Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 135/R/2009
Ședința publică din 3 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentant prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul împotriva sentinței penale nr. 9 din data de 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind făptuitorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Petentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se desființeze rezoluția dată de procuror, întrucât a fost sancționat pe nedrept. Apreciază că plângerea nu este tardivă, întrucât a făcut toate demersurile în timp util. Solicită de asemenea trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât plângerea nu a fost soluționată pe fond.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că recursul declarat de petent vizează sentința penală pronunțată de Tribunalul Cluj, prin care s-a respins ca tardivă plângerea formulată împotriva ordonanței procurorului dată în dosar nr. 1476/P/2006. Soluția dată de prim procuror a fost soluționată în termenul de 20 de zile prevăzut de lege, fiind comunicată petentului la data de 16 octombrie 2008. Comunicarea ajunge la petent la data de 20 octombrie 2008, plângerea fiind formulată în termen de 20 de zile de la data comunicării. Apreciază că instanța de fond în mod greșit a respins plângerea formulată de petent ca fiind tardivă. Petentul s-a adresat cu plângere la Tribunalul Cluj în termenul de 20 de zile prevăzut de lege de la comunicarea soluției prim procurorului.
Solicită admiterea recursului declarat de petent, casarea sentinței penale atacate și rejudecând să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond Tribunalul Cluj.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.9 din 15 ianuarie 2009 în baza art.278/1 alin.2 proc.pen. a respins ca tardivă plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței din dosarul nr.1476/P/2006 din 9.09.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și a rezoluției nr.663/II/2/2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea înaintată acestei instanțe și înregistrată la data de 30 octombrie 2008, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr.663/II/2/2008 din 16.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni administrative, dată în dosarul nr.1476/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând desființarea acestora ca fiind netemeinice și nelegale.
La data de 26.09.2008 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluja fost înregistrată plângerea formulată de către petentul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 1476/P/2006 din data de 09.09.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj prin care solicita anularea dispozițiilor din cuprinsul ordonanței referitoare la aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ și a obligării la plata cheltuielilor judiciare, întrucât acestea ar fi netemeinice și nelegale.
Prin ordonanța din 09.09.2008 din dosarul nr. 1476/P/2006 s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 249 C.P.P. art. 11 pct. 1 lit. b C.P.P. art. 10 lit. b 1 C.P.P. art. 181, art. 91 pen. scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 266 alin. 2 din pen. arestarea nelegală și cercetarea abuzivă.
În fapt, s-a reținut că la 26.02.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru aceea că, la 01.11.2006, după ora 23,00, în calitate de agent șef principal în cadrul Secției 1 Poliție, fiind însărcinat cu audierea numitului față de care existau suspiciuni cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de furt și care se afla în incinta secției, a proferat amenințări la adresa acestuia pentru obținerea unei declarații cu privire la furtul în discuție, dându-i de înțeles prin gesturi și cuvinte că nu va putea părăsi sediul sectiei până nu se conformează solicitării sale.
În cuprinsul ordonanței se mai menționează că, la 01.11.2006, în intervalul orar 21,00 - 22,00, partea vătămată a fost depistată în cartierul și, cum nu avea asupra sa acte și existau suspiciuni cu privire la implicarea acestuia într-o activitate infracțională, împreună cu o altă persoană, au fost transportați la secția 1 Poliție pentru cercetări.
În acest context, partea vătămată și-a chemat avocatul, și, împreună, au încercat să amâne audierea întrucât era trecut de ora 23.00, iar partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice, însă învinuitul nu a dat curs solicitării insistând să se continue ancheta și luarea unei declarații cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de furt.
Avocatul și-a sfătuit clientul că, date fiind condițiile în care urma să aibă loc audierea clientului său, ar fi mai bine pentru acesta să nu dea declarații, fapt ce a condus la inducerea unei stări de iritare a lucrătorului de poliție care, conform declarațiilor celor doi, a avut o atitudine în afara cadrului legal, spunându-Ie celor doi că avocatul poate să plece dar domnul va putea ieși doar peste cadavrul său, iar apoi a trântit ușa și a aruncat spre birou scaunul pe care a stat. Ulterior, conflictul a fost stins prin faptul că avocatul a părăsit biroul și s-a întors cu unul din superiorul polițistului.
Această stare de fapt este reținută pe baza probelor administrate în dosar, în special a declarațiilor persoanei vătămate și a declarațiilor avocatului său.
La dosar se află, în copie, și declarația dată în seara respectivă de către din analiza căreia rezultă faptul că deși era audiat în calitate de făptuitor, acestui a nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile pe care le are, respectiv dreptul de a avea un apărător, dreptul de a nu da declarație și mențiunile referitoare la faptul că declarația dată poate fi folosită împotriva sa.
În motivarea plângerii împotriva soluției petentul a aratat că nu a săvârșit fapta prev. și ped. de art. 266 alin. 2 pen. că nu l-a amenințat în nici un fel pe, că nu a lovit nici un scaun și că nu a dat de înțeles prin cuvinte sau gesturi că dacă nu dă declarație nu va putea părăsi sediul.
Petentul a mai aratat printre altele, faptul că declarația a fost luată după ora 22,00, că a observat că nu locuiește cu forme legale la adresa indicată, arătând și faptul că i-a adus la cunoștință disp. art. 70 din pr.pen. referitoare la dreptul la apărător, dreptul de a nu da nici o declarație și atenționarea cu privire la faptul că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
La dosar se află și declarația lui ce a arătat că în seara zilei de 01.11.2006 se afla în stația de pe Calea împreună cu prietenul său.
La un moment dat, a apărut o patrulă de poliție ce le-a solicitat actele. nu avea asupra sa actele însă le-a spus polițiștilor faptul că acestea se află la el acasă și că poate să meargă să le aducă. În aceste condiții au fost puși în mașină urmând a fi transportați la Secția 6. De acolo au fost transportați la Secția 1, unde au fost puși în camere alăturate.
În timp ce el era audiat, ușa biroului în care se afla fiind larg deschisă, a auzit ce se petrecea în camera alăturată. A auzit cum domnul polițist a început să strige și să trântească lucruri și a mai auzit când cineva din acel birou a spus că din biroul acela se trece numai peste el.
Examinând actele de urmărire penală din dosar,prim procurorul a apreciat că a avut o atitudine necorespunzătoare funcției pe care o îndeplinește în momentul în care a luat declarația suspectului, din actele de urmărire penală aflate la dosar rezultând chiar că a proferat amenințări verb ale la adresa suspectului în timp ce îl audia cu privire la o presupusă faptă comisă de către acesta.
Pe de altă parte, s-a apreciat că în mod corect procurorul care a efectuat urmărirea penală și care a soluționat dosarul, analizând circumstanțele reale în care a avut loc fapta, ora înaintată, starea de iritare provocată de comportamentul provocator al suspectului și al avocatului indusă lucrătorului de poliție, precum și circumstanțele personale ale învinuitului, a reținut gradul minim de pericol social al faptei comise și a dat o soluție de scoatere de sub urmărire penală cu aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
Instanța a invocat din oficiu excepția tardivității plângerii înaintată instanței de judecată raportat la dispozițiile art. 2781alin.2 pr.pen. excepție ce a fost admisă din următoarele considerente:
Potrivit alin. 1 din art. 2781C.P.P."după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror persoana vătămată precum și orice alte persoane al căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278 la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza în primă instanță". Potrivit alin. 2 din același articol, " În cazul în care prim procurorul parchetului sau după caz procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în aliniatul 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile".
Art. 277 prevede C.P.P. că " procurorul este obligat să rezolve plângerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice persoanei care a făcut plângere modul În care a fost rezolvată".
Astfel, tribunalul a apreciat că prin dispoz. art.2781alin.1 și 2, se prevăddouă termene distincte de 20 de zileîn care trebuie să fie adresată plângerea instanței de judecată. Astfel, potrivit alin.1, după comunicarea soluției prim procurorului de respingere a plângerii, persoana interesată poată să facă plângere la instantă în termen de 20 de zile de la data acestei comunicări.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol, acest termen de 20 de zile prevăzut în alin.1 curge de lao altă datăîn situația în care prim procurorul parchetului sau după caz procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 pr.pen. respectiv de la data expirării termenului inițial de 20 de zile în care prim procurorul este obligat să soluționeze plângerea în conformitate cu art.277 pr.pen.
Ca atare, tribunalul a reținut că legiuitorul a avut în vedere la momentul reglementării instituției plângerii contra soluțiilor procurorului asigurarea celerității acestei proceduri prin instituirea unor termene exacte în care se poate face plângerea, precum și evitarea situațiilor în care prim procurorul nu și-ar respecta la timp obligația de a soluționa plângerea făcută împotriva unui act a procurorului din subordine. Aceste dispoziții au fost instituite într-undublu scop,pe de o parte în favoarea persoanelor care contestă soluțiile procurorilor și pentru protejarea intereselor acestora, deoarece obiectiv există situații când nu toate plângerile formulate împotriva soluției procurorului sunt soluționate de către prim procuror în termen de 20 de zile, iar pe de altă parte pentru a se evita menținerea unei stări de incertitudine asupra potențialei vinovății a persoanelor cercetate, prin prelungirea nejustificată a momentului la care soluția de netrimitere în judecată poate fi atacată la o instanță de judecată.
Normele procedurale instituite de textele de lege mai sus menționate sunt de ordine publică și de strictă interpretare, neadmițând nici o excepție, nerespectarea termenului legal imperativ prev. de art. 278 ind.1 urmând C.P.P. să antreneze conform art. 185 proc.penaIă decăderea din exercițiul acelui drept și nulitatea actului făcut peste termen.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că aceste termene prev. de art.2781alin.1 și 2, sunt două termene distincte.
Astfel, alin.1 are în vedere ipoteza în care prim-procurorul respectă termenul de 20 de zile prev. de art.277 pr.pen. și comunică persoanei care a făcut plângerea solutia de respingere.
În condițiile în care însă plângerea este soluționată de prim-procuror după expirarea termenului de 20 de zile instituit de art.277 pr.pen. persoana vătămată este obligată ca în decurs de 20 de zile de la data când el trebuia să răspundă să formuleze plângere la instanța de judecată.
Prin aprecierea ca imperativă a naturii juridice a acestui termen nu se lezează interesele procedurale ale persoanei care face plângerea și nici nu se instituie în sarcina sa o sancțiune procedurală care ar avea ca temei nu culpa sa, ci culpa prim procurorului care nu a respectat termenul de 20 de zile. Din contră, norma procedurală este în favoarea persoanei interesate care astfel, formulând plângerea la instanță, îl obligă pe prim procuror să se pronunțe asupra plângerii pe care i-a adresat-o inițial.
Dacă, prin ipoteză, după formularea plângerii la instanță în condițiile art.2781alin.2 pr.pen. prim procurorul ar admite plângerea adresată lui de către persoana interesată și ar infirma soluția procurorului ierarhic inferior, instanța de judecată ar urma să respingă ca lipsită de obiect plângerea adresată ei deoarece rezolutia sau ordonanta atacată nu ar mai exista în materialitatea sa.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că termenele la care s-a mcut anterior referire sunt diferite și sunt imperative, nerespectarea lor urmând a avea aceeași sancțiune ca și nerespectarea termenelor de declarare a căilor de atac, respectiv respingerea plângerilor ca tardive.
În legătură cu natura termenelor prev. de art. 2781alin.1 în C.P.P. sensul că acestea nu sunt termene de recomandare ci de decădere, având natura juridică a unei căi de atac împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia penală nr.84/23.09.2002 și decizia penală nr. 209/19.09.2005.
În prezenta cauză, așa cum reiese din actele dosarului plângerea formulată de petent împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, adoptată în dosarul 1476/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a fost înregistrată la prim procuror în data de 24.09.2008.
Plângerea a fost adresată instanței la data de 30.10.2008 fiind încălcate dispoz.art.2781alin.2 pr.pen.
Ca atare, tribunalul în baza art.2781alin.2 pr.pen. a respins ca tardivă plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței din dosarul nr.1476/P/2006 din 9.09.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și a rezoluției nr.663/II/2/2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs petentul susținând că în mod greșit i-a fost respinsă plângerea ca tardivă, întrucât a formulat-o în termenul prevăzut de lege, care a început să curgă de la data când i s-a comunicat rezoluția dispusă de procurorul general. Apreciază că se impune casarea hotărârii și trimiterea dosarului pentru rejudecare la Tribunalul Cluj, plângerea formulată fiind în termen.
Curtea examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, constată că acesta este fondat.
Prin sentința penală nr.9 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul.
Instanța a reținut că la 26 septembrie 2008 s-a înregistrat la Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj plângerea formulată conform art.2781proc.pen. iar acesta a soluționat plângerea înăuntrul termenului de 20 de zile prevăzut de lege, respectiv la 16 octombrie 2008, soluție ce i-a fost comunicată la aceeași dată petiționarului deci, înăuntrul termenului de 20 de zile prevăzut de lege. Curtea apreciază că în mod greșit Tribunalul Cluja reținut că plângerea formulată de petiționar este tardivă, fiind depusă peste termenul cumulat de 40 de zile prevăzut în art.2781alin.2 proc.pen. termen care a fost calculat de instanță de la data de 24 septembrie 2008, dată de la care a început să curgă termenul de 20 de zile prev.de art.2781alin.2 proc.pen. urmând ca acesta să se împlinească înainte de 30 octombrie 2008.
Curtea apreciază că dispozițiile legale ce reglementează procedura plângerii împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu prevăd că aceste acte pot fi atacate într-un termen cumulat de 40 de zile de la comunicarea rezoluției sau ordonanței procurorului.
Potrivit art.2781alin.1 proc.pen. termenul de formulare a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este de 20 de zile și începe să curgă de la data comunicării rezoluției sau ordonanței prin care procurorul ierarhic superior menționat în art.278 alin.1 și 2 proc.pen. a respins plângerea formulată conform art.275-278 împotriva acestor acte ale procurorului.
Conform alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art.277 proc.pen. termenul de 20 de zile curge de la data expirării termenului inițial.
Conform deciziei nr.2075 din 9 iunie 2008 a Jd ispozițiile art.2781alin.2 proc.pen.nu pot fi interpretate în sensul că rezoluțiile sau ordonanțele de netrimitere în judecată pot fi atacate numai într-un termen de maximum 40 de zile, care curge de la data comunicării acestor acte ale procurorului.
Se impune precizarea că dispozițiile art.2781alin.2 proc.pen.devin incidente numai în situația în care procurorul ierarhic superior nu soluționează în termen de 20 de zile plângerea cu care a fost investit în condițiile art.278 alin.1 și 3 proc.pen.
Pe de altă parte, termenul de 20 de zile în care trebuie soluționată plângerea formulată conform art.278 proc.pen.este distinct de cel de 20 de zile în care se poate formula plângere în temeiul art.2781proc.pen.
Fiind termene distincte, fiecare dintre acestea trebuie calculat diferit, cu respectarea disp.art.186 proc.pen. referitoare la calcularea termenelor procedurale, așa încât nu pot fi cumulate două termene de strict 20 de zile, durata efectivă a fiecăruia putând fi diferită.
Este de reținut și faptul că termenul de 20 de zile, în care procurorul ierarhic superior trebuie să soluționeze plângerea, începe să curgă, în mod firesc, de la data înregistrării acesteia.
În concluzie, curtea reține că disp.art.277, art.278 și art.2781alin.2 proc.pen.nu pot fi interpretate decât în sensul că, termenul de 20 de zile, în care procurorul ierarhic superior soluționează o plângere în condițiile art.278 alin.3 proc.pen. începe să curgă în momentul primirii petiției.
Tot astfel, disp.art.2781alin.2 proc.pen.nu pot fi interpretate decât în sensul că, în situația nerezolvării plângerii de către procurorul ierarhic superior în termenul legal, la expirarea acestuia începe să curgă un termen distinct de 20 de zile, în care se poate face plângere la instanță.
Din actele de la dosar, rezultă fără nici un dubiu că plângerea petentului a fost înregistrată la Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj la 26 septembrie 2008, prim procurorul a soluționat plângerea la 16 octombrie 2008, în termenul de 20 de zile prevăzut de lege, soluție pe care i-a comunicat-o petiționarului la 16 octombrie 2008.
Prin urmare, petiționarul putea să formuleze plângere la instanță de la data când lua la cunoștință soluția Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Prin urmare, formularea plângerii la instanță la 30 octombrie 2008, respectă întrutotul dispozițiile legale, plângerea fiind formulată în termen de 20 de zile de la data când petiționarul a luat cunoștință de soluția prim-procurorului, înregistrarea la Tribunalul Cluj realizându-se în a 14- zi de la primirea comunicării la domiciliu.
Față de cele expuse mai sus, rezultă că plângerea a fost formulată de petent în termen, astfel că instanța va admite recursul promovat în baza art.38515pct.2 lit.c proc.pen. ca fiind fondat, împotriva sentinței penale nr. 9/15 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care o va casa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond Tribunalul Cluj, pentru a fi soluționată pe fond.
În baza art.192 pct.3 alin.3 proc.pen.cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul domiciliat în C-N,-, -.17,.1,.2.15, jud.C împotriva sentinței penale nr.9/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond respectiv Tribunalului Cluj.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
3 ex. - 05.03.2009
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
