Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
DECIZIA PENALĂ NR.134/
Ședința publică din 13 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea ministerului public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal formulat de petenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B --, sector 5, împotriva sentinței penale nr.50 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată ( art.2781cod pr.penală ).
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentei Agenția Națională de Administrare Fiscală B, petentei Direcția Generală de Administrare a Contribuabili și intimatul făptuitor.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
În conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
Tribunalul Constanța în mod just a admis excepția tardivității formulării plângerii, întrucât la primul procuror, plângerea împotriva rezoluției nr.1123/2007 a fost formulată la data de 17 septembrie 2007, termenul prevăzut de art.278 alin.1 și 2 cod pr.penală expira la data de 29 octombrie 2007, la ribunalul Constanțas -a introdus plângere împotriva ordonanței primului procuror la data de 7 decembrie 2007, deci cu depășirea celor 40 de zile prev de art.278 alin.1 și 2 cod pr.penală.
A,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin sentința penală nr.50 din 30.01.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Constanțaa admis excepția tardivității introducerii plângerii.
În baza art. 2781alin. 8 lit. a cod pr.penală,
A respins ca tardivă plângerea formulată de petentaAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B- DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI- împotriva rezoluției nr.1123/P/2007 din 13.08.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
A menținut soluția dispusă prin rezoluția nr.1123/P/2007 din 13.08.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, menținută prin rezoluția prim procurorului nr.469/II/2/2007 din 06.11.2007.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr.penală;
A obligat petenta la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 07.12.2007 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-plângerea formulată în baza art.278 ind.1 pr.pen. de către petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală B -Direcția Generală a Administrare a Contribuabili împotriva rezoluției nr.1123/P/2007 din 13.08.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța respectiv împotriva rezoluției nr.469/II/2/2007 din 06.11.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
În ceea ce privește calitatea procesuală a Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a învederat că potrivit art.III din Hot.Guv.nr.1171/2007 prin care a fost modificată Hot.Guv.nr.495/2007 începând cu data de 01 octombrie 2007 Direcția Generală de Administrare a Contribuabili s-a reorganizat ca direcție generală în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fără personalitate juridică, prin comasare. s-a făcut prin absorbția Direcției Generale de Administrare a Contribuabili de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta având ca instituție publică personalitate juridică.
S-a solicitat admiterea plângerii formulate, în temeiul art.278 ind.1 pr.pen, desființarea rezoluției nr.469/II/2/2007 din data de 06.11.2007 pronunțată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța precum și a rezoluției nr.1123/P/2007 din data de 13.08.2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
S-a susținut că între salariat și angajator nu se poate încheia un contract civil în cadrul căruia se prevăd aceleași atribuții și sarcini ca și în contractul de muncă și care se execută în aceeași perioadă de timp în care se desfășoară programul de lucru conform contractului de muncă.
S-a solicitat să se constate că agenții de vânzări nu își puteau executa obligațiile din contractul de comision în aceeași perioadă în care își realizau și obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă,întrucât în această perioadă se aflau la dispoziția angajatorului și aveau obligația îndeplinirii sarcinilor și a atribuțiilor stabilite prin contractul de muncă ceea ce exclude posibilitatea executării în aceeași perioadă a obligațiilor stabilite prin contractele de comision.
Petenta a susținut că sunt întrunite elementele prevăzute de art.9 al.1 lit.a) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale și solicită admiterea plângerii formulate,desființarea rezoluțiilor atacate și pronunțarea unei hotărâri în temeiul art.278 ind.1 pr.pen.
La termenul din data de 29.01.2008 instanța a pus din oficiu în discuția părților excepția tardivității introducerii plângerii la judecător.
Examinând excepția tardivității introducerii plângerii, instanța constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerentele:
- Prinrezoluția nr.1123/P/2007 din data de 13.08.2007a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța în temeiul art.228 al.6 pr.pen.a fost confirmată propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de făptuitorul, administrator al SC " SRL cercetat pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art.9 lit.a) din legea nr.241/2005.
În motivarea rezoluției,procurorul a susținut că din materialul probator administrat nu rezultă existența infracțiunii de evaziune fiscală,neputând fi dovedită intenția administratorului societății de a prejudicia bugetul statului.
- Pinrezoluția nr.469/II/2/2007 din dat de 06.11.2007a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța în baza art.275-278 pr.pen. a fost respinsă plângerea formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală B -Direcția Generală a Administrare a Contribuabili,ca fiind neîntemeiată.
Potrivit art.278 ind.1 al.2 pr.pen în cazul în care prim procurorul Parchetului nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art.277 pr.pen. termenul prevăzut în al.1 (respectiv de 20 zile)curge de la data expirării termenului inițial de 20 zile.
Textul art.277 pr.pen, la care se face trimitere,prevede că procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 zile de laprimireși să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvat.
În prezenta cauză se constată că petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Administrare a Contribuabili a formulat o astfel de plângere împotriva rezoluției procurorului nr.1123/P/2007 din 13.08.2007 la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța,plângere înregistrată la data de17 septembrie 2007.
Această plângere nu a fost soluționată însă de către prim procuror în termenul de 20 zile prevăzut de art. 277 din Codul d e procedură penală.
Din coroborarea alin. 1 și 2 ale art. 2781.pr.pen. se poate observa că în situația în care prim-procurorul Parchetului nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile instituit în art. 277.pr.pen. petentul se poate adresa direct judecătorului în termen de 20 zile, care curge de la expirarea termenului inițial de 20 zile.
Împotriva primei rezoluții a procurorului,indiferent de momentul comunicării acesteia către petentă, la data de 17 septembrie 2007 fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța plângerea pe care petenta formulat-o în conformitate cu dispozițiile art.278 ind.1 al.2 pr.pen. la prim-procurorul Parchetului.
Plângerea formulată trebuia soluționată de către prim procuror în termen de 20 zile (în intervalul cuprins de la18.09.2007 la 08.10.2007), și de la împlinirea acestui termen începea să curgă termenul de 20 de zile între09.10.2007 până la data 29.10.2007în interiorul căruia petenta se putea adresa instanței cu plângere.
Ori, în speță, se observă că petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată abia la07 decembrie 2007, depășind termenul instituit în mod imperativ de lege, acesta nefiind un termen de recomandare.
Potrivit art. 185al.1 pr.pen. când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual conform textului de lege menționat, conduce la pierderea acestuia.deoarece termenul prevăzut de disp.art.185 al.1 pr.pen. este un termen peremptoriu și procedural.
La calcularea termenului se au în vedere și disp.art.186 alin.2 pr.pen. care prevede că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile, nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește".
plângerea la data de 07 decembrie 2007, petenta a depășit termenul legal prevăzut de art.278 ind.1 al.1,2 pr.pen. în referire la art.277 pr.pen.
Aceasta soluție este în acord și cu jurisprudența Curții Constituționale, care prin decizia nr. 295/09.06.2005(Of.nr.626/2005) a stabilit că, prin instituirea unui termen de către legiuitor pentru formularea unei plângeri la procurorul ierarhic superior împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, termen a cărui nerespectare ar determina respingerea ca tardivă a plângerii conform art. 278 al. 3 pr.pen. nu este încălcat principiul constituțional al liberului acces la justiție, iar soluția este aplicabilă, prin analogie, și situațiilor în care plângerea este adresată instanței.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut în decizia menționată că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu și faptul că acest acces nu poate fi supus unei condiționări. Reglementarea unui termen pentru formularea plângerii pe cale ierarhică împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, anterior contestării acestor acte la instanțele judecătorești, reprezintă o opțiune a legiuitorului, care reflectă preocuparea acestuia în sensul asigurării exigențelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale și prin asigurarea celerității procesului penal. și evitarea tergiversării soluționării cauzei, respectarea dreptului la un proces echitabil.
Reglementarea unui termen special reprezintă o opțiune a legiuitorului care reflectă preocuparea acestuia în sensul asigurării exigentelor dreptului la un proces echitabil.
O soluție contrară ar da naștere arbitrariului si ar crea premiza că, o persoana care nu a respectat termenul special reglementat de lege pentru formularea plângerii - fie la prim-procuror, fie la instanță,- să obțină analizarea temeiniciei plângerii sale, deși nu a respectat prevederile legale care îi conferă acest drept.
Prevederile art. 2781pr.pen. consacră principiul celerității impus procedurii plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată,
Momentul subiectiv, la care petenta a luat cunoștința de soluția dată plângerii de prim-procurorul Parchetului nu are relevanță în condițiile în care art.2781alin.2 pr.pen. instituie imperativ că termenul de 20 de zile,în care se poate adresa judecătorului,curge de la momentul expirării termenului inițial de 20 de zile,chiar dacă prim-procurorul nu a rezolvat plângerea în termenul legal.
In termen legal, împotriva sentinței penale nr.50 din 30.01.2008 a Tribunalului Constanța, a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală B, criticând-o pentru nelegalitate.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât plângerea împotriva rezoluției nr.1123/P/2007 din 13.08.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțaa fost formulată în interiorul termenul de 20 zile prev. de art.278 alin.3 cod pr.penală.
La Curtea de APEL CONSTANȚA cauza a fost înregistrată sub același nr-.
Verificând hotărârea recurată în raport de criticile aduse și din oficiu, actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Critica soluției este întemeiată.
Potrivit art.2781alin.2 cod pr.penală - în cazul în care prim-procurorul sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art.277, termenul prevăzut în alin.1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.
Opinia instanței este că termenul de 20 de zile la care se referă dispoziția legală mai sus enunțată nu este unul procedural, astfel cum este definit de art.185 cod pr.penală și cum susține prima instanță, prin urmare, nici nu produce consecințele prevăzute in acest articol.
Acest termen este un termen legal prevăzut în favoarea părții care a formulat plângerea la procurorul ierarhic si care are dreptul la rezolvarea cazului său intr-un termen rezonabil - stabilit de legiuitor la 20 de zile - și totodată că, după expirarea acestui termen, ea poate promova plângerea la instanță în temeiul art.278 ind.1 alin.1 cod pr.penală, iar nu în sensul că, neexercitarea acestui drept in termen de 20 zile ar atrage decăderea cu consecința respingerii plângerii ca tardivă.
Or, acceptarea altui punct de vedere ar lipsi de eficiență însăși scopul pentru care a fost prevăzută procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere in judecată și ar lipsi de conținut dreptul părții la acces efectiv, in fața unei instanțe independente și imparțiale, prin impunerea unei obligații disproporționate intre necesitatea rezolvării cu celeritate a cauzelor penale, când in sarcina procurorului se stabilește un termen de recomandare pentru rezolvare si dreptul de acces al părții nemulțumite de modul de rezolvare a cauzei sale, de promovare intr-un termen de 20 de zile calculat de la data expirării celui stabilit pentru procuror, când de altfel nici nu se justifică promovarea plângerii, întrucât nu se cunoaște soluția dată.
In jurisprudența sa, CEDO a decis că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul acestuia să nu fie afectat de existența unor obstacole sau impedimente de drept sau de fapt, ce ar fi de natură să-i pună în discuție însăși efectivitatea.
Referindu-se la existența unor posibile obstacole de drept CEDO a decis că exercitarea căilor de atac interne numai pentru a se constata inadmisibilitatea unor acțiuni juridice, prin jocul dispozițiilor legale, nu este de natură să corespundă imperativelor cuprinse in art.6 paragraful 1 din Convenție, dimpotrivă este necesar ca legislația națională să asigure oricărei persoane o posibilitate clară și concretă de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale.
În speță, prin sentința penală recurată Tribunalul Constanțaa adus atingere dreptului recurentei de acces la un tribunal - prin restrângerea exercițiului dreptului, câtă vreme, prin interpretarea lacunară a disp.art.278 ind.1 alin.2 cod pr.penală fondul cauzei rămâne nesoluționat.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală B este fondat.
Drept urmare, în baza 38515pct.2 lit.c cod pr.penală, va admite recursul formulat de petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală B, va casa sentința penală nr. 50/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța și va dispune rejudecarea de către aceeași instanță, pentru a judeca fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.c cod pr.penală,
Admite recursul formulat de petenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B --, sector 5, împotriva sentinței penale nr.50 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca fondat.
Casează sentința penală nr. 50/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța și dispune rejudecarea de către aceeași instanță, pentru a judeca fondul cauzei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
4 ex./18.04.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună
