Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 152/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.152/
Ședința publică din 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
Grefier - I -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol pronunțarea plângerii penale formulată de petenta - domiciliată în C,-, împotriva rezoluției nr. 620/P/2008 din data de 16.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, confirmată prin rezoluția ndin data de 13.10.2009.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.12.2009, când a pronunțat următoarea sentință.
CURTEA
Cu privire la cauza penală de față constată următoarele;
La data de 03 noiembrie 2009 petenta, domiciliată în C,-, s-a adresat Curții de APEL CONSTANȚA, în termen legal cu plângere împotriva rezoluției din 16.07.2009, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr. 620/P/2008, confirmată prin Rezoluția din 13.10.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, în conformitate cu prevederile art. 2781Cod pr. penală.
În motivarea plângerii petenta a susținut că, la data de 26.09.2008, a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA cercetarea numiților ( fostă ), avocat și inginer, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals, calomnie, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice, faptele intimaților fiind săvârșite în formă continuă, de la data chemării sale în judecată,în dosarul civil nr- și până în prezent, că, prin rezoluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA din 16.07.2009 și respectiv 13.10.2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în mod netemeinic și nelegal, întrucât s-au încălcat prevederile art. 3 și 4 din Codul d e procedură penală.
Astfel, în esență, petenta a precizat că, procurorul nu a efectuat verificarea probatoriului, nu a manifestat rol activ în lămurirea situației de fapt, limitându-se la o analiză globală a faptelor reclamate, care au fost greșit calificate ca neavând conotație penală.
În concluzie, petenta a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA pentru reluarea cercetărilor în vederea verificării elementelor constitutive ale infracțiunilor de mărturie mincinoasă și uzurpare de calități oficiale față de intimatul precum și verificarea elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals și uz de fals și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au modificat documentul intitulat"Planul de înstrăinare a loturilor de teren" dar și completarea probatoriului în legătură cu celelalte fapte ce fac obiectul plângerii sale.
În concluziile scrise, depuse la dosar, intimații și au solicitat respingerea plângerii și menținerea rezoluției parchetului, motivat, în esență, de faptul că, nu există delimitată latura obiectivă a faptelor pretins infracționale, astfel că în mod temeinic și legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În vederea soluționării plângerii au fost atașate la dosarul cauzei dosarele nr. 620/P/2008 și respectiv 333/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, în care s-au pronunțat rezoluțiile din 16.07.2009 și din 13.10.2009, ce fac obiectul prezentei cauze.
Examinând plângerea petentei, în lumina probatoriului administrat în dosarele nr. 620/P/2009 și respectiv nr. 333/II/2/2009 curtea reține următoarele;
Petenta s-a adresat cu plângere penală, la data de 25.09.2008, Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța solicitând cercetarea și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor ( fostă ), și avocat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals și calomnie, prevăzute de art. 292,291 și 206 Cod penal iar pe făptuitorul expert tehnic inginer pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații și fals intelectual în concurs cu infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 292,289, 246 și 248 Cod penal.
Prin rezoluția din 07.10.2008 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, plângerea petentei a fost înaintată spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, fiind înregistrată sub nr. 620/P/2008 din 09.1.0.2008.
Prin rezoluția din 16iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de ( fostă ), și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals și calomnie, prevăzute de art. 292 cod penal, art. 291 cod penal și art. 206 cod penal.
Față de, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 292 cod penal, art. 289 cod penal, art. 246 cod penal și art. 248 cod penal.
Potrivit prevederilor art. 192 cod pr. penală, cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prin rezoluția din 16 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚAs -a reținut următoarea situație de fapt;
Petenta a învederat că, la data de 20.06.2006 a fost chemată în judecată de către numita în dosarul civil nr- al Judecătoriei Constanța, ce a avut obiect inițial grănițuirea a două proprietăți.
Petenta a susținut că în cuprinsul acțiunii susținut mai multe chestiuni, care sunt false.
