Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 14
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de petentul -, împotriva sentinței penale nr.157/P din data de 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent asistat de apărător ales av. - prin substituirea av., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul petent - depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond, admiterea plângerii așa cum a fost formulată și, în temeiul art.2781al.8 lit.c Cod procedură penală, desființarea rezoluțiilor atacate ca temeinice și nelegale și, reținând cauza spre rejudecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente, că neregulile au fost săvârșite și l-au prejudiciat pe recurent.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală și obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul petent - având cuvântul - precizează că susține cererea și concluziilor apărătorului său.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.157/P din data de 25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în temeiul art.278/1 alin 8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul - împotriva rezoluției nr.1004/P/2007 din data de 27.12.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și a rezoluției nr.105/II-2/2008 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și a fost menținută rezoluția atacată.
S-a dispus obligarea petentului să plătească statului suma de 20 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub numărul -, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr. 1004/P/2007 din data de 27.12.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
În motivare plângerii petentul a susținut că în cursul anului 2007 formulat plângere penală împotriva numitei prin care reclama săvârșirea de aceasta a unei fapte de furt, având ca obiect o cantitate de 50 Kg. carne. Cauza a fost instrumentată de intimatul, care are calitatea de agent de poliție, care a ajuns la concluzia de nevinovăție a făptuitoarei.
Același intimat a aplicat numitei o sancțiune cu caracter administrativ pentru infracțiunea de abuz de încredere, deși nu a formulat plângere cu privire la această faptă. Mai arată petentul că toate aceste nereguli în soluționarea plângerii pe care a înțeles să o adreseze organului de poliție pentru infracțiunea de furt, sunt de natură să-l prejudicieze și există riscul de a se formula împotrivă plângere pentru denunțare calomnioasă.
Petentul a solicitat atașarea dosarelor nr.129/P/2007 și 1214/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman.
Examinând plângerea formulată de petent, instanța constată că prin rezoluția nr.1004/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agentului de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, reținându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că acesta și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la prim -procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, care prin rezoluția nr. 105/II - 2/ 2008 dispus respingerea acesteia.
Examinând cele două rezoluții date în cadrul dosarului de urmărire penală, nr.1004/P/2007 și atacate de petent prin prezenta plângere, tribunalul constată că nu se mai impune modificarea soluției date de procuror, întrucât nu se confirmă susținerile petentului, referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal de către intimat.
Acesta, în calitatea sa de agent de poliție, a efectuat acte premergătoare în două cauze penale care i-au fost repartizate spre soluționare, având ca obiect plângerea formulată de petent împotriva făptuitoarei .
De remarcat, este faptul că toate aceste acte au fost efectuate sub supravegherea procurorului, iar propunerile de neîncepere a urmăririi penale din dosarele nr.129/P/2007 și 1214/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman au fost confirmate de procuror.
Petentul a uzat de dreptul de a formula plângere împotriva celor două acte emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, plângeri care i-au fost respinse atât de prim - procuror, cât și de instanța de judecată.
Prin urmare, nefăcându-se dovada că intimatul în exercițiul atribuțiilor de serviciu nu a îndeplinit cu știință un act, sau l- îndeplinit defectuos, nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs petentul.
În susținerile orale ale recursului făcute și prin apărătorul ales și prin concluziile scrise, petentul a criticat hotărârea recurată pentru următoarele motive:
În fapt, în cursul anului 2007 a formulat o plângere penală împotriva numitei prin care reclama săvârșirea de către aceasta a unei fapte de furt, respectiv sustragerea unei cantități de aproximativ 50 kg de carne. S-a constituit dosarul penal nr.129/P/2007, instrumentat de agent, care s-a soluționat în mod surprinzător cu neînceperea urmăririi penale. În cadrul acestui dosar a solicitat în dovedirea susținerilor sale proba cu anumiți martori ( spre ex. martorul ), care cunoșteau exact cele petrecute, martori care însă nu au fost audiați de organul de cercetare penală. Mai mult, martorii care au fost totuși audiați nu au fost interogați cu privire la unele aspecte esențiale pentru soluționarea justa a cauzei.
A depus la dosarul de urmărire penală o lista cu întrebările pe care ar fi vrut să le adreseze martorilor, însă nici una dintre acestea nu a fost luată în considerare de agentul care a instrumentat dosarul respectiv, făptuitorul, care a ajuns în acest fel la concluzia de nevinovăție a făptuitoarei.
este însă faptul că, soluționând cea de a doua "plângere", având ca obiect abuz de încredere, făptuitorul a propus, totuși, aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ pentru săvârșirea aceleiași fapte, propunere care nu a fost infirmată expres cu indicarea motivelor, dar nici nu a fost confirmată.
S-a susținut că a formulat o singură plângere împotriva numitei, respectiv plângerea în care reclama furtul. Cu toate acestea, în cursul lunii septembrie 2007 i s-a comunicat la domiciliu rezoluția nr.1214/2007 prin care se soluționase o cerere pretins formulată de el împotriva numitei pentru abuz de încredere. Ori, niciodată nu a promovat o plângere cu acest obiect, acest aspect rezultând și din declarația sa de la fila 6 dosar de urmărire penala nr.1004/P/2007. De altfel, din acest motiv nici nu a formulat plângere împotriva acestei rezoluții. De asemenea, din cuprinsul dosarului nr.1214/P/2007 rezultă foarte clar faptul ca nu s-a explicat pentru ce i s-a solicitat declarația. S-a încheiat doar un proces verbal (fila 4) în care s-a consemnat faptul că refuzam să dau o declarație cu privire la fapta de sustragere a unei cantități de carne de către numita, el crezând că este vorba despre aceeași faptă de furt. Nicăieri nu s-a precizat faptul că se cercetează o altă faptă penală ca urmare a unei pretinse noi cereri formulată.
Aceste nereguli au fost și sunt însă de natura să-l prejudicieze,
întrucât a fost obligat să plătească o serie de cheltuieli judiciare ca
urmare a respingerii unei plângeri pe care nu a formulat-o și pe de
altă parte, există riscul ca numita, folosindu-se de aceasta
rezoluție, să formuleze plângere penală împotriva sa. (ex.denunțare
calomnioasă).
Pentru aceste motive, apreciază, că rezoluțiile atacate sunt nelegale și netemeinice, la fel ca și hotărârea instanței de fond care le-a confirmat și pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii și, în temeiul art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală, desființarea rezoluțiilor atacate și reținerea cauzei spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și analizând sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prima instanță reținut în mod corect că soluțiile date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț sunt legale și respins ca nefondată plângerea formulată recurentul-petent, motivarea fiind corespunzătore, astfel încât Curtea va însuși această motivare.
La data de 11.01.2007 recurentul-petent a formulat plângere împotriva numitei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută
de art.208 - art.209 Cod penal, susținând că în noaptea de 16.12.2006, cu prilejul vânzării către numita, verișoara sa, a unei cantități de carne de porc și de, după ce a pus într-un autobuz parcat în curtea sa, atât cantitatea de 66 kg carne porc și, cât restul cantității de carne rezultată din tăierea unui porc și a unui vițel și s-au culcat, a doua zi a găsit lipsă cantitatea de 45 kg.
Prin referatul nr.129/P/2007 din data de 03.04.2007, intimatul ag., din cadrul Biroului Poliției Rurale Români, județul Nap ropus, în temeiul art.228 alin.4 Cod procedură penală, cu art.10 lit.d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale.
În cauză a fost audiată petentul, intimata, precum și martorii, și.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, județul N, prin rezoluția din data de 21.05.2007, dată în dosarul nr.129/P/2007, în baza art.228 alin.6 Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, a confirmat propunerea organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală.
Nemulțumit de soluția dată, recurentul-petent a formulat, în conformitate cu prevederile art.275-278 Cod procedură penală, iar prin rezoluția nr.327/II-2/2007 din data de 10.07.2007, a prim-procurorului al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată, soluțiile fiind confirmate și de Judecătoria Roman.
Petentul se adresează Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman cu o nouă plângere, cauza a fost înregistrată sub nr.1214/P/2007, care a fost trimisă spre competentă soluționare Poliției, cu mențiunea de a se efectua cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art.213 Cod penal.
Prin referatul din data de 19.07.2007 al ag. din cadrul Postului de Poliție Români, s-a propus, în baza art.228 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art.213 Cod penal.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, județul N, prin rezoluția din data de 13.09.2007, dată în dosarul nr.1214/P/2007, în baza art.228 alin.6 Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a confirmat propunerea organului de poliție de a nu se începe urmărirea penală.
Efectuarea urmăririi penale pentru cauzele deduse judecății este dată în competența organelor poliției judiciare, acestea având obligația de efectua urmărirea penală cu respectarea dispozițiilor procedurale, iar nu potrivit indicațiilor date de cel care formulează plângerea.
Soluțiile date de intimat au fost confirmate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, prima soluție și de Judecătoria Roman, care a respins, așa cum recunoaște și recurentul-petent, plângerea formulată, potrivit art.278/1 Cod procedură penală.
Împotriva rezoluției nr.1214/P/2007 din data de 13.09.2007, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman petentul nu a formulat plângerea.
Din actele și lucrările dosarelor nu rezultă că intimatul ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art.246 Cod penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins recursul declarat de recurentul-inculpat.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva sentinței penale nr.157/P din data de 25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-petent să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.
El.
2 ex.
15.01.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
