Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 160/
Ședința publică din data de 19.03.2008
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Constantin Cârcotă
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de petentul împotriva Deciziei penale nr. 15/18.01.2008 a Tribunalului Brăila - dosar nr- (Sentința penală nr. 2205/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns recurentul petent.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată, după care:
Recurentul petent solicită să-i fie desemnat un apărător din oficiu, întrucât la toate instamțele, inclusiv judecătorie, tribunal, cât și la instanța de recurs nu dorește nici un avocat să-i acorde asistență juridică.
Curtea, pune în vedere recurentului petent să facă dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se putea desemna un apărător din oficiu în cauză.
Recurentul petent susține că a făcut demersuri pentru a-și angaja avocat, însă nici un avocat nu a fost de acord să fie angajat în cauză, fiind refuzat; deși a făcut demersuri, nici un avocat nu dorește să fie angajat în acest dosar și la toate instanțele la care a fost.
Curtea, din oficiu pune în discuție inadmisibilitatea recursului declarat în cauză.
Recurentul petent susține că nu are pregătire juridică și nu a beneficiat de nici un fel de apărare în cauză, motiv pentru care consideră că s-au încălcat drepturile prevăzute în CEDO și, pentru că nu are pregătire nu a știut cum să-și formuleze cauza.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se constata că în măsura în care s-ar ajunge să se desemneze un apărător din oficiu pentru recurentul inculpat cum finalitatea nu poate fi alta decât respingerea recursului ca fiind inadmisibil, cheltuielile ocazionate de asistența juridică din oficiu, ar fi suportate doar de către recurent.
Pentru acest motiv, reprezentantul Ministerului Public înțelege să formuleze concluzii în favoarea acestuia, deși aparență nu ar fi așa, să fie respinsă această cerere ca nefondată. Din modalitatea în care au fost redactate căile de atac împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, ulterior în fața instanței de fond și de recurs la Tribunalul Brăila, rezultă că petentul este în măsură să-și formuleze singur apărarea, mai ales că în cauza de față, instanța a pus în discușie excepția inadmisibilității, în sensul că împotriva hotărârii adoptate de către Tribunalul Brăila nu mai poate fi promovată nici o cale ordinară de atac, mai exact, recursul, așa cum s-a exprimat petentul în calea de atac promovată în fața instanței de recurs - Curtea de APEL GALAȚI.
Pentru aceste considerente, apreciază că urmează a se dispune respingerea cererii de acordare a asistenței juridice din oficiu pentru petent, urmând a se acorda cuvântul asupra excepției.
Recurentul petent susține că nu este de accord cu respingerea cererii, întrucât încă de la prima instanță a fost obstrucționat, consideră că i s-a încălcat dreptul la un process echitabil, din prima fază, când a dorit să vorbească, d-na judecătoare a țipat la el, spunându-i să înceteze, când a solicitat apărător; în continuare, a fost amendat.
Curtea, pune în vedere recurentului petent să facă dovada cu adeverința de venituri că nu are mijloace financiare pentru a-și angaja apărător ales.
Recurentul petent susține că la prima instanță a cerut și gratuitate cu privire la asistența juridică și i s-a aprobat cererea, însă avocata care a fost desemnată nu s-a prezentat la procese și nu cunoaște motivele pentru care nu s-a prezentat. Motivele pentru care nu s-a prezentat avocatul din oficiu le intuiește, pentru că în dosar sunt multe fapte de corupție și consideră că nu poate lăsa lucrurile așa. Mai susține că la acești infractori trebuie să restituie o sumă de bani, și solicită a se constata că nimeni nu se sperie de urmările legii.
Curtea, după deliberare, respinge cererea recurentului petent de a i se desmena apărător dinoficiu, motivate de faptul că nu are pregătirea necesară pentru a-și formula apărarea în cauză, pentru următoarele motive:
Asistența juridică din oficiu se acordă părților și este strict reglementată de lege, părțile vătămate, părțile civile cu privire la care instanța apreciază că nu ar putea să-și facă apărarea, precum și inculpaților aflați în stare de arest, minori sau în care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 5 ani.
În speță, Curtea constată că recurentul petent nu are calitate de parte civilă, parte vătămată sau inculpat, în cauză nu s-a început urmărirea penală, fiind vorba despre o plângere formulată în conformitate cu prevederile art. 2781Cod procedură penală, având calitatea de petent, situație în care acesta nu poate beneficia de asistență juridică din oficiu, mai ales că nu a făcut dovada că veniturile sale sunt atât de limitate încât pentru a solicita și a benficia de apărător din oficiu.
Lecturând actele de la dosar, se constată că petentul are cunoștințele necesare pentru a-și prezenta în mod liber nemulțumirile pe care le are și care fac obiectul cauzei de față, și a-și face apărarea, motiv pentru care respinge cererea de acordare a asistenței juridice din oficiu și acordă cuvântul părților asupra excepției de inadmisibilitate a recursului de față.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se constata că hotărârea Tribunalului Brăila este irevocabilă și nu poate fi atacată pe calea recursului sau apelului, astfel încât, recursul declarat de petent în fața Curții de APEL GALAȚI este inadmisibil și solicită a fi respins ca atare.
Totodată, solicită a se face aplicarea prevederilor art. 192 alineatul 2 Cod procedură penală.
Recurentul petent susține că nu a beneficiat de asistență juridică și i s-au încălcat drepturile pe care le-a invocat.
Solicită a se avea în vedere că nu a reușit să-și angajeze apărător ales și atunci a cumpărat Codul d e procedură penală din care a constatat că s-ar încadra la revizuire.
Curtea, pune în vedere recurentului petent că în cauză Curtea de Apel a fost sesizată cu o cerere de recurs și nu cu o cerere de revizuire.
Recurentul petent lasă la aprecierea instanței asupra excepției invocate, însă consideră că a fost obstrucționat în drepturile sale, nu a beneficiart de un proces echitabil, dosarul este plin cu infracțiuni, de acte ștampilate și parafate de însuși primarul pe care l-a reclamat ar hotărârea pronunțată în cauză se bazează pe actele emise de către primarul C, pe care l-a reclamat la.
Consideră că cel reclamat nu este de bună credință și sunt și alte aspecte pe care instanța nu a dorit niciodată să le dezbată pe fond.
Solicită a se constata că nu s-a luat în considerare nici un fel de act din dosar și s-a dat o hotărâre netemeinică și nelegală și datorită faptului că unul din făptuitori, numit - are o funcție în Tribunalul Brăila, fiind expert auto judiciar care l-a amenințat în tribunal în prezența anumitor persoane.
A cerut recuzarea completului de judecată și d-na judecătoare care încerca să țină echitabil procesul a fost mutată la
Fiind întrebat dacă se poate declara recurs împotriva unei hotărâri definitive, recurentul petent susține că nu a știut să-și facă apărarea, a încercat să-și angajeze apărător, a mers la decan care i s-a părut o persoană de bună credință și care i-a explicat cum stă. Nimeni nu a fost de acord să fie angajat în acest dosar, dosar care este plin de acte de corupție, și poate merge oriunde cu acest dosar. Nu-i convine ca statul să plătească pagubele făcute de "acești bandiți" și precizează că își asumă responsabilitatea pentru cele afirmate. În dosar sunt acte la dosar privind infracțiunile făcute pentru terenurile luate de la oameni și pe care și-au construit case. Consideră că s-a încălcat Legea 50 - art. 48 care nu permitea ca să cesioneze pământul și în mod abuziv s-a luat terenul oamenilor și și-au construit vile.
Susține că merge cu acest dosar oriunde, a formulat cereri pe la diferite instituții, la televiziune, la Departamentul de Stat al SUA, a primit diferite mesaje ca să-și continuie demersuri și organele în drept să-și facă datoria.
Consideră că nimeni nu a citit ce scrie în dosar și totul a fost o mușamalizare, un proces inechitabil, fiind călcat în picioare.
Susține că dl. Judecător la al doilea la al patrulea termen nu i-a dat voie să vorbească, a spus decât o frază și apoi a fost amendat. Consideră că este o bătaie de joc și în justiție și își asumă răspunderea pentru ce vorbește.
Mai arată că pe parcursul desfășurării cercetării penale s-au făcut multe infracțiuni, și la Judecătorie, s-au vândut suprafețe de teren ilegal, s-au făcut afaceri mari.
Susține că este nemulțumit, întrucât peste tot pe unde s-a prezentat pentru soluționarea acestei cauze, a fost călcat în picioare, începând cu primul polițai și cel pe care l-a reclamat prima dată, toți au fost pe aceeași linie, spunând: "cine este această persoană, om mărunt, de nimica ca să întoarne hotărârile care le-a luat primul procuror" și susține că este hotărât să meargă înainte.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate a recursului de față.
După deliberare
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată cele ce urmează:
Prin sentința penală nr.2205/19.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Brăilaa respins ca nefondată plângerea formulată de petentul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul 4318/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila față de făptuitorii C, -, și, a menținut rezoluția atacată, iar în baza art.192 alin 2 și art. 193 Cod procedură penală a obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat precum și a sumei de câte 600 lei cu același titlu către făptuitorul C și respectiv făptuitorul.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 05.09.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăilaa trimis spre competentă soluționare plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse de Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila în dosar nr.4318/P/2006.
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii C (sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.248 Cod penal), (sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.208-209 al.3 lit. b Cod penal), (sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.217 al.1, 3 Cod penal) - (sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.248 Cod penal), (sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.248 Cod penal ) și (sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.248 Cod penal ).
Plângerea petentului împotriva acestei rezoluții, adresată primului - procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăilaa fost respinsă prin rezoluția nr.971/II/2/ 10.08.2007.
S-a reținut că în motivarea plângerii adresate instanței de judecată petentul a susținut că organul de poliție nu a făcut cercetări personal, ci a cerut relații la Primăria, adică a cerut informații tocmai de la persoanele reclamate.
La dosar a fost atașat dosarul de urmărire penala nr. 4318/P/2006.
Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:
S-a constatat că la data de 26.09.2006 petentul a formulat o sesizare la Direcția Națională Anticorupție împotriva făptuitorilor C, -, și.
Prin sesizarea formulată, petentul a arătat că primarul comunei, respectiv numitul C, a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prin faptul că în timpul mandatului a eliberat certificate sanitar veterinare de transport pentru animale vii unor locuitori din comuna.
De asemenea, acesta a mai sesizat faptul că fostul primar al comunei, -, actualul vice primar, și agentul agricol și-au însușit și lucrează ilegal diferite suprafețe de teren agricol pe raza comunei.
In aceeași sesizare, petentul a mai precizat că numitul, din comuna, a sustras în anul 2002 de pe un canal de irigații de pe raza comunei și la o dată anterioară anului 1999 mai sustras 60 țevi de irigații, iar, domiciliat în B, Calea 53. 2 bis,. 1, distrus un canal de irigații de pe raza comunei pentru a-și amenaja un eleșteu de.
S-a reținut că din adresa nr.4334/20.04.2007 a DSVSA B rezultă că numitul C este de profesie doctor veterinar, desfășurându-și activitatea pe raza comunei din anul 1999, iar în anul 2004 fost ales primarul comunei.
De asemenea, s-a reținut că acesta are atestat de liberă prectică, fapt ce-i conferă dreptul să exercite profesia de medic veterinar (profesie liberală) pe întreg teritoriul țării. Totodată, potrivit Legii 215/2001, intimatului C nu îi este interzisă exercitarea profesiei de medic veterinar, în virtutea statutului său actual de primar. În exercitarea profesiei de medic veterinar, acesta avea și atribuțiuni de eliberare a certificatelor de sănătate a animalelor vii.
După ce a fost ales primar al comunei, acesta a continuat să elibereze certificate de sănătate pentru animale locuitorilor din comuna care solicitau acest lucru, în virtutea calității de medic veterinar, după ce în prealabil consulta animalele respective, lucru recunoscut de acesta și confirmat de tehnicianul veterinar din comună, care a declarat că doctorul C elibera certificate de sănătate pentru animale numai după ce în prealabil le consulta
S-a reținut că tehnicianul veterinar a precizat că medicul veterinar consulta animalele la solicitarea sa, după care elibera documentele necesare, iar carnetele cu certificatele respective erau asupra sa.
Din adresa nr. 4334/20.04.2007 a Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor B rezultă că doctorul C este membru al Colegiului Medicilor Veterinari din anul 1998, calitate care este obligatorie pentru exercitarea profesiei de medic veterinar, conform art. 16 al.2 din Legea 160/1998 republicată.
Faptul că doctorul Cae liberat certificate de sănătate pentru animale în virtutea profesiei sale, activitate care nu face parte din atribuțiile sale de serviciu în calitatea de primar, nu poate atrage răspunderea penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 cod penal, iar activitatea sa în calitate de medic veterinar este perfect legală.
Referitor la făptuitorul, petentul a precizat că în toamna anului 2002 l-a văzut pe acesta în timp ce sustrăgea de beton de pe un canal de irigații de pe raza comunei, afirmând că despre acest lucru știe și G, din comuna.
Fiind audiat, a precizat că deține la domiciliul său aproximativ 70 din beton, pe care le-a recuperat în urma reparării - refacerii unui canal de irigații de pe raza comunei, sat.
Martorul Gap recizat că nu sunt adevărate cele susținute de petent, în sensul că nu l-a văzut niciodată pe sustrăgând de pe vreun canal de irigații. Din investigațiile efectuate de organele de poliție rezultă că pe raza com. nu mai există o altă persoană cu numele.
Din adresa nr. 3496/18.04.2007 a ANIF rezultă că în cursul anului 2002 nu au fost înregistrate sustrageri de din beton de pe canalele din comuna sau și că, într-adevăr, în cursul acelui an au fost executate lucrări de reparații la canlul de pe raza comunei, iar cele deteriorate s-au montat la loc astupându-se rosturile cu mortar de ciment.
S-a constatat că din declarația petentului mai rezultă că în anul 1999 intenționat să cumpere de la o coloană de irigații (60 țevi) pe care o văzuse în curtea locuinței lui, tatăl lui și că acesta l-a refuzat, precizând că nu are documente la ele. Totodată, petentul a spus că a auzit de la diferite persoane, ale căror nume nu și le mai amintește din localitatea, că țevile respective ar fi fost furate de făptuitor.
Cu ocazia verificărilor s-a stabilit că, decedat, tatăl lui, a deținut la domiciliul său o coloană de irigații, despre care acesta din urmă a precizat că a primit-o de la fostul CAP cu ocazia desființării acestuia. In anul 1999 a vândut țevile respective numitului din comuna.
Audiat fiind, martorul a precizat că în anul 1999, știind că deține la domiciliu țevi de irigații primite de la fostul CAP, i-a solicitat acestuia să i le vândă, lucru care s-a și întâmplat. A mai arătat acesta că pentru țevile respective nu a negociat sau discutat deloc cu, plata făcând-o lui.
În aceste condiții, