Proxenetismul (art. 329 cod penal). Decizia 131/2009. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.131/R/2009
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpații recurenți și, împotriva deciziei penale nr.174/A din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut în totul sentința penală nr.1470 din 26.10.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de proxenetism, faptă prev. și ped. de art.329 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpații recurenți și lipsă, apărătorul ales al acestora avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 16.02.2009 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpaților avocat depune la dosar de acte medicale privindu-l pe inculpatul, copia certificatului de cazier judiciar și un raport de evaluare psihiatrică.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpaților avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor atacate în sensul reținerii cauzei spre rejudecare pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, deoarece rezultă din actele medicale depuse la dosar starea de sănătate a inculpatului.
Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârii instanței de apel și sentinței instanței de fond după rejudecare, arătând că faptele deduse judecății nu prezintă un grad ridicat de pericol social. Pe de altă parte, din extrasul depus la dosar rezultă coeficientul de inteligență scăzut al inculpatului, motiv
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea în totalitate a deciziei penale atacate ca legală și temeinică. Consideră că, discernământul inculpatului nu a fost abolit și nu se poate pune problema iresponsabilității acestuia în momentul comiterii faptei, motiv pentru care apreciază că nu se impune efectuarea expertizei psihiatrice.
Din probele de la dosar rezultă implicarea inculpaților în săvârșirea infracțiunii reținute și față de antecedentele penale ale inculpatei, apreciază că, atât cuantumul cât și modalitatea de individualizare judiciare a pedepsei sunt legale și temeinice.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1470 din 26.10.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, în ce privește pe inculpata, din art.329 alin. 2 Cod penal în art. 329 alin.1 Cod penal.
În baza art.329 alin.1 Cod penal, a fost condamnată inculpata, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism, la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.65 Cod penal cu referire la art.329 alin.1 Cod penal, a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, pe o durată de 3 ani, în condițiile art.66 Cod penal.
În baza art.36 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 34 lit. b) Cod penal, a fost contopită pedeapsa principală de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată în cauza de față cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 271/2006 a Tribunalului Vaslui, s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, astfel că s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 Cod penal, art. 35 alin. 3 Cod penal cu referire la art. 329 alin.1 Cod penal, a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, pe o durată de 3 ani, în condițiile art.66 Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsă perioada executată de inculpată, de la 29.08.2005 până la 7.08.2007.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în temeiul sentinței penale nr. 271/2006 a Tribunalului Vaslui și emiterea unui nou mandat conform hotărârii apelate, la data rămânerii definitive a acesteia.
În baza art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, în ce privește pe inculpatul, din art. 329 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal în art.329 alin.1 Cod penal.
În baza art.329 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism, la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 65 Cod penal cu referire la art.329 alin.1 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 66 Cod penal.
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească statului câte 800 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 8.04.2004, în jurul orei 4,00, polițiștii din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră B, cu prilejul unui control efectuat în vama, pe sensul de ieșire din țară, au depistat un autoturism marca Opel Vectra cu nr. -, condus de martorul, autoturism în care se mai aflau inculpata precum și martorele și.
După efectuarea controlului documentar și fizic, cele două martore le-au declarat polițiștilor că merg în Italia, unde vor lucra în calitate de dame de companie. În acest sens, martora a declarat că merge împreună cu inculpata care i-a promis că-i găsește un loc de muncă într-un club de noapte din Perugia și unde, pe baza liberului consimțământ, va putea, după preferință, să întrețină sau nu raporturi sexuale cu clienții din acel club.
Martora, la rândul său, a menționat că oferta plecării în Italia i-a fost făcută de tatăl inculpatei, adică de inculpatul, care i-a procurat pașaport și i-a plătit cheltuielile ocazionate de o lucrare dentară estetică. Această martoră a mai amintit și faptul că destinația sa era localitatea Perugia unde urma să lucreze într-un club de noapte și să petreacă timpul cu clienții localului iar în cazul în care acești clienți solicitau întreținerea de raporturi sexuale cu ea, trebuia să-i însoțească în camerele clubului, special puse la dispoziție de patronul restaurantului.
Cele două martore, în consens, amintesc faptul că, atât inculpatul cât și inculpata, separat în activitățile lor de convingere, au arătat martorelor că vor putea obține foloase bănești de până la 700 euro pe lună dacă vor avea în jur de 150 de clienți, însă din această sumă era clar stabilit că J, adică 350 euro reveneau inculpatului, care urma să primească aceste sume în România. Totodată martorele au mai susținut că organizarea transportului și cheltuielile ocazionate de întocmirea documentelor de asigurare pentru părăsirea teritoriului României au fost asigurate de inculpata, care a și însoțit martorele din localitatea de domiciliu a fiecărei martore și urma să le însoțească pe mai departe până în Italia.
Aceste aspecte au fost luate la cunoștință și de martorii asistenți și care astfel consolidează declarațiile martorelor și.
Inculpata, pasageră în autoturism, nu a recunoscut comiterea faptei, invocând în apărarea sa că cele două martore, și, intenționau să viziteze Italia strict din perspectivă turistică iar ea se deplasa în țara respectivă întrucât lucrează ca dansatoare într-un club de noapte din Perugia. Apărarea inculpatei, în ce privește scopul deplasării celor două martore în Italia, nu poate fi primită, nefiind conformă cu realitatea. Astfel, nu poate fi acceptată ideea că martorele amintite urmau să viziteze Italia în scop strict turistic, lucru care presupune cheltuieli mari, câtă vreme aveau o situație materială precară, neavând posibilitatea să-și plătească singure nici transportul și asigurările medicale, acestea fiind suportate de inculpata.
Instanța a înlăturat și apărarea inculpatului, acesta susținând că s-a gândit să o ajute pe să plece în Italia, unde aceasta va putea obține venituri decente prin muncă salarială, susțineri neconforme cu realitatea, având în vedere declarațiile martorei, arătate mai sus.
Conform rechizitoriului, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru proxenetism sub forma recrutării, prev. și ped. de art. 329 alin. 2 Cod penal.
Infracțiunea de proxenetism se prezintă sub forma unei pluralități de acțiuni alternative. Prin recrutare unei persoane pentru prostituție se înțelege găsirea și determinarea unei persoane, care nu mai practicase până atunci prostituția să accepte aop ractica potrivit unor indicații privind locul, timpul, plata etc. Recrutarea înseamnă atragerea de elemente noi și îndrumarea lor pe calea prostituției și presupune ca persoana recrutată să cunoască și să accepte scopul pentru care este atrasă. Totodată recrutarea presupune un caracter organizat al proxenetismului și o exploatare organizată.
În speță, s-a reținut că nu rezultă că ar fi vorba de o activitate organizată și de un caracter organizat al proxenetismului din parte inculpaților. Astfel, activitatea infracțională a fiecărui inculpat se rezumă la câte o singură persoană și se concretizează mai degrabă în activități de înlesnire a practicării prostituției de către cele două martore și apoi de tragere de foloase de pe urma acestei activități.
În acest sens, s-a reținut că doar martora a declarat în faza de urmărire penală că a aflat de la inculpatul faptul că munca sa va consta în aceea că,trebuie să stau la masă cu clienții, iar în cazul în care doresc mai mult, să merg cu ei în camerele puse la dispoziție și să întrețin cu aceștia relații sexuale". De asemenea, martora a mai declarat că urma să fie plătită din două în două săptămâni, în funcție de numărul de clienți, respectiv pentru 150 de clienți lunar va primi 700 euro, sumă ce poate crește dacă crește și numărul clienților. Mai arată că din suma câștigată, trebuia să-i dea inculpatului J, dar nu precizează cum. Pe de altă parte, martora arată că la prima întâlnire cu inculpatul a avut o relație intimă cu el și că la prima discuție purtată i-a propus să o ducă în Italia ca damă de companie la un bar din Perugia. Aceasta precizează în mod expres că a avut relații intime cu inculpatul în perioada februarie-martie 2004 și că de la inculpat a primit sume de 200.000 lei-300.000 lei pentru relații intime.( fila 97 verso - dosar 5021/2004). Din acest comportament al martorei se poate trage concluzia că nu era un "element nou" care să trebuiască a fi atras și îndemnat pe calea prostituției, întrucât avea deja obiceiuri specifice acestei îndeletniciri.
S-a reținut de prima instanță că inculpatul a fost cel care i-a procurat martorei pașaportul și i-a plătit costurile unei lucrări dentare estetice.
Din cele arătate mai sus instanța a considerat că inculpatul a comis infracțiunea de proxenetism prin modalitatea înlesnirii și tragerii de foloase și nu prin modalitatea recrutării.
În ce o privește pe martora, s-a reținut că aceasta nu vorbește despre existența nici unei obligații financiare față de inculpata. Astfel, martora arată că inculpata i-a spus că poate să-i aranjeze angajarea la un club de noapte unde "nu va trebui să fac altceva decât să stau la masă cu diverși clienți pentru a înlesni consumația și că probabil vor fi clienți care o să mă abordeze pentru întreținerea de relații sexuale cu ei, însă voi putea în mod elegant să-i refuz și nu voi fi obligată să întrețin raporturi sexuale cu ei "" voi fi plătită în funcție de numărul clienților pe care îi determin la consumație".
S-a reținut de prima instanță faptul că inculpata s-a ocupat de organizarea transportului martorelor spre Italia, plata unor cheltuieli, inclusiv întocmirea documentelor de asigurare.
Prima instanță a reținut, în raport de cele arătate mai sus, că activitatea infracțională a inculpatei, se rezumă la înlesnirea practicării prostituției de către martora, și nu la recrutarea acesteia.
Faptele celor doi inculpați, astfel cum au fost reținute de prima instanță, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art.329 alin.1 Cod penal, situație în care instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice.
În ce-l privește pe inculpatul, acesta a fost trimis în judecată, conform rechizitoriului, cu reținerea stării de recidivă postexecutorie. Din cazierul judiciar al acestuia, rezultă că a mai fost condamnat prin sentința penală nr.819/1998 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin decizia penală nr.627/16.12.1998 a Tribunalului Vaslui, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, grațiată în baza Legii nr.137/1997. Termenul de reabilitare pentru această pedeapsă este de 5 ani, conform art. 137 al. 1 lit. a) Cod penal și curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru că legea de grațiere este anterioară acestui moment. Infracțiunea din cauza de față a fost comisă la 08.04.2004, însă termenul de reabilitare pentru condamnarea anterioară s-a împlinit la 16.12.2003, astfel că această condamnare nu mai poate constitui primul termen al recidivei, conform art.38 alin.2 Cod penal. Urmează, în consecință, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului și sub acest aspect.
Cu privire la inculpata, s-a reținut că aceasta a mai fost condamnată prin sentința penală nr.271/2006 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă la 05.10.2006, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiuni concurente cu cea din prezenta cauză, fiind aplicabile prev. art.36 alin.1 Cod penal.
În consecință, instanța de fond în baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei, în ce o privește pe inculpata, din art. 329 alin. 2 Cod penal în art. 329 alin. 1 Cod penal.
Constatând vinovăția acesteia, instanța în baza art. 329 alin.1 Cod penal, a condamnat-o inculpata, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism, la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.65 Cod penal cu referire la art.329 alin.1 Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, pe o durată de 3 ani în condițiile art.66 Cod penal.
În baza art.36 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.34 lit.b) Cod penal, instanța de fond a contopit pedeapsa principală de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată în cauza de față, cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 271/2006 a Tribunalului Vaslui, a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 luni închisoare, astfel că s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, iar în baza art.65 Cod penal, art. 35 alin.3 Cod penal cu referire la art.329 alin.1 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal, pe o durată de 3 ani, în condițiile art. 66 Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, a scăzut din pedeapsă perioada executată de inculpată, de la 29.08.2005 până la 7.08.2007.
Totodată, prima instanță a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în temeiul sentinței penale nr.271/2006 a Tribunalului Vaslui și emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive a acesteia.
În baza art.334 Cod procedură penală, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei, în ce privește pe inculpatul, din art. 329 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal în art. 329 alin. 1 Cod penal.
Constatând vinovăția acestuia, prima instanță, în baza art.329 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de proxenetism, la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.65 Cod penal cu referire la art.329 alin.1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe o durată de 3 ani, în condițiile art.66 Cod penal.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, împrejurările comiterii faptelor, pericolul social al acestora, faptul că inculpata a mai fost condamnată pentru același gen de infracțiuni, atitudinea inculpaților de nerecunoaștere a faptelor și încercarea de denaturare a adevărului, lipsa de cooperare cu organele judiciare, aspecte care exclud aplicarea unor pedepse ce suspendarea executării, așa cum au cerut aceștia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat inculpații și, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, ca netemeinică și nelegală, iar în rejudecarea cauzei, aplicarea principiului non reformatio in pejus și aplicarea unor pedepse inculpaților la limita pedepselor aplicate în primul ciclu procesual și suspendarea condiționată a executării acestora.
Motivează că al doilea ciclu procesual a avut ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în apelul inculpaților, întrucât inculpata s-a aflat în stare de arest preventiv și nu a fost corect citată de instanța de fond, și nu în apelul parchetului, care la acea dată a vizat doar aplicarea pedepselor complementare.
Prin decizia penală nr.174/A din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpații și, menținându-se în totul sentința atacată și obligând apelanții să plătească statului suma de 100 RON fiecare cheltuieli judiciare în apel.
Examinând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, astfel că a fost respins ca atare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau în depoziții de martori, demonstrând cu certitudine că inculpații, în data de 8.04.2004, în jurul orelor 4,00, au înlesnit martorelor și practicarea prostituției în Italia, activitatea de pe urma căreia aceștia urmau să tragă foloase.
Față de această stare de fapt, este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpaților pentru fapta comisă, nesinceritatea acestora, în raport de elementele probatorii existente în cauză, fiind irelevantă. S-a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a reținut că sunt nesinceri inculpații, atunci când au afirmat că cele 2 martore mergeau în Italia, în scop turistic, întrucât în cauză sunt dovedite împrejurări ce dovedesc că acestea nu puteau să-și permită o astfel de excursie. Astfel, inculpatul i-a procurat martorei pașaportul și i-a plătit costurile unei lucrări dentare estetice, iar inculpata s-a ocupat de organizarea transportului martorelor spre Italia, plata unor cheltuieli, inclusiv întocmirea documentelor de asigurare. Aceste împrejurări demonstrează nu numai situația materială precară a martorelor, ci și interesul inculpaților în deplasarea acestora în Italia, ceea ce coroborat cu depoziția acestor 2 martore, demonstrează însăși existența infracțiunii de proxenetism.
În ce privește pedeapsa închisorii aplicată inculpaților și cuantumul acesteia, s-a apreciat că au fost valorificate corect criteriile prev. de art.72 Cod penal. S-au avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor, pericolul social al acestora, faptul că inculpata a mai fost condamnată pentru același gen de infracțiuni, atitudinea inculpaților, de nerecunoaștere a faptelor și încercarea de denaturare a adevărului, lipsa de cooperare cu organele judiciare.
În ce privește susținerea făcută în apel, în sensul că instanța de fond a încălcat principiulnon reformatio in pejus, întrucât a aplicat pedepse mai aspre decât în primul ciclu procesual, s-a apreciat că această susținere este nefondată, casarea cu trimitere spre rejudecare dispunându-se în urma apelurilor declarate de parchet și de inculpați și deși apelul parchetului în primul ciclu procesual a vizat nelegalitatea hotărârii prin omiterea aplicării pedepselor complementare, acestea devoluează în întreaga latură penală a cauzei, instanța putând, în aceste limite - latura penală - să remedieze orice nelegalitate sau netemeinicie.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, au fost obligați apelanții să plătească statului suma de 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs penal inculpații și solicitând prin apărătorul lor, modificarea hotărârilor atacate în sensul reținerii cauzei spre rejudecare pentru efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice deoarece rezultă din actele medicale depuse la dosar starea de sănătate a inculpatului.
Se arată că faptele deduse judecății nu prezintă grad ridicat de pericol social.
Examinând decizia penală atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține că recursul inculpaților este neîntemeiat urmând a fi respins, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Ambele instanțe au reținut o stare de fapt reală, rezultând din probe minuțios administrate și interpretate.
În mod just s-a ajuns la concluzia vinovăției inculpaților recurenți și, iar prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea acestora a fost răsturnată de probe certe.
Totodată, corect a fost înlăturată nesinceritatea inculpaților avându-se în vedere încercarea lor de a denatura adevărul și lipsa de cooperare cu organele judiciare.
Modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii imprimă acesteia un grad de pericol social sporit. Pedepsele aplicate inculpaților reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpaților, care au negat săvârșirea faptei.
Pedepsele stabilite de instanța de fond sunt situate la limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea de proxenetism, fiind adaptabilă în sensul proporționalizării ei, în raport de pericolul social concret al faptelor cât și al inculpaților, fiind valorificate judicios de către prima instanță prevederile art.72 Cod penal și menținute de instanța de apel, iar în recurs se apreciază că acestea sunt necesare pentru a-și atinge scopul prev. de art.52 Cod penal.
Criticile inculpaților din recurs privind efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice nu pot fi primite întrucât discernământul inculpatului nu a fost abolit, nefiind iresponsabil la momentul comiterii faptei.
În ce privește pe inculpata care a mai fost condamnată pentru același gen de infracțiuni de reținut că au fost valorificate temeinic criteriile legale de individualizare a pedepsei.
Faptele inculpaților recurenți prezintă pericol concret pentru ordinea publică, impunându-se condamnarea acestora pentru faptele reținute în sarcina lor.
Față de cele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpații și împotriva deciziei penale atacate, care va fi menținută în întregime.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurenții să plătească statului suma de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr.174/A din 9.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 3.04.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
decizie - - -
2 ex./3.04.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura, Condrovici Adela