Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 14/2009. Curtea de Apel Oradea
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 14/PI/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.02.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Soane Laura
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare cauza penală înaintată de petentul. în loc. S M- jud. S M, având ca obiect art. 278 indice 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul asistat de apărătorul ales al acestuia avocat G în baza împuternicirii avocațiale din 28.01.2009, lipsă fiind intimatul G.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus după care:
Avocatul petentului depune la dosarul cauzei în copie certificat de atestare fiscală din care rezultă că, petentul în calitate de debitor rămâne cu același debit din 2004 și până în prezent deși se plătesc penalități, și o adresă emisă de LJ 2000 S M, către Biroul executorului Judecătoresc G, nu mai are alte probe de solicitat în cauză.
Reprezentantul parchetului de asemenea arată că nu mai are alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind alte probe de solicitat în cauză, instanța consideră cauza lămurită, închide faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocatul petentului, consideră că soluția de netrimitere în judecată dată de procuror și confirmată de procurorul ierarhic superior nu este corectă, câtă vreme nu au dat o finalitate denunțului penal formulat de petent care are mai multe aspecte. Conform legii 85 insolvenței și codului fiscal executorul judecătoresc, nu poate urmări creanțele administrației financiare și ale finanțelor deoarece aceștia conform reglementărilor codului fiscal au executori proprii prin care-și execută creanțele.
În măsura în care s-a solicitat petentului să execute creanța stabilită prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă, în solidar cu, la cererea, el trebuia să spună, "este de competența executorilor proprii din sistemul ministerului d e finanțe, dar nu a făcut acest lucru, ci dimpotrivă l-a pus pe petent să îi plătească onorariul de 70 milioane lei pentru că a întocmit un proces verbal prin care constată că este competent, și că titlul executoriu de executat este valabil și drept consecință l-a pus pe petent să plătească această creanță în numele administrației financiare. Solicită a se observa că titlul executoriu supus spre executare vizează administrația finanțelor care poate și trebuie să-și recupereze creanța de la petent și care cândva au fost administratori la SC, societate care a falimentat, iar ca urmare atragerii răspunderii penale au fost obligați ca din averile proprii să plătească exact creanța aceea pentru care a depus adresa la dosar. Creanța este curgătoare de dobânzi, ce curg zi de zi de 4 ani. Petentul a considerat de bună credință că adresându-se executorului judecătoresc acesta își va face datoria, dar ulterior a aflat că executorul nu ar fi putut face acest lucru și că a intrat în combinație cu care era lichidator al SC. Petentul, a plătit 70 milioane lei executoriului care nu a făcut nimic de asemenea a mai plătit și alte sume de bani până a ajuns la 200 milioane, iar petentul el a rămas cu același debit. Suma, nu a ajuns la titularul de drept a ceea ce înseamnă titlul executoriu pentru că executorul a virat această sumă la, cu o oarecare cerere ca sumele pe care le virează să fie virate la administrația financiară. Acest circuit s-a soldat cu următoarea situație; a plătit conform chitanței executorului judecătoresc atât onorariul care nu-l datora, precum și 200 milioane care nu au ajuns la finanțe. Nu este imputabil petentului, că și în momentul de față conform adeverinței are același debit și curg penalitățile. Toate acestea se datorează faptului că executorul judecătoresc și-a încălcat atribuțiile de serviciu prin faptul că trebuia să se desesizeze de la început pentru a pune în executare această cerere câtă vreme este vorba despre o creanță din sistemul Ministerului Finanțelor și care se execută prin executori financiari proprii. Există o adresă din care rezultă că s-a întârziat executarea, aceasta deoarece a apreciat că titlul executoriu nu ar fi valabil și a formulat o contestație la executare, a cărei soluționare ead urat aproape doi ani de zile. Sigur că, fiind vorba de o obligație solidară, nu contează împotriva cărui debitor ne adresăm, aceasta l-a vizat pe el. arată din nou că. petentul de bună credință s-a dus la executor, a plătit ce a plătit dar în fond a rămas exact cu același debit. Executorul nu a făcut nici un act care să-l îndreptățească să ia cei 70 milioane, nu a virat suma către cine trebuia ci a dat-o la, care nu a virat această sumă motiv pentru care și în continuare petentul a rămas cu aceeași situație, în care, penalitățile curg iar banii nu sunt. S-a constat că executorul avea și el dreptul dacă au renunțat organele financiare. În procesul verbal care analizează și pune în executare titlul executoriu, executorul judecătoresc îl cheamă pe în calitate de lichidator la SC ca la rândul lui, el să-și ridice onorariile, ori petentul a plătit nu onorariile ci creanța la care a fost obligat. În condițiile acestea executorul judecătoresc împreună cu au luat banii și petentul a rămas cu același debit. Petentul, dacă nu ar fi fost dus în eroare s-ar fi dus la finanțe și ar fi lichidat această creanță care este de 360 milioane și crește an de an.
În această situație consideră că cercetările prealabile au mers până într-un anumit punct, s-a considerat că, atâta vreme cât, este lichidator la SC ar fi putut să ceară prin executorul judecătoresc executarea debitului. Acest lucru nu este adevărat întrucât ei însuși spun, "nu putem să urmărim acest debit deoarece s-a început executarea de executorii proprii ai finanțelor". Ori în această situație crede că ar trebui să se vadă mai în amănunt aceste prejudicii pe care petentul le-a suferit, de 200 milioane conform chitanței eliberate și 70 milioane lei pe care executorul le-a luat fără să facă nimic. Dimpotrivă a compensat așa zisele activități ale sale proprii care sunt egale cu zero din moment ce sunt dovezi la dosar, că s-a pornit executarea de executorul financiar și a compensat cheltuielile care trebuia să și le recupereze din valorificarea activelor. că situația corectă ar fi continuarea cercetărilor prealabile ca urmărirea penală să răspundă; dacă petentul a suferit vreo pagubă, respectiv dacă există vreo pagubă. Consideră că este vina executorului care și-a depășit atribuțiile de serviciul contrar prevederilor legale privind executarea. Nu avea de ce să înceapă nici măcar să facă un act de executare silită.
Procurorul solicită în baza art. 278 indice 1 alin. 1 lit. a Cod procedură penală respingerea ca nefondată a plângerii și pe cale de consecință menținerea Rezoluției Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA dată la 26.11.2008 în. 611/II.2/2008 prin care s-a menținut Rezoluția dată la 27.10.2008 în. 316/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul G, fără a mai reitera motivarea, menționează că, solicită a se constata că, executorul nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, fals intelectual, material și uz de fals. O simplă considerație, cel puțin din punct de vedere subiectiv lipsește această latură a celor 3 infracțiuni. Executorul este cel care a renunțat la executare atâta timp cât a aflat că s-a pornit o executare de către executorii financiari. Pe de altă parte cererea de executare inițială este ca urmare a cererii lichidatorului în dosarul execuțional 224/2007 și mai mult urmărirea penală constată că s-a încasat de executor sumele plătite de debitorul, sume care sunt în patrimoniul. Faptul că nu le predă și nu le varsă finanțelor astfel cum și executorul a solicitat este o altă problemă care excedă vinovăției executorului.
Avocatul petentului, în replică susține că, sub aspectul laturii subiective nu au fost comise acte cu intenție sau din culpă sa este că, acele chitanțe pentru încasarea sumelor pentru care există copii atestă obligații de serviciul pe care le are executorul, să examineze titlul executoriu, să examineze de cine a fost sesizat, să vadă dacă este sau nu competent. Dacă ar fi făcut acest lucru ar fi trebuit să observe că atâta vreme cât titlul executoriu care constată că debitorii sunt petentul și iar debitorul, administrația financiară, procesul se purta și s-ar fi putut executa numai față de aceste două părți, ori executorul nu aveau nici o competență să intervină în proces, trebuia să respingă cererea de executare și să solicite administrației fiscale, începerea executării silite dacă înțelege s-o execute, prin executori proprii, ori în situația de față el a încasat 70 milioane deci a deformat total realitatea a ceea ce înseamnă titlu executoriu, părțile opozabile lor și cine este în măsură să-l execute. că este pe undeva o neînțelegere a ceea ce înseamnă activitatea limitată a executorului vis-a-vis de competența pe care o are. Aici este fapta, că o fi sub forma intenției directe sau sub formă de culpă asta ar trebui să o rezolve cercetarea prealabilă
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Constată că, prin plângerea înregistrată la instanță la data de 16.12.2008 petentul a solicitat instanței, desființarea rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din 26.11.2008 dată în dosar 611/II.2/2008 prin care s-a respins plângerea sa împotriva soluției din D 316/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA întrucât cele două ordonanțe sunt nelegale și netemeinice și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în vederea reluării urmăririi penale.
În motivarea plângerii formulate petentul arătat că deși a plătit suma de 26.000 Ron la care a fost obligat încă din anul 2005, făptuitorul G nu a virat această sumă către Administrația Financiară ci către lichidatorul S M, deși acesta nu era parte în proces și drept urmare nu putea să încaseze banii decât cu concursul abuziv al executorului judecătoresc.
A arătat petentul că motivarea din rezoluțiile criticate, cum că făptuitorul a cerut să vireze banii plătiți de petent Administrației Financiare în contul creanței stabilite prin hotărâre judecătorească, nu îl exonerează pe acesta de răspundere, cu atât mai mult cu cât petentul și în prezent figurează în registrele Administrației Financiare cu această creanță, la care s-au calculat penalități și majorări de întârziere.
Examinând plângerea formulată de petentul Curtea va reține următoarele:
La data de 30.09.2008 petentul formulează plângere penală împotriva făptuitorului G, executor judecătoresc, solicitând punerea în mișcare a urmăririi penale împotriva acestuia pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal, fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal, arătând că prin sentința comercială nr. 2327/F/2006 a Tribunalului Satu Marea fost obligat în baza art. 137 lit. d din Legea 85/2006 la plata în solidar cu și a unei părți din pasivul societății SC SRL, la care era asociat, petentul fiind obligat la cota ce-i revenea conform acțiunilor de 73.184,44 lei plus cheltuieli datorate executorului judecătoresc.
Deși petentul a achitat partea ce-i revenea și a prezentat chitanțe justificative făptuitorului, el figurează și în prezent ca având respectiva datorie către Administrația Finanțelor Publice S M, la această sumă calculându-se dobânzi și penalități conform legislației fiscale; petentul i-a solicitat făptuitorului să facă demersuri pentru ca banii achitați de el să ajungă la Administrația Financiară, însă acesta nu a făcut nimic în acest sens, virând banii către LJ 2000 SRL lichidator al SC SRL.
Petentul a arătat că, în mod abuziv făptuitorul a procedat la executarea silită a hotărârii judecătorești mai sus arătate întrucât lichidatoarea LJ 2000 nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească, iar potrivit Codului d e procedură fiscală creanțele administrației financiare se execută prin organele proprii de executare.
Prin rezoluția din 27.10.2008 dată în dosar 316/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G pentru infracțiunea prev. de art. 246, 288 și 291 Cod penal, constatându-se că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni deoarece executorul judecătoresc avea competența de a proceda la efectuarea executării însă a încetat orice act de executare silită atunci când Administrația Finanțelor Publice SMa început procedura de executare silită prin organele fiscale proprii.
Prin rezoluția din 26.11.2008 dată în dosar 611/II.2/2008 al Curții de APEL ORADEA procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva rezoluției mai sus arătate întrucât în cursul procedurii de executare silită făptuitorul a luat act de începerea procedurii de executare silită de către organele fiscale ale Administrației Finanțelor Publice, fapt comunicat cu lichidatorul și, în urma acestui fapt, în mod legal executorul judecătoresc a cerut lichidatorului să restituie sumele încasate de la petent și să comunice o copie a ordinului de plată emis în acest sens.
Referitor la starea de fapt mai sus expusă, Curtea va reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2327/F/25.10.2006 a Tribunalului Satu Marea fost admisă în parte cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice SMî mpotriva pârâților, G și, fiind respinsă ca nefondată acțiunea înaintată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice SMî mpotriva pârâtului, iar în baza art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006 pârâții și au fost obligați în solidar să suporte din averea proprie o parte din pasivul societății în cuantum de 731.874.468 lei.
În baza acestei hotărâri judecătorești s-a format dosarul execuțional 224/2007, la cererea LJ 2000 în calitate de lichidator al SC SRL, dosar în cadrul căruia făptuitorul G în calitate de executor judecătoresc a emis somația aflată la fila 8 dosarului de urmărire penală prin care petentului i s-a pus în vedere să achite suma de 73.184,44 lei.
Petentul a achitat suma de 26.000 lei, conform chitanței aflate la filele 16-17 dosar urmărire penală, chitanțe pe care le-a și prezentat făptuitorului; acesta din urmă a încunoștiințat pe LJ 2000 despre această împrejurare, prin adresa emisă la 16.06.2008; LJ 2000 a comunicat făptuitorului că renunță la executarea silită împotriva petentului, menționând totodată că Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa solicitat ca executarea silită să se realizeze în continuare prin executorii proprii conform, OG 92/2003.
Din analiza împrejurărilor mai sus evidențiate Curtea constată că plângerea formulată de petentul este neîntemeiată având în vedere următoarele motive:
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006, în cadrul procedurii falimentului, dacă în raportul întocmit de lichidator sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, judecătorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportate de membri organului de conducere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele descrise la litera a-g ale aceluiași articol.
Potrivit art. 140 din Legea 85/2006 sumele depuse potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment acoperirii pasivului, iar potrivit art. 142 alin. 1 din Legea 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 al. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă, după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită urmând a fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu dispozițiile Legii 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Raportat la dispozițiile legale mai sus arătate se constată că în mod legal executorul judecătoresc Gap rocedat la punerea în executare a sentinței civile 2327/F/2006; este adevărat că potrivit art. 136 al. 6 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organului de conducere, în conformitate cu dispozițiile capitolului IV din legea 85/2006 prin procedura insolvenței și pentru creanțe fiscale, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile Codului d e procedură fiscală, însă în speță apreciem că sunt aplicabile dispozițiile art. 142 din Legea 85/2006.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea apreciază că, atunci când în vigoare sunt două norme care reglementează aceeași situație doar o normă este prevăzută într-o lege generală - în speță, Codul d e procedură fiscală, iar alta într-o lege specială - Legea 85/2006 se va considera că norma din legea specială este cea aplicabilă, legea specială derogând de la cea generală conform principiuluigeneralibus derogant.
Pe de altă parte, se va reține că în momentul în care lichidatorul a comunicat faptul că Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa solicitat ca executarea silită să fie făcută prin organele proprii de executare acesta nu a mai intreprins nici un act de executare împotriva petentului, cerând totodată lichidatorului ca sumele achitate de acesta să fie predate Direcției Generale a Finanțelor Publice S
Față de starea de fapt mai sus expusă, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, menținând ca legale și temeinice rezoluțiile atacate, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a-și rezolva situația juridică petentul se poate adresa instanței civile fie în cadrul procesului având ca obiect procedura falimentul SC SRL (dacă acesta nu s-a finalizat) fie în cadrul unui proces inițiat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și LJ 2000, pentru a se constata plățile făcute de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a p Cod Penal, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul. în S M,- împotriva Rezoluției Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA dată la 26.11.2008 în. 611/II.2/2008 prin care s-a menținut Rezoluția dată la 27.10.2008 în. 316/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul G, S M,-. 1. 4.
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile atacate.
În baza art. 192 alin. 2.p Cod Penal, obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului,
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul și comunicare cu intimatul.
Pronunțată în ședința publică din 4.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. sent. Jud.
În concept 18.02.2009
Tehnored. Gref.
23.02.2009./ 2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura