Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 142/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

Dosar nr-

(Număr în format vechi 1052/2009)

SENTINȚA PENALĂ NR.142

Ședința publică de la 19 MAI 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Ciobanu Corina

GREFIER: - -

**************************

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.

Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de petentul.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, personal, aflat în stare de arest și asista juridic de apărător din oficiu, avocat.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Petentul solicită participarea unui procuror din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM.

Curtea, în raport cu natura cauzei deduse judecpții, apreciază că nu este necesară participarea unui procuror din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM, cauza putând fi judecată cu participarea procurorului de ședință.

Petentul depune la dosar un set de înscrisuri cu privire la care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

În continuare petentul arată că înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a disp. art.29 pct.1 lit.a și b din Codul d e procedură penală și solicită ca prezenta cauză să fie înaintată la ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, fiind îndeplinite condițiile prev de art.29 pct. 1 lit. a și

Arată că în plângerea formulată și-a precizat situația, în sensul că are doua procese aflate la ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ce au ca obiect plângere împotriva soluției procurorului, conf art.278 Cod pr. penală.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de petent, solicită a se dispune respingerea acesteia ca inadmisibilă întrucât nu are legătură cu obiectul acestei plângeri, care de fapt nici nu este stabilit.

Curtea aduce la cunoștință petentului că se va pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, prin hotărârea prin care va soluționa și plângerea cu care a fost investită.

Pe fondul plângerii, petentul arată că aceasta vizează împrejurarea că la acest moment s-a plănuit și s-a înscenat, ca prin asasinarea sa să se dea o lovitură de stat prin dezinformarea poporului, precum și că domnul președinte al României ar proteja criminalii din penitenciare. Arată că s-a adresat la ICCJ întrucât i s-au făcut mai multe injecții cu efect întârziat, la presiunea mai multor "suspuși din justiție", acestea având ca efect împrejurarea că din ambele îi curge sânge, astfel că solicită instanței să i se dea dreptul să trăiască întrucât este dreptul său.

Învederează că în dosarul nr- din cadrul ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu procuror din cadrul DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE este in curs de judecată, iar la momentul judecății, în data de 05.05.2009, completul de judecată s-a lăsat dezinformat de procurorul de ședință si a respins ca inadmisibilă plângerea.

În momentul de față este traumatizat si este supus la rele tratamente în cele mai mari chinuri și torturi, în penitenciarul Giurgiu și, deoarece și-a dat seama de ceea ce se pune la cale, a urlat la șeful de secție văzând că nu mai este citat la ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE în cel de al doilea dosar cu procurorul din cadrul DIRECȚIEI NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, în dosarul nr- Complet 4 al ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, acolo a formulat o cerere de recuzare a întregului complet în temeiul art.51 deoarece C.P.P. acel complet participase în același dosar si in cel cu nr- si intr-un alt dosar.

Curtea pune în vedere petentului să sintetizeze concluziile.

Petentul arată că, ulterior, i s-a mușamalizat si acest dosar dar dispune de recurs. Mai arată că in aprilie 2008 formulat la Comisia pentru drepturile omului din Parlamentul României mai multe plângeri pentru că era torturat zi de zi, a dormit prin toalete, pe sub paturi, atât în Penitenciarul G, cât și în Penitenciarul Poarta A si in Penitenciarul Slobozia, toate acestea fiind determinate de faptul că a urlat la corupția din penitenciare.

Curtea pune în vedere petentului să indice care anume sunt solicitările sale în plângerea dedusă judecății.

Petentul arată că referitor la excepția de neconstituționalitate, dacă instanța va mușamaliza acest dosar, va deveni complice la tentativă de lovitură de stat și la crimă.

Curtea atrage atenția petentului să aibă o atitudine cuviincioasă.

Petentul arată că este traumatizat si nu mai suportă să fie trata crud și solicită să fie iertat de instanță. Arată că dorește să facă precizări cu privire la domnul deputat.

Curtea pune în vedere petentului că revină asupra cauzei și să precizeze obiectul acesteia.

Petentul arată că dorește să dovedească cum s-a pus la cale să se pună mâna pe palatul si pe funcția de procuror șef.

Curtea pune în vedere petentului să concluzioneze.

Petentul solicită a se dispune admiterea plângerii așa cum a fost formulată, iar cauza să fie înaintată la Curtea Constituțională pentru a fi remisă spre competentă soluționare ÎNALTEI CURTI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE conform art.29 Cod de procedură penală.

Apărătorul din oficiu al petentului solicită a se admite plângerea așa cum a fost formulată, față de cele învederate de petent, în măsura în care acestea de încadrează dispozițiilor legale.

Reprezentanta Ministerului Public arată că față de cele învederate de petent, rezultă că acesta a formulat mai multe plângeri la diferite instituții, fiecare având obiect diferit, însă prezenta plângere cu care a fost sesizată CURTEA DE APEL BUCUREȘTI vizează nemulțumirea petentului față de anumite acte ale procurorilor din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM, fără să facă referire la o anumită soluție de neîncepere sau de scoatere de sub urmărire penală, cu privire la faptul că nu s-au luat în considerare anumite denunțuri pe care petentul le-a făcut față de alte persoane. Față de aceste considerente, apreciază că această instanță, nu este competentă în soluționare acestor plângeri și fiind o plângere greșit îndreptată, solicită trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM - Serviciul teritorial București, pentru a verifica aspectele semnalate de petent și pentru a aprecia asupra includerii acestuia în programul de protecție a martorilor, întrucât în plângere vorbește de procurorul sef din cadrul DIRECȚIEI DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM, care la un moment dat a fost pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, acum fiind unitate distinctă.

Curtea îi aduce la cunoștință petentului că va primi soluția la locul de deținere.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

La data de 05 mai 2009, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală a fost înregistrată sub nr- cererea formulată de petentul deținut în penitenciarul Giurgiu, intitulată"plângere împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului, conform art.278 din Codul d e procedură penală", fără a fi indicate însă numărul și data vreunei rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată pe care ar înțelege să le conteste pe această cale.

În motivarea "plângerii" cu care a fost sesizată instanța, petentul a arătat că prin mai multe plângeri și petiții scrise adresate conducerii Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tao ferit foarte multe indicii cu privire la fapte de trafic de droguri, trafic de carne vie, proxenetism și trafic de influență, și, de asemenea a indicat mai mulți criminali, datorită lui fiind prinși foarte mulți infractori periculoși și dispăruți, astfel că solicită instanței a se pronunța cu privire la cererile sale de a fi introdus în programul de protecție a martorilor, întrucât apreciază că se urmărește a fi asasinat prin diverse metode diabolice.

La termenul de judecată din data de 19 mai 2009, Curtea a încercat să lămurească obiectul prezentei plângeri, punându-i în vedere petentului, prezent personal în instanță și asistat juridic de către un apărător desemnat din oficiu, să precizeze care sunt aspectele concrete pe care își întemeiază plângerea, însă în pofida acestor diligențe întreprinse de instanță, petentul nu a elucidat această chestiune, ci a invocat în esență împrejurarea că este supus la tortură și rele tratamente în cadrul Penitenciarului Giurgiu, cum de altfel i s-a întâmplat și în alte penitenciare din țară.

În susținerea plângerii astfel formulate petentul a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri vizând corespondența purtată de acesta cu grefa Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu Președinția României, cu Fundația "Serviciul biblic prin corespondență", cu Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, cu Curtea Constituțională, cu cabinetul președintelui Curții de APEL BUCUREȘTI, cu Comisia pentru drepturile omului, culte, și problemele minorităților naționale, din Parlamentul României - Camera Deputaților, cu Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, din Parlamentul României -, cu Direcția Siguranță și Regim penitenciar din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu Corpul de Control din cadrul Ministerului Justiției, cu Consiliul Superior al Magistraturii, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.119/P/2009 din 28 aprilie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.243/P/2008 din 04 iulie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înscrisuri medicale cu privire la sarea sa de sănătate și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.87/2006 din 27 09 2006 emis de Tribunalul Buzău în baza sentinței penale nr.79/16 05 2006.

Tot în ședința publică din data de 19 mai 2009, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art.29 pct. 1 lit.a și b din Codul d e procedură penală, fără însă a preciza care este legătura dintre aceste dispoziții legale defăimate ca fiind neconstituționale și cauza de față și nici căror anume prevederi din Constituția României ar fi contrare dispozițiile legale cu privire la care a invocat excepția de neconstituționalitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că atât cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 pct. 1 lit.a și b din Codul d e procedură penală, cât și plângerea ce formează obiectul cauzei de față sunt inadmisibile, având în vedere următoarele considerente:

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 pct. 1 lit.a și b din Codul d e procedură penală, Curtea reține că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, or în cauza de față, al cărei obiect de altfel nici nu a putut fi precis determinat, prevederile art.29 pct.1 lit.a și b din Codul d e procedură penală, referitoare la competența materială a instanței supreme, considerate de petent ca fiind neconstituționale, nu au nici o legătură cu soluționarea plângerii dedusă judecății prin care petentul solicită includerea sa în Programul de protecție a martorilor și dezavuează regimul la care este supus în sistemul penitenciar, astfel încât această excepție, fiind contrară prevederilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 republicată, va fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art.29 alin.6 din aceeași lege.

În ceea ce privește fondul plângerii cu care a fost sesizată Curtea de către petentul, instanța constatând pe de o parte că aceasta nu vizează o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată, care să poată fi cenzurată de instanță în condițiile art.2781alin.1 Cod de procedură penală, iar pe de altă parte că referitor la solicitarea petentului de a fi inclus în Programul de protecție a martorilor, există prevederi legale care stipulează îndeplinirea cumulativă a anumitor condiții (art.4 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor) și reglementează o procedură specială în acest sens, a cărei inițiere intră în sfera competenței organului de cercetare penală sau a procurorului, care verifică îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru a formula propunerea de includere în program, Curtea neavând nici o abilitare din această perspectivă, va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul.

În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală îl va obliga pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art.29 Cod de procedură penală, invocată de petentul.

Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul (fiul lui și, născut la data de 17 februarie 1979, deținut în penitenciarul Giurgiu ).

În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare datorate statului, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale și respectiv de10 zile de la comunicare în ceea ce privește fondul cauzei.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.

PREȘEDINTE

GREFIER

Red.jud.

4 ex.

Președinte:Ciobanu Corina
Judecători:Ciobanu Corina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 142/2009. Curtea de Apel Bucuresti