Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 130/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

SENTINȚA PENALĂ NR. 130/2008

Ședința publică din 19 noiembrie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Claudia Ilieș judecător

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:

, procuror șef secție judiciară

S-a luat spre examinare plângerea formulată de petenții, și, împotriva rezoluției procurorului din 20 iunie 2007 dată în dosar nr. 298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 noiembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin plângerea înregistrată la 3 martie 2008 sub nr- la Curtea de Apel Timișoara și înaintată acestei instanțe ca urmare a strămutării judecării cauzei prin Încheierea nr. 819/5 mai 2008 în Dosar nr.2693/- a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenții, Și au solicitat desființarea rezoluției procurorului din 30.10.2007 dată în dosar nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public pentru infracțiunile prev.de art.289, art.291 și art.246 pen. rezoluție menținută prin soluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.7/II/2/ din 25 ianuarie 2008 și în consecință, restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru aceste infracțiuni.

În motivarea plângerii, s-a arătat că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public, cu toate că din probele administrate în dosar nr.298/P/2007 a rezultat că aceasta și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia eliberării certificatului de calitate de moștenitor al numitei, după defuncta, născută, deși din toate actele de stare civilă depuse la dosarul notarial 212/2003 rezultă că a fost născută.

De asemenea, s-a susținut că în condițiile în care pe rolul instanței civile exista un litigiu de revendicare a bunurilor succesorale, notarul trebuia săs suspende procedura succesorală până la soluționarea dosarului nr.2840/2001 în care urma să se stabilească și calitatea de moștenitor a numitei, în conformitate cu art.78 alin.2 din Legea 36/1995.

În mod netemeinic, procurorul și-a bazat soluțiile pe decizia civilă 2854 din 3 noiembrie 2000 Tribunalului Timiș, prin care se stabilește că este singura moștenitoare a lui, deși hotărârea respectivă nu era irevocabilă. S-a mai arătat că în legătură cu aceeași plângere penală, s-a mai dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale care a fost desființată de procurorul ierarhic superior cu indicația de a se administra alte probe, însă după primirea dosarului, nu s-au respectat îndrumările date.

În fine, s-a invocat faptul că intimata a depus la prezentul dosar, precum și la dosarul disjuns ce viza plângerea penală împotriva lui a copii legalizate după dosarul succesoral care nu sunt conforme cu originalul, numerotarea fiind diferită, aspect care dovedește în plus reaua-credință a notarului public.

Analizând actele prezentului dosar, precum și al dosarului succesoral nr.212/2003 (în original); dosar nr- al Curții de Apel Timișoara și dosar de urmărire penală nr.298/P/2007, Curtea reține următoarele:

Prin rezoluția din 30.10.2007 dată în dosar nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual prev.de art.289 pen. uz de fals, prev.de art.291 pen. și abuz în serviciu, prev.de art.246 pen.

S-a reținut în motivare că prin rezoluția procurorului din 20.06.2007, în același dosar, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notara, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.289, art.291 și 246.pen. însă urmare a plângerii formulate de împotriva acestei rezoluții, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr.657/II/2 din 8 august 2007 dispus infirmarea în parte a soluției cu privire la dispoziția de neîncepere a urmăririi penale, redeschiderea și reluarea cercetărilor pe motiv că probatoriul este incomplet și nu s-a clarificat dacă notarul s-a aflat în eroare, iar în acest caz soluția trebuia să fie fundamentată pe disp.art.10 lit.e pr.pen.

După reluarea cercetărilor, s-a stabilit că notarul public este acuzată pentru fapta de a fi emis certificatul de calitate de moștenitor nr.164/ 24.11.2003 din care rezultă contrar realității, că are calitatea de moștenitor față de numita, născută, deși bunica ei se numea, certificat în baza căruia susnumita a revendicat și obținut de la Primăria Mun.T mai multe imobile.

Procurorul a concluzionat că din actele dosarului, nu rezultă decât că notarul public și-a îndeplinit atribuțiile cu bună-credință, în condițiile în care în dosarul civil nr.2595/C/2000 s-a pronunțat decizia nr.2854/2000, prin care s-a stabilit că este singura moștenitoare a defunctelor și, în calitate de nepoată, respectiv fiică. De asemenea, prin sentința civilă nr.37 din 14.01.2005 a Tribunalului Timiș, în dosar 5516/2004, s-a dispus obligarea primarului Mun.T să restituie reclamantei mai multe apartamente din T, în calitate de moștenitor a proprietarului tabular, iar această hotărâre s-a bazat pe decizia nr.2854/2000 a Tribunalului Timiș și doar în secundar pe certificatul de calitate de moștenitor.

Totodată, din adresa Ministerului Afecerilor Interne Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale nr.400/22.03.2007 a rezultat că pe raza localităților T și nu au existat persoane cu numele de sau.

Prin rezoluția din 25.01.2008 în dosar nr.7/II/2/2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa respins ca neîntemeiată plângerea petenților, și împotriva rezoluției din 30.10.2007, reținând că în mod judicioas, s-a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.289, art.291 și art.246 pen. întrucât notarul public a avut în vedere la emiterea certificatului de moștenitor acte de stare civilă, declarația unui martor, precum și hotărârea judecătorească nr.2854/2000 a Tribunalului Timiș, prin acestea stabilind că numita este singura moștenitoare după.

La pronunțarea soluțiilor s-au avut în vedere actele dosarului notarial nr.212/2003, declarațiile notarului public, declarația numitei, precum și hotărârile judecătorești mai sus-menționate, adresa nr.400 din 22.03.2007 a Ministerului Administrației și Internelor.

Rezoluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică, iar plângerea petenților va fi apreciată ca neîntemeiată pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin certificatul de calitate de moștenitor nr.164 eliberat la 24 noiembrie 2003 în dosar nr.212/2003 al Biroului Notarului public, s-a stabilit calitatea de moștenitor a numitei, născută după defuncta, născută, decedată la 29.03.1959, având la bază acte de stare civilă și declarația martorei.

Calitatea de moștenitor a numitei a făcut obiectul mai multor procese civile având ca obiect acțiune în revendicare sau constatarea nulității certificatului de moștenitor.

Astfel, prin sentința civilă nr.1163/2004 a Tribunalului Timiș, în temeiul Legii 10/2001 s-a dispus obligarea primarului Mun.T la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilelor revendicate de în calitate de moștenitoare legală a defunctei. Sentința a rămas definitivă prin decizia civilă 320/2005 a Curții de Apel Timișoara în cuprinsul căreia s-a reținut că această calitate a lui de succesoare legală a numitei, născută, a mai fost analizată de instanță în cadrul altor procese și a fost irevocabil validată. Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia nr.1373/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Confirmarea calității de moștenitoare a lui s-a produs și prin hotărârea definitivă, respectiv decizia nr.2854 din 3 noiembrie 2000 Tribunalului Timiș care potrivit legii de procedură civilă are autoritate de lucru judecat.

Anularea în instanță a certificatului de calitate de moștenitor invocată de petenți prin depunerea sentinței civile 6817/2007 a Judecătoriei Timișoara nu constituie un argument în favoarea acestora, câtă vreme hotărârea a fost desființată în apel prin decizia nr.179/2008 a Tribunalului Timiș, prin care s-a respins acțiunea în constatarea nulității certificatului de moștenitor, în mod definitiv. De altfel, anularea acestui act a vizat doar încălcarea unor reguli de procedură și nu vicii de fond, nefiind combătută calitatea lui de moștenitor.

Așadar, la data dezbaterii succesorale exista o hotărâre judecătorească definitivă cu autoritate de lucru judecat, decizia civilă 2854/2000 a Tribunalului Timiș stabilea că este moștenitoarea legală a lui, iar la acest moment există o hotărâre irevocabilă care statuează asupra acelorași chestiuni juridice reținând că este îndreptățită să revendice imobilele ce au aparținut proprietarei tabulare.

În acest context, nu se poate considera că notarul a inserat în actul emis fapta sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau că și-a încălcat atribuțiile de serviciu stabilite prin Legea notarilor publici nr.36/1995, care în art.77 prevede că, calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori.

sesizate cu privire la identitatea antecesoarei lui, desprinse din unele acte de stare civilă au fost înlăturate de notar în baza altor acte, care vizau de asemenea starea civilă, coroborate cu declarația martorei. Este adevărat că notarul ar fi putut solicita demararea unei proceduri pentru rectificarea actelor de stare civilă, dar aceasta nu avea nicio finalitate în condițiile în care din cercetările efectuate la Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale a rezultat că completarea registrelor s-a făcut doar începând cu anul 1924, iar pe raza Mun.T sau a localității, nu au fost identificate persoane cu nume de sau.

Potrivit art.78 lit.c din Legea 36/1995, procedura succesorală se poate suspenda în cazul în care moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanței de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.

La data formulării cererii de eliberare a certificatului de calitate de moștenitor, exista pe rolul instanțelor dosarul civil nr.2595/C/2000 al Tribunalului Timiș, aflat în recurs la Curtea de Apel, acesta având ca obiect revendicare, dar din textul de lege mai sus-menționat nu rezultă obligativitatea notarului de suspenda procedura succesorală, cu atât mai mult cu cât instanța nu a fost investită direct cu constatarea calității de moștenitor a numitei, care s-a dispus doar pe cale incidentală.

În consecință, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale niciuneia din infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală, nu numai că nu au fost încălcate atribuțiile de serviciu de către notarul public, dar nu s-a realizat nici urmarea socialmente periculoasă și anume vătămarea intereselor legale ale unor persoane, întrucât petenții sunt doar chiriași ai imobilelor revendicate de moștenitoarea, iar situația juridică a acestor imobile a fost deja stabilită prin hotărâre irevocabilă.

Nu există motive pentru restituirea cauzei la procuror și administrarea altor probe, întrucât soluțiile pronunțate au avut la bază toate actele existente, audierea notarei a avut loc din nou după infirmarea primei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, toate probele conducând în mod cert la soluția pronunțată la data de 30.10.2007.

Aspectele invocate în legătură cu neconcordanța între copiile legalizate ale dosarului succesoral depuse de intimată în prezenta cauză, precum și în dosarul disjuns având ca obiect plângerea penală formulată împotriva numiților, și sunt lipsite de relevanță, întrucât prezenta hotărâre se bazează pe actele dosarului succesoral în original, acte care au fost avute în vedere și de procuror atunci când s-a pronunțat prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Pentru aceste considerente, în baza art.2781pct.8 lit.a pr.pen. plângerea petenților va fi respinsă ca neîntemeiată.

Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții, și, împotriva rezoluției procurorului din 30 octombrie 2007 dată în dosar nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, menținută prin rezoluția nr.7/II/2 din 25 ianuarie 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Obligă pe fiecare petent să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petenții și și de la comunicare cu petenții, și și cu intimata.

Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE, GREFIER

- - - -

//08.12.2008

3 ex.

Președinte:Claudia Ilieș
Judecători:Claudia Ilieș

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 130/2008. Curtea de Apel Cluj