Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 135/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 135/2008
Ședința publică din 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției procurorului din 28 iulie 2008 dispusă în dosarul nr. 316/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul petentului, avocat, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al petentului depune la dosar cererea de introducere în cauză formulată de soția supraviețuitoare a defunctului petent, numita și învederează instanței că este prezentă în sală și numita.
Instanța procedează la identificarea numitei, fiica lui și, născută la data de 01.01.1936 în loc. G, jud. C, domiciliată în mun. D, Bl. 1,.3,. 2,.13, jud. H, având CNP - și CI seria - nr. -.
Instanța pune în discuția părților cererea de introducere în cauză, în calitate de parte interesată în proces, a soției supraviețuitoare a petentului defunct, numita, formulată de către aceasta.
Reprezentantul Parchetului și apărătorul ales al petentului defunct și al soției supraviețuitoare a acestuia solicită admiterea cererii.
Instanța, cu privire la cererea de introducere în cauză, formulată de soția supraviețuitoare a petentului defunct, în deliberare, având în vedere înscrisul depus la dosar la fila 43, apreciază că soția supraviețuitoare are calitate de persoană interesată și poate sta în proces în calitate de continuatoare a drepturilor procesuale inițiate de defunct, motiv pentru care admite cererea.
Apărătorul ales al persoanei continuatoare a petentului defunct, avocat, depune la dosar o cerere în probațiune, formulată în scris, privind audierea martorilor, și a notarului public, cerere pe care o susține și verbal. Arată că persoanele indicate pot să aducă elemente concludente soluționării cauzei, precum și faptul că notarul public nu a fost audiat în faza de urmărire penală.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la cererea în probațiune formulată de avocat, solicită respingerea acesteia, învederând instanței faptul că potrivit procedurii prevăzute de art. 2781Cod procedură penală judecătorul trebuie să se pronunțe în cauză pe baza probelor deja administrate.
Instanța, în deliberare, asupra probelor propuse de persoana continuatoare a petentului defunct, prin avocat, privind audierea martorilor, și a notarului public, în temeiul art. 2781alin. 7 Cod procedură penală respinge probele ca inadmisibile.
Apărătorul ales al persoanei continuatoare a petentului defunct, avocat și reprezentantul Parchetului arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al persoanei continuatoare a petentului defunct, avocat solicită în principal admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea cercetării numitei pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și complicitate la înșelăciune, a numitului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals și a numitului pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual. În subsidiar solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției și reținerea cauzei spre judecare. Susține verbal motivele invocate în scris prin plângerea formulată.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea soluției atacate ca legală și temeinică, învederând instanței că în mod corect s-a apreciat că nu există vinovăție în cauză.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față:
Constată că petentul a formulat, în temeiul art. 2781Cod procedură penală, plângere împotriva rezoluției procurorului din 28 iulie 2008 dată în dosarul nr. 316/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal de către, complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal față de notar și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal față de avocat.
Plângerea a fost înregistrată la această instanță sub nr- iar petentul a solicitat instanței admiterea plângerii, prin sentință, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
La data de 22 septembrie 2008 petentul a decedat (fila 34), soția supraviețuitoare justificând un interes procesual, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de continuatoare a drepturilor procesuale ale defunctului petent, dobândind calitatea de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.
La termenul de judecată din 27 2008 instanța a dispus introducerea în cauză a persoanei interesate, a soției supraviețuitoare a petentului defunct,.
Examinând actele și materialul probator din dosar, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din 28 iulie 2008 dată de procuror în dosarul nr. 316/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAs -a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. 4 și art. 10 lit. a, d, Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal, uz de fals prev. de art. 291 Cod penal față de, complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal față de notar și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal față de avocat.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
În cauză s-au efectuat acte premergătoare urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și pentru complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal și fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, deoarece notarul public a întocmit în fals un contract de vânzare-cumpărare prin care a consemnat că persoana vătămată a vândut făptuitorului o parcelă de teren situată pe raza municipiului D, act care apoi a fost folosit de noul proprietar spre a se întabula în cartea funciară.
Din actele dosarului a reieșit că persoana vătămată și-a manifestat intenția de a vinde o parcelă de 6100 mp teren înscris în CF nr. 83N a localității D, cu nr top 385 și 385/1. În acest context a fost contactat de către făptuitorul care s-a arătat interesat de achiziționarea acestui teren. La 31.12.2002 părțile s-au prezentat la sediul Biroului Notarial " " din municipiul D unde notarul public a redactat și autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 6778/2002 (filele 61-62 vol. I dosar 316/P/2007). Pentru efectuarea acestei operațiuni s-a avut în vedere și o schiță topo care a fost întocmită persoanei vătămate la solicitarea acesteia de către numitul (filele 24-25 vol. I dosar 316/P/2007). De altfel, în conținutul actului s-a inserat și clauza potrivit căreia constituie parte integrantă și măsurătoarea topo efectuată de către părți. În cuprinsul actului s-a consemnat că se vinde suprafața de 8.100 mp teren, deși potrivit extrasului CF, în realitate era de 6.100 mp.
La 22.01.2003 făptuitorul s-a deplasat în municipiul B unde a vândut la SC B suprafața de 8.100 mp teren care, potrivit propriei declarații a vânzătorului, a fost dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6778/2002 de către Biroul Notarului Public.
acestui moment, la 04.02.2003 persoana vătămată și făptuitorul s-au deplasat din nou la Biroul Notarului Public unde a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1505/2003 prin care persoana vătămată vindea terenul înscris în CF 83N D, nr top 384/3, 88, nr. ord. 8, în suprafață de 2.335 mp, precum și cota de 1978,83/5100 mp, corespunzătoare suprafeței de 1978,83 mp cu nr de ordine 5, nr top 384, 88. La aceeași dată, prin încheierea nr. 1750/2003 s-a rectificat contractul de vânzare-cumpărare din luna decembrie 2002 în sensul că s-a consemnat faptul că terenul vândut și înscris în CF nr. 83N D este de 6.100 mp și real în teren 8.100 mp, suprafață ce corespunde cu cea înscrisă în cartea funciară.
Ulterior, făptuitorul a solicitat ieșirea din indiviziune. Prin sentința civilă nr. 4198/2005 a Judecătoriei Devas -a admis acțiunea civilă, așa cum a fost formulată, cu consecința trecerii bunului în favoarea lui și a soției acestuia a parcelei de 1978,83 mp teren înscris în CF nr. 692 N D, nr top 384/a, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 2003.
Cu privire la acest din urmă contract de vânzare-cumpărare, persoana vătămată a formulat plângere penală arătând că notarul public profitând de neatenția sa și de vârsta înaintată pe care o are, l-a lăsat să creadă că semnează încheierea de rectificare, deși în realitate, printre acte a introdus și contractul de vânzare-cumpărare unde se arată că ar fi înstrăinat două parcele de teren. Sub acest aspect, persoana vătămată a invocat lipsa manifestării de voință la încheierea actului.
Examinând actele premergătoare urmăririi penale procurorul a constatat că în ceea ce privesc infracțiunile de fals intelectual și uz de fals a intervenit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune și complicitate la comiterea acesteia, din cercetările efectuate a reieșit că nu sunt întrunite elementele constitutive deoarece sub aspectul laturii obiective nu există o acțiune de inducere în eroare, iar subiectiv lipsește vinovăția.
Astfel, a fost observat că în cursul procesului de ieșire din indiviziune, persoana vătămată, prin intermediul făptuitorului, în calitate de avocat, s-a apărat în sensul că a recunoscut "eroarea la consemnarea în contractul autentificat sub nr. 6778/2002 sub aspectul suprafeței terenurilor vândute, precum și faptul că în compensare a oferit cumpărătorului o altă suprafață de teren similară", ceea ce justifica încheierea unui al doilea act notarial de vânzare-cumpărare.
În sprijinul acestor susțineri procurorul a arătat că în însăși încheierea de rectificare s-a consemnat "că suprafața înscrisă în CF este de 6.100 mp iar cea reală de 8.100 mp" (fila 23, vol. I dosar 316/P/2007). De altfel, persoana vătămată nu a contestat conținutul acestei încheieri de rectificare, care a și fost semnată fără rezerve.
Cu ocazia audierii, persoana vătămată a invocat faptul că avocatul în cererea reconvențională a consemnat în fals, împrejurarea că a existat o înțelegere cu privire la compensarea diferenței de teren, deoarece nu au existat astfel de discuții cu apărătorul său.
Aceste susțineri sunt însă fără suport faptic deoarece cum reiese din încheierile de ședință, persoana vătămată a fost prezentă la majoritatea termenelor de judecată, inclusiv atunci când făptuitorul a pus concluzii pe fondul cauzei, susținând aceleași aspecte cu cele reținute în cererea reconvențională. În situația în care avocatul și-ar fi depășit mandatul, a apărut ca fiind nejustificată opțiunea persoanei vătămate ca făptuitorul să-l reprezinte și în recurs, unde au fost reiterate aceleași motive din cererea reconvențională.
Datorită acestor motive s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu privire la mențiunile din cuprinsul cererii reconvenționale, deoarece nu s-au conturat indicii de natură infracțională.
Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere petentul, iar temeiul art. 278 Cod procedură penală plângerea a fost soluționată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, dispunându-se respingerea plângerii contra rezoluției procurorului, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel procurorul general a reținut următoarele:
din D s-a plâns împotriva rezoluției nr. 316/P/2008 din 28 iulie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA pe care o consideră nelegală; a susținut inițial că, notar public din D, în complicitate cu au săvârșit infracțiunile de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals; notarul a întocmit un contract de vânzare cumpărare în care a consemnat greșit că persoana vătămată, în calitate de vânzător, a vândut două terenuri în suprafață de 8.100 mp deși în realitate ar fi avut doar 6.100 mp. ( contract nr. 6778/31.12.2002 ); ulterior persoana vătămată a fost chemată de notar pentru a se semna încheierea de rectificare a contractului din 31.12.2002; cu această ocazie, profitându-se de neputința fizică a vânzătorului, i s-a pus în față un nou contract ( înregistrat sub nr. 1505/4.02.2003) care a consemnat că ar fi vândut aceluiași cumpărător, terenuri în suprafață de 5.100 mp.; acest ultim contract l-a semnat fără voința de vinde, fără acord de voință, cu convingerea că a semnează documentele de rectificare a primului contract; s-a mai susținut că notarul a consemnat în contractul încheiat la 31.12.2002 clauze cu care nu a fost de acord și pe care nu le-a negociat.
Prin rezoluția contestată s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art.10 lit. d pr.pen. observându-se, în esență, că notarul și cumpărătorul nu au acționat cu intenția de a-1 înșela pe vânzător: în primul contract s-a consemnat din eroare greșit suprafața vândută, fapt ce a necesitat intervenția de rectificare; cel de-al doilea contract a fost negociat și semnat tocmai pentru a compensa lipsa de suprafață plătită la încheierea primului contract; pentru falsul constând în consemnarea nereala a clauzelor primului contract s-a reținut că a intervenit prescripția răspunderii penale.
Petentul, prin avocat, a criticat rezoluția observând că: toate actele premergătoare au fost efectuate de către organele de poliție, necompetente material să le efectueze; în cursul procedurilor nu s-au efectuat toate verificările propuse de către persoana vătămată constatările organelor de poliție, atâtea câte sunt, sunt greșit interpretate deoarece se reține în mod greșit că vânzătorul a semnat în deplină cunoștință de cauză cel de-al doilea contract.
Actele premergătoare au fost efectuate de organele de poliție la ordinul și conform delegării dispuse către procuror iar delegarea este un procedeu juridic admis de codul d e procedură penală și de jurisprudență; art. 135.p Cod Penal pune doar două condiții pentru realizarea unei delegări: cel delegat să se situeze pe o poziție funcțională inferioară celui delegat și actele realizate prin delegare să nu fie interzis de se realiza prin acest procedeu; or, organele de poliție ca organe de urmărire penală, sunt inferioare procurorului deoarece procurorul conduce activitatea de urmărire penală desfășurată de poliție ( art.218 C.P.P.) iar procedurile dispuse prin ordonanța din 19.02.2008 nu sunt interzise de dispozițiile art. 132 al. 1 și art. 135 al.2 C.P.P.;
Separat de asta, s-a reținut că procurorul, prin statutul său de magistrat independent, este liber să aprecieze pertinența și utilitatea unei probe sau a unei proceduri, în îndeplinirea atribuțiilor ce le exercită; deci, nu este obligatoriu ca procurorul să îndeplinească orice cere vreuna din părțile interesate în desfășurarea activității de urmărire penală.
Din motivarea rezoluției atacate s-a reținut că procurorul a observat că la negocierea și facerea celor două contracte nu au participat decât cei interesați, fiecare susținându-și, în cursul actelor premergătoare, punctul de vedere; a mai reținut ca esențială și împrejurarea că în cursul procesului civil, persoana vătămată, prin reprezentantul său ales, avocatul, a susținut în fața judecătorului că cel de-al doilea contract s-a perfectat pentru a se acoperi patrimonial necorelările primului contract; pornind de la această realitate procesuală de necontestat, procurorul a apreciat, în mod justificat, că efectuarea unor alte verificări care nu ar fi putut aduce un plus de informație ar fi inutilă și și-a însușit versiunea prezentată de către cumpărătorul și notarul; a considerat că faptele ce au dus la nepotrivirile ce le indică persoana vătămată, rezultate din modul în care notarul a înțeles să-și organizeze activitate în cabinet, nu au caracter penal ci unul deontologic, profesional.
Asta, cu atât mai mult cu cât din actele premergătoare efectuate nu rezultă date, informații, dovezi din care să rezulte indubitabil că avocatul a fost de rea credință, așa cum susține apărarea persoanei vătămate.
În mod legal procurorul a observat că pentru eventuale fapte cu caracter penal săvârșite în sensul precizat de petent, în anul 2002, intervenit prescripția răspunderii penale.
Verificând rezoluția atacată, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția atacată ca temeinică și legală din următoarele considerente:
Din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate (fila 34 vol. I dosar 316/P/2007), a extraselor de carte funciară, a titlurilor de proprietate (filele 45, 46 vol. I dosar 316/P/2007), a declarației numitului (filele 94-97), a declarației petentului (filele 12-21), a declarației avocatului (filele 22-23), a declarației martorului (filele 24-25), a declarației martorului (filele 26-27), copiile dosarelor 23/2003, 69/2003 și 5917/2003 ale Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară H - D (filele 28-133), a adresei nr. A1.6778,1505/23/10.04.2008 a Biroului Notarului Public (filele 81-83) rezultă următoarea stare de fapt:
Numitul în urma reconstituirii dreptului de proprietate a deținut mai multe suprafețe de teren la marginea orașului D în baza titlului de proprietate nr.5970/5 și 14016/27. Intenționând să vândă o parcelă din aceste terenuri a avut o discuție preliminară cu numitul din D cu care s-a deplasat la fața locului pentru a vedea terenul explicând întinderea lui și utilitățile existente, stabilind totodată de comun acord ca prețul parcelei oferite spre vânzare în suprafață de 8100 mp. să fie de 70.000 USD.
În aceste condiții la data de 31.12.2002 la Biroul Notarului Public din D se încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6778 prin care vinde numitului o suprafață de teren de 8.100 mp cu suma de 70.000 USD, suprafață înscrisă în CF nr.83N a localității La încheierea acestui contract au fost depuse extrase de carte funciară, adeverință emisă de Consiliul Local al municipiului D, cele două titluri de proprietate, și un plan topografic în care este menționată suprafața și parcela care urma să fie vândută.
Ulterior numitul vinde la rândul său acest teren către B în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 170/22.01.2003.
La câteva zile după această tranzacție numitul a fost contactat de reprezentanții cumpărătorului care în urma unei măsurători a terenului au constatat că în realitate sunt doar 6.100 mp. față de 8.100 mp. menționați în contract, precum și faptul că o parte foarte mare din teren reprezintă taluz al pe care nu se poate construi fiind inutilizabil.
În aceste condiții a luat legătura cu căruia i-a explicat situația de fapt, solicitând să-i restituie banii și să anuleze vânzarea. Numitul i-a propus ca în compensarea suprafeței lipsă și a terenului inutilizabil reprezentând taluz să-i vândă alte terenuri din apropiere reprezentând o parte dintr-o parcelă al cărui proprietar era.
În aceste condiții în data de 4.02.2003 la același birou notarial se încheie contractul de vânzare-cumpărare nr.1505 prin care îi vinde lui alte 2 parcele din apropiere, totodată întocmindu-se și încheierea de rectificare nr.1750 îndreptându-se eroarea din contractul inițial de vânzare în care a fost trecută suprafața de 8.100 mp. în loc de 6.100 mp. achitându-se ambele taxe prin aceeași chitanță cu nr.- în care au fost cumulate onorariile notarului.
În cererea reconvențională adresată de numitul Judecătoriei Deva pentru constarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1505/4.02.2003 susnumitul arată faptul că "m-am înțeles cu reclamantul ca în compensarea suprafeței de 2.100 mp. să-i dau acestuia o altă suprafață de teren similară situată în apropiere, având număr cadastral 385/2 care făcea parte dintr-o suprafață mai mare de 4.259 mp." de unde rezultă că avea cunoștință de acest contract, nu cum menționează în plângerea penală depusă că a aflat de acest contract doar la solicitarea ieșirii din indiviziune formulată de .
Prin sentința civilă nr.418/2005 dată de Judecătoria Deva în dosarul
nr. 1946/2004, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, se respinge cererea
reconvențională formulată de pârâtul împotriva lui.
Din încheierile de ședințe rezultă că persoana vătămată a fost prezentă la majoritatea termenelor de judecată, inclusiv atunci când avocatul a pus concluzii pe fondul cauzei, susținând aceleași aspecte cu cele reținute în cererea reconvențională, iar reaua-credință nu a indubitabilă.
Pentru faptele cu caracter personal săvârșite în anul 2002 intervenit prescripția răspunderii penale, iar pentru celelalte fapte nu este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția din rezoluția atacată.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea plângerii, potrivit deciziei nr. LXXXI (81) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de persoana ale căror interese legitime au fost vătămate, continuatoare a petentului defunct împotriva rezoluției procurorului din 28 iulie 2008 dispusă în dosarul nr. 316/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținând rezoluția atacată.
Obligă pe persoana ale căror interese legitime au fost vătămate să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de pronunțare cu persoana ale căror interese legitime au fost vătămate și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 27 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.
Tehnored.
2 ex./ 04.12.2008
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș
