Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 1397/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1543/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1397/
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-petent-persoană vătămată G împotriva Sentinței penale nr.532/13.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și trimiterea cauzei pentru judecarea fondului plângerii de către Judecătoria Sectorului 2 B, întrucât nu au fost respectate dispozițiile relative la competența materială a instanței, având în vedere atât prevederile art.2781alin.1 Cod procedură penală, conform cărora competența soluționării plângerii revine instanței care are competența judecării cauzei în fond, cât și criteriile statuate prin art.31 Cod procedură penală.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.532/13.05.2009 Tribunalul București - Secția I penală a respins plângerea formulată de petentul ca neîntemeiată, iar în temeiul art.2781alin.8 lit.a a C.P.P. menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă prin rezoluția nr.2097/P/2008 din 05.11.2008.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia reținut următoarele:
Prin plângerea formulată la 20.01.2009 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.2426 3 2009, petentul Gas olicitat Tribunalului ca prin hotărârea pe care o va pronunța să infirme soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția nr. 2097/P/2008 din 5.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București și să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de numitul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.246 și art.264 din Codul penal.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în mod nelegal i-a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției nr. 2097/P/2008 din 5.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, de către prim-procuror, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, la data de 5.11.2008 prin rezoluția nr. 2097/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în temeiul art.228 alin.6 raportat la art.10 lit.d C.P.P. a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.264 din Codul penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.
Prin Rezoluția nr. 3391/II-2/2008 din 9.02.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G împotriva soluției menționate anterior.
Împotriva acestei soluții petentul a înțeles să formuleze plângerea ce face obiectul prezentei cauze.
În temeiul art.2781alin.7 instanța C.P.P. procedând la judecarea plângerii formulate de petentul G împotriva rezoluției nr. 2097/P/2008 din 5.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că aceasta nu este întemeiată.
Soluția Parchetului de pe lângă Tribunalul București, de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 și art.264 din Codul penal, este legală și temeinică.
Astfel, la data de 14.09.2005, petentul a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva intimatului - agent de poliție în cadrul Secției 8 Poliție, sesizând faptul că aceasta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și art.264 din Codul penal.
În fapt, petentul a arătat că la datele de 21.10.2002 și 19.12.2002 a depus două plângeri la Secția 8 Poliție pentru săvârșirea unei infracțiuni flagrante în noaptea de 19/20.10.2002, însă dosarul i-a rămas ascuns, nereușind să îl cunoască timp de 2 ani. Abia la data de 4.05.2005. arată petentul, a reușit să găsească dosarul, sub nr.7503 P 2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Dosarul respectiv conținea un proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante de distrugere, de către făptuitorul, dosar care a fost însă "manipulat" de către intimatul, care nu s-a conformat procedurii speciale de urmărire a infracțiunilor flagrante și a "întunecat dosarul", "ascunzând vederii" procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu alte declarații legătură serioasă cu faptele în cauză. Prin fapta sa agentul de poliție a reușit astfel să îl inducă în eroare pe procurorul de caz, care a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, a rezultat că în perioada 2001-2003 intimatul, agent de poliție, și-a desfășurat activitatea de sectorist în cadrul Biroului de Ordine Publică al Secției 8 Poliție, axând în competență teritorială și imobilul situat în B, sector 2, Bulevardul I, nr.3, unde domiciliază și petentul, între petent și numitul, împreună cu SC EX- există o permanentă stare conflictuală, materializată prin depunerea mai multor plângeri la mai multe instituții, inclusiv la Secția 8 Poliție, aceste din urmă lucrări fiindu-i repartizate spre soluționare intimatului.
În anul 2002, petentul a depus mai multe plângeri penale, sesizând săvârșirea unor infracțiuni de distrugere de către angajații SC EX-, plângeri care au fost conexate și, din lipsă de probe, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, soluție confirmată de procuror.
Dintre acestea, plângerea prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere împotriva lui, formulată la data de 21.10.2002, a fost înregistrata la aceeași dată la Secția 8 Poliție, sub nr.-, primind număr de dosar penal abia la data de 12.09.2003 - nr.7503/P/2003, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, o dată cu înaintarea dosarului cu propunerea de a se dispune neînceperea urmăririi penale în cauză, potrivit normelor procedurale aplicabile la acea dată. ( 6 )
La dosarul penal menționat se afla atașat și procesul-verbal întocmit cu ocazia deplasării agenților de poliție lliuță și la fața locului, la data de 20.10.2002, ca urmare a reclamației formulate de petent, în sensul că muzica este dată tare la barul din imobil, procesul-verbal din care rezultă că numitul - barman la Barul "" a fost sancționat contravențional, dar și că în timp ce polițistul încheia procesul-verbal de contravenție, o persoană identificată ca fiind a lovit cu piciorul în autoturismul proprietatea petentului, ( 10 )
Potrivit art.246 din Codul penal, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constituie fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Potrivit art.264 din Codul penal, infracțiunea de favorizarea infractorului constă în ajutorul dat unui infractor o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.
Or, fapta intimatului, care, în calitate de agent de poliție, a instrumentat dosarul nr. 7503/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, în care a efectuat acte premergătoare, propunând neînceperea urmăririi penale în cauză, nu se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor menționate.
Procesul-verbal din data de 20.10.2002, amintit anterior, nu are natura unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în sensul art. 467 din Codul d e procedură penală, vizând în principal sancționarea contravențională a numitului, la sesizarea petentului, iar nu constatarea săvârșirii infracțiunii de distrugere de către, care să cuprindă și începerea urmăririi penale împotriva acestuia din urmă, declarațiile învinuitului și ale celorlalte persoane ascultate, și care să fie semnat de organul de urmărire penală, de învinuit și de persoanele ascultate, agenții care l-au întocmit nefiind nici organe de urmărire penală, în sensul art.201 din Codul d e procedură penală.
În plus, oportunitatea aplicării procedurii speciale a urmăririi și judecării unor infracțiuni flagrante este la aprecierea organelor judiciare, iar nu a persoanei vătămate.
În ceea ce privește strângerea și a altor mijloace de probă față de plângerea petentului și procesul-verbal de identificare a făptuitorului, aceasta nu face decât să respecte dispozițiile art.202 din Codul d e procedură penală, potrivit căruia organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.
Cât despre soluția procurorului, aceasta vizează actele și lucrările cauzei, indiferent de ordinea în care acestea sunt atașate piesele la dosar, iar dacă acesta a omis o probă considerată de petent esențială, dând o soluție nelegală, eventual desființată de instanță, aceasta nu echivalează în speță cu săvârșirea unei infracțiuni de serviciu de către persoanele care au instrumentat cauza, procedura de urmat fiind cea prevăzută de art.276-2781din Codul d e procedură penală, lucru pe care petentul l-a și făcut de altfel, după cum rezultă chiar din susținerile sale, prin mandatar.
Față de cele expuse, instanța a respinge plângerea formulată de petentul G și, în baza art. 2781al 8 lit. a a C.P.P. menținut soluția dispusă prin rezoluția nr. 2097/P/2008 din 5.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, fără însă a preciza motivul ori motivele de casare ce și-ar afla aplicabilitatea în cauză și fără a se prezenta în fața Curții.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și trimiterea cauzei în vederea judecării fondului plângerii recurentului - petent G la Judecătoria Sectorului 2 B, motivat de faptul că nu au fost respectate dispozițiile relative la competența materială a instanței.
Examinând sentința recurată prin prisma motivului invocat de reprezentantul Ministerului Public, Curtea raportându-se la dispozițiile art.3859alin.(1) pct.1 C.P.P. apreciază ca fondat recursul și pe cale de consecință urmează a-l admite în conformitate cu art.38515pct.2 lit.c în C.P.P. virtutea argumentelor ce urmează a fi expuse:
Petentul a formulat plângere penală împotriva numitului solicitând organelor de urmărire penală cercetarea și trimiterea în judecare a acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.246 și 264 Cod penal.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus la 05 noiembrie 2008, prin rezoluția nr.2097/P/2008, neînceperea urmăririi penale față de intimatul, agent de poliție în cadrul Secției 8 Poliție.
Prin urmare, intimatul are calitatea de agent de poliție, din actele premergătoare rezultând că acesta și-a desfășurat activitatea de sectorist în cadrul Biroului de Ordine Publică al Secției 8 Poliție, având în competență teritorială și imobilul situat în B, Sector 2, Bulevardul, nr.3, unde domicilia și petentul care reclamase la această secție de poliție săvârșirea unei infracțiuni flagrante în noaptea de 19/20 octombrie 2002.
Rezultă că intimatul nu are calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, ipoteză în care competența în primă instanță ar fi aparținut Tribunalului conform dispozițiilor art.14 alin.2 pct.11 din legea nr.360/2002 privind statutul polițistului și dispozițiile art.27 alin.3 lit.a din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, desigur cu constatarea incidenței reglementării prevăzute în art.2781alin.(1)
C.P.P.În condițiile în care intimatul nu întrunea, prin calitatea sa, cerințele dispozițiilor anterior invocate, competența materială de soluționare a plângerii petentului G împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror aparține judecătoriei competente să judece cauza în primă instanță.
Soluționând plângerea petentului, în contextul procesual statuat prin dispozițiile art.2781C.P.P. Tribunalul a pronunțat o hotărâre afectată de cazul de casare prevăzut în art.3859alin.(1) pct.1, în împrejurarea în care nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie (ratione materiae) a instanței de fond, sancțiunea fiind aceea a nulității absolute, conform art.197 alin.2
C.P.P.Curtea constată necompetența Tribunalului București în a judeca fondul plângerii petentului și în atare împrejurări va proceda la casarea sentinței penale nt.523/13 mai 2009, dispunând efectuarea unei noi judecăți de către instanța ce are competența materială conform legii, respectiv Judecătoriei Sectorului 2
În consecință, Curtea constată în cauză încălcarea unor dispoziții legale ce au o importanță deosebită în desfășurarea procesului penal ce a determinat existența unui motiv formal de recurs - errores juris in procedendo - dispozițiile relative la competența materială fiind prevăzute sub sancțiunea nulității absolute caracterizată prin trăsături specifice, precum: prezumarea vătămării procesuale iuris de iure, invocarea în orice stadiu, stare a procesului și imposibilitatea înlăturării lor în niciun mod luarea lor în considerare chiar din oficiu.
Se va admite recursul admite recursul declarat de recurentul parte vătămată G, va casa în întregime sentința penală nr. 532 din 13 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București secția I Penală și va dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Sectorului 2 B, spre rejudecare.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 2, litera c, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul petent-persoană vătămată împotriva Sentinței penale nr. 532/13.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a Penală, din Dosarul nr-.
Casează, în întregime, sentința penală și dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Judecătoria Sectorului II.
În temeiul art. 192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Dact. /27.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
