocul de transport, i s-a făcut rău, a vomat sânge și a leșinat. De asemenea, arată că, la cabinetul medical din cadrul PRMS Gis -a acordat un tratament medical specific otrăvirilor, fiindu-i recoltate probe coprologice pentru examinare.
Apărătorul din oficiu al petentului avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate potrivit motivelor invocate de recurent.
Procurorul apreciază că hotărârea Tribunalului Bihor este legală și temeinică, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, avându-se în vedere că faptele reclamate de către petent nu
s-au confirmat.
Petentul recurent mai arată că parchetul a ținut dosarul 1 an de zile în nelucrare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.25/P din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 27 decembrie 1960 în, CNP -, deținut în Penitenciarul Oradea împotriva rezoluției din 24 aprilie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în dosar nr.100/P/2006, păstrată prin rezoluția din 8 mai 2007 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.167/VIII.1/2007, care a fost menținută în totalitate.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu avocat în sumă de 40 lei conform delegației nr.2661 din 24 mai 2007 s-a dispus a se avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin plângerea înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la data de 7 mai 2007, dată la care s-a înregistrat și la Tribunalul Bihor sub nr. de mai sus, petentul a solicitat admiterea acesteia, desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în dosar nr.100/P/2006 la data de 24 aprilie 2007, păstrată prin rezoluția din 8 mai 2007 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din dosar nr.167/VIII.1/2007 și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în vederea efectuării cercetărilor ce se impun în cauză, apreciind că acest organ este competent în soluționarea cererii sale.
Verificând actele și lucrările de la dosar, instanța a constatat în fapt următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.100/P/2006 petentul a solicitat să se efectueze cercetări privind comiterea infracțiunii de tentativă de omor prin otrăvire asupra sa.
Prin rezoluția din 22 noiembrie 2006 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora dispus în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale în cauză, pe motiv că nu s-au putut administra probe care să confirme intenția de otrăvire a petentului.
Plângerea petentului împotriva soluției s-a admis prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din dosar nr.337/VIII.1/2006, apreciindu-se că este necesară audierea petentului și identificarea recipientului la care acesta face trimitere în plângerea sa, precum și a buletinului de analiză deținut afirmative de către petent și administrarea de probe testimoniale, astfel cum a solicitat acesta.
Cu ocazia reluării urmăririi penale nu s-a putut lua declarația petentului, întrucât acesta l-a recuzat pe procurorul de anchetă ( a se vedea procesul-verbal încheiat la 18 ianuarie 2007) iar la adresele făcute către Penitenciarul Gherlas -au comunicat răspunsul înregistrat la 23 februarie 2007 însoțit cu acte doveditoare respectiv la 13 aprilie 2007.
Pe baza actelor de la dosar s-a emis la data de 24 aprilie 2007 în dosar nr.100/P/2006 rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză privind plângerea petentului.
S-a reținut că petentul deținut în Oad eclarat faptul că în cursul lunilor octombrie - noiembrie 2005, cu ocazia servirii sale cu masa de prânz, s-ar fi comis asupra sa o tentativă de omor în sensul că în mâncare i s-ar fi pus substanțe otrăvitoare, fără a preciza ce anume și cine este persoana care ar fi săvârșit fapta. Petentul a precizat că imediat după servirea mesei de prânz a fost transferat la. G iar în drum spre acest penitenciar, pe mijlocul de transport i s-a făcut rău, a vomat sânge și a leșinat, simptome care au continuat și după acordarea primului ajutor în această unitate.
Mai arată că la Cabinetul medical din cadrul Penitenciarului Gherlais -a acordat un tratament medical specific otrăvirilor, iar la cererea sa i-au fost recoltate probe coprologice pentru examinare toxicologică și a primit un buletin de analiză în care s-a constatat că "cauza îmbolnăvirii sale a fost intoxicația alimentară cu produse otrăvitoare" act pe care nu l-a prezentat și nici nu l-a depus la dosar, deși a afirmat că deține originalul acestuia.
Cu toate că i s-a pus în vedere petentului să indice numele martorilor care ar fi luat cunoștință în mod direct sau indirect despre săvârșirea infracțiunii împotriva sa, acesta nu a înțeles să dea curs acestor solicitări și nici să depună în original sau în copie buletinul de analiză, cerând ca organele de urmărire penală să facă propriile lor cercetări.
Din adresele comunicate de Penitenciarul Gherla la care s-au anexat și xerocopii după foile din registrul medical de evidență transfer, rezultă că în perioada 16 septembrie - 16 decembrie 2005 petentul nu a sesizat nici verbal și nici în scris și nici nu a prezentat vreun recipient cu eșantioane având preparate alimentare din hrana primită de la Penitenciarul Oradea, cu o pretinsă deteriorare a proprietăților acestora prin contaminare cu produse toxice, nu i s-au recoltat probe coprologice și nici nu s-a eliberat vreun buletin de analiză privind vreun diagnostic de toxiinfecție alimentară.
În perioada menționată, petentul a fost transferat de la Penitenciarul Oradea atât la cel din G cât și la Penitenciarul - Spital D, el fiind de mai multe ori pacientul cabinetului medical din G, dar pentru diagnostice de tip: hipertensiune arterială, psihopatie de tip paranoic, gastrită cronică, leziuni traumatice, lambliază, etc.
Ca atare, s-a apreciat plângerea petentului ca neîntemeiată și în baza art.228 Cod procedură penală și art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, soluție menținută prin rezoluția prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor din 8 mai 2007 emisă în dosar nr.167/VIII.1/2007.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat prezenta plângere, în soluționarea căreia instanța a efectuat demersuri pentru obținerea buletinului de analiză medicală la care se referă în plângere.
Din adresa emisă de Penitenciarul Gherla de la fila 17 din dosar, rezultă că dosarul medical și toate actele medicale ce îl privesc pe petent s-au trimis la Cabinetul medical din cadrul Penitenciarului Oradea.
Întrucât susținerile petentului nu s-au dovedit cu nici un fel de probe, iar acesta nu a înțeles să depună originalul sau copia xerox a buletinului de analiză menționat de el în petiție, instanța a apreciat că soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor în dosar nr.100/P/2006 la data de 24 aprilie 2007, menținută prin rezoluția prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor din 8 mai 2007 dată în dosar nr.167/VIII.1/2007 este temeinică și legală și ca atare, în baza art. 278 alin.8 lit. a Cod procedură penală, a respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției din 24 aprilie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în dosar nr.100/P/2006, păstrată prin rezoluția din 8 mai 2007 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din dosar nr.167/VIII.1/2007, care a fost menținută în totalitate.
În ce privește excepția invocată de petent cu privire la competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în efectuarea cercetărilor în prezenta cauză, față de obiectul plângerii, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, competent fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, care în mod corect a soluționat plângerea acestuia.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu - avocat - în sumă de 40 lei conform delegației nr.2661 din 24 mai 2007 s-a dispus a se avansa Baroului B din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, petentul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs penal petentul, solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru completarea și depunerea probelor la dosar, arătând că a fost victima unei infracțiuni de tentativă de omor, prin aceea că i s-a pus în mâncare substanțe otrăvitoare.
Examinând sentința penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține că recursul petentului este neîntemeiat urmând a fi respins, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod corect a reținut prima instanță că susținerile petentului nu s-au dovedit cu nici un fel de probe și s-a reținut că soluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor menținută prin rezoluția prim procurorului este legală și temeinică.
Astfel, cu justețe s-a confirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind plângerea deținutului.
Mai mult, petentul nu a depus buletinul de analiză medicală la care face referire în plângere.
Cum nu sunt motive de reformare a hotărârii pronunțate de prima instanță, Curtea de Apel va păstra în totul ca legală și fondată sentința penală prin care s-a respins ca nefondată plângerea petentului.
Față de acestea, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de petentul, menținându-se în întregime sentința penală atacată.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, va obliga recurentul să plătească statului suma de 850 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.25 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 850 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 3.04.2009
Judecător fond -
decizie - - -
3 ex./3.04.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Rus Claudia, Condrovici Adela