În același context, dar și cu prilejul judecării cauzei, petenta a mai arătat că avocatul ,în calitate de apărător al numitei, a făcut mai multe afirmații false.
Plângerea astfel motivată a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, competent să se pronunțe în cauză, în raport de calitatea de avocat a numitului de la Baroul Constanța.
Cu prilejul audierilor a arătat că tatăl reclamantei, numitul a obținut în anul 1994 un drept de proprietate referitor la o suprafață de 1.800. După moartea acestuia a formulat acțiune în grănițuire la Judecătoria Constanța.
a cerut instanței respingerea acțiunii, considerând că nu avea titlu de proprietate, în sensul că nu putea să facă dovada că era proprietara terenului aflat în vecinătatea terenului aparținând petentei și nu avea nici o calitate procesuală.
a mai arătat că după circa doi ani de la inițierea acțiunii civile a depus la dosar un contract de vânzare - cumpărare, încheiat între ea și soțul ei( în timpul căsătoriei, când numele de familie era ), adică între și, pe de o parte și, pe de altă parte.
Acest contract era realizat în anul 1994, și cu el se făcea dovada faptului că fosta familie deținea 1.400 în vecinătatea locuinței petentei.
Cu privire la avocatul, a susținut că acesta a afirmat în mod mincinos că a moștenit de la tatăl său suprafața de 1.800., a declarat mincinos că ar fi vândut două loturi unor terțe persoane și de asemenea că, ca unica moștenitoare, împreună cu soțul său, ar fi vândut două terenuri unor alte terțe persoane.
Referitor la expertul, petenta a relatat că, în opinia sa, acesta nu era abilitat să efectueze expertiza dispusă în cauza civilă, iar în conținutul raportului de expertiză depus a făcut mențiuni false.
Cu privire la împrejurările prezentate de petenta a rezultat că într-adevăr, avocatul a fost apărătorul numitei în cauza civilă cu nr-, aflată pe rolul Judecătoriei Constanța, prin care solicita stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea reclamantei de proprietatea pârâtei.
Ulterior, apărătorul a depus la instanță, în completare la acțiune, cererea prin care solicita ca pârâta să fie obligată să îi respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului,
Pentru a redacta acțiunea civilă avocatul a avut în vedere documentele puse la dispoziție de reclamanta, inclusiv titlul de proprietate nr. 18407/656/15.-, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, prin restituirea dreptului de proprietate, pentru numitul, tatăl reclamantei.
După reconstituirea dreptului de proprietate, care trăia, a vândut o parte din terenul reconstituit. După decesul acestuia, fiica lui, fostă și soțul acesteia au continuat să vândă alte loturi din terenul atribuit.
În susținerea cererii avocatul a solicitat instanței efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, prin care să stabilească, identificarea imobilelor deținute de părți, vecinătățile acestor imobile și grănițuirea proprietăților, conform titlurilor de proprietate. Expertiza a fost realizată de către expertul.
La termenul de judecată din 13.10.2008 expertul a depus raportul de expertiză tehnică imobiliară, care răspundea obiectivelor stabilite de instanță.
La realizarea raportului expertul a avut în vedere documentele puse la dispoziție de instanță și de părți.
Expertul a efectuat măsurătorile de teren, în prezența reclamantei și a pârâtei.
Judecând cauza pe fond, prin sentința civilă nr. 3727/27.02.2009 Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta. Totodată instanța, având în vedere cererea reconvențională, depusă de, a disjuns cauza având ca obiect invocarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 18410/999/23.05.1994 și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare nr. 21763/07.06.1994.
Față de cele mai sus expuse, rezultă că din cuprinsul actelor premergătoare nu se constată indicii care să conducă la concluzia că persoanele față de care petenta a solicitat antrenarea răspunderii penale ar fi comis faptele reclamate.
Pe de altă parte, s-a constatat că instanța de judecată a avut în vedere probele depuse de părți pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
În același timp, rezultă că, fiecare din părți are posibilitatea ca, în situația în care apelează la căile de atac prevăzute de lege, să critice soluția instanței suverană să se pronunțe.
Plângerea petentei împotriva Rezoluției din 16 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚAa fost înregistrată sub nr. 133/II/2/2009.
Prin Rezoluția din 13 octombrie 2009 pronunțată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr. 333/II/2/2009 s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei împotriva rezoluției nr. 620/P/2008 din 16 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA reținându-se, în esență, că, în cauză nu există indicii temeinice de săvârșire a unor fapte care să atragă răspunderea penală a persoanelor reclamate, avocatul și expertul tehnic judiciar au acționat în exercitarea atribuțiilor legale în cadrul acțiunii civile formulată de reclamanta ( ), că toate actele și lucrările efectuate în cauza civilă amintită au fost cenzurate de instanța de judecată iar hotărârea acesteia poate fi atacată în condițiile prevăzute de lege iar criticile petentei se constituie în motive de exercitarea căilor de atac.
În plângerea adresată Curții de APEL CONSTANȚA, petenta a criticat rezoluțiile parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA solicitând desființarea lor și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de făptuitori.
Examinarea actelor și lucrărilor dosarului evidențiază netemeinicia și nelegalitatea plângerii formulate de petenta împotriva Rezoluției din 16 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, menținută prin Rezoluția din 13.10.2009.
Între petenta și intimata ( fostă ) a existat un proces civil ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Constanța, referitor la o acțiune în grănițuire, calificată ulterior ca fiind o acțiune în revendicare și, în care petenta avea calitatea de pârâtă.
În cadrul respectivului proces intimata ( fostă ) și au declarat inițial că, terenul în litigiu a fost moștenit de la tatăl lui, numitul, pentru ca, apoi, să depună la dosar acte din care rezultă că terenul a fost dobândit prin cumpărarea, situație care în opinia petentei constituie elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații și uz de fals.
Potrivit art. 292 cod penal, declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei unități dintre acelea la care se referă art.145 cod penal. pentru producerea de consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, când potrivit legii respectiva declarație servește la producerea acelei consecințe, constituie infracțiunea de fals în declarații.
Raportat la textul de lege menționat curtea constată că în speță, acțiunea în grănițuire a fost respinsă pentru inexistența titlului de proprietate asupra terenului ceea ce conduce la concluzia că, afirmațiile făcute de ( fostă ) și nu au servit instanței civile la soluționarea acțiunii în grănițuire ci, inexistența titlului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Drept urmare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 292 cod penal, în mod temeinic s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii ( fostă ) și pentru respectiva infracțiune.
În condițiile în care titlul de proprietate nr. 18407/656/15.11.1993 și contractul de vânzare - cumpărare nr. 21763/07.06.1994 nu au fost anulate, depunerea lor la instanța civilă de către și nu constituie infracțiunea de uz de fals( art. 291 cod penal) astfel că, și pentru această infracțiune, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În condițiile în care petenta nu a precizat în ce constau faptele prin care ar fi fost calomniată, este evident că, inexistența faptelor respective a impus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 cod penal.
Referirile, pretins calomnioase la adresa ginerelui petentei ( în sensul că acesta ar fi avocat în cadrul Baroului Constituțional) nu justifică reținerea infracțiunii prevăzute de art. 206 cod penal.câtă vreme persoana direct vizată nu a formulat plângere prealabilă, conform prevederilor art. 206 al.2cod penal iar petenta nu a făcut dovada că a fost mandatată să formuleze plângere penală de către persoana vătămată.
La rândul său avocatul, nu a săvârșit faptele reclamate în sarcina sa, atâta timp cât a formulat acțiunea de chemare în judecată pe baza susținerilor și probelor depuse de reclamanta, pe care o reprezenta legal în instanță, iar soluția ce s-a dat a avut la bază numai susținerile care au fost probate.
Nici în privința lui petenta nu a indicat prin ce fapte anume a fost calomniată de acesta.
Din conținutul expertizei întocmită de expertul tehnic imobiliar rezultă că acesta a avut în vedere documentele puse la dispoziție de ambele părți, inclusiv susținerile acestora.
Expertiza fiind o probă care se administrează la dispoziția instanței, care îi cenzurează concluziile și le coroborează cu celelalte probe, în vederea soluționării cauzei dedusă judecății, este evident faptul că nu îndeplinește condițiile la care se referă textul art. 292 cod penal. Acționând în limitele investirii instanței expertul nu are a se pronunța asupra veridicității afirmațiilor făcute de părți iar simpla menționare a acestora în raportul de expertiză nu echivalează cu falsul în declarații sau falsul intelectual( art. 289 cod penal):
Potrivit prevederilor art. 260 cod penal. infracțiunea de mărturie mincinoasă are un subiect calificat, putând fi săvârșită numai de persoana ce are calitatea de martor, drept urmare, respectiva infracțiune nu poate fi reținută în sarcina intimaților, și, pentru simplu motiv că aceștia nu au avut calitatea de martori în cauza civilă ce a făcut obiectul dosarului civil nr- al Judecătoriei Constanța.
Expertiza efectuată de intimatul, a fost dispusă de instanță într-o cauză civilă,în care părți erau petenta și intimata.
Dispozițiile art. 248 Cod penal, prevăd că fapta funcționarului public trebuie să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau instituții de stat ori dintre acelea prevăzute de art. 145 cod penal sau o pagubă patrimoniului acestora.
Litigiul civil dintre petentă și intimată vizând interesele acestora ca persoane fizice iar nu organisme sau instituții de stat, este clară concluzia că nu există posibilitatea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 cod penal de către expertul.
Intimatul are calitatea de expert tehnic judiciar, specialitatea imobiliare, și în această calitate a fost investit de Judecătoria Constanța să efectueze o expertiză tehnică imobiliară în dosarul civil nr-.Acționând în limitele investirii dată de instanța de judecată și conformându-se obiectivelor stabilite de aceasta, expertul și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile, situație în care nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal.
Judecătoria Constanța, dispunând efectuarea unei expertize tehnice imobiliare, specialitate deținută de expertul, nu se poate susține cu temei că acesta din urmă a săvârșit infracțiunea de uzurpare de calități oficiale prevăzută și pedepsită de art. 290 cod penal, câtă vreme nu s-a făcut dovada că expertul a depășit obiectivele stabilite de instanță.
Dacă petenta aprecia că se impune efectuarea și a unei expertize topo, ea avea posibilitatea să solicite instanței încuviințarea unei astfel de expertize, însă nu făcut-o iar în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică imobiliară nu a invocat lipsa specializării topo a expertului.
În legătură cu cele declarate de intimata presei, curtea constată că astfel de declarații nu sunt de natură să producă acele consecințe juridice la care se referă articolul 292 cod penal, adică să fie luate în considerare ca probe și să se pronunțe o hotărâre judecătorească pe baza lor.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând că Rezoluția din 16 iulie 2009 parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, menținută prin Rezoluția din 13 octombrie 2009 este temeinică și legală va respinge plângerea petentei, ca nefondată
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 cod pr. penală, curtea o va obliga pe petenta să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781Cod procedură penală:
Respinge ca nefondată plângerea petentei - domiciliată în C,-, jud. C și menține Rezoluția din 16.07.2009 în dosarul nr. 620/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, confirmată prin Rezoluția din 13.10.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
În temeiul art. 192 al.2 cod pr. penală obligă pe petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru prezenți și de la comunicare pentru absenți.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- - I -
Red.jud.- - 25.01.2010
Dact. 2 ex.
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu
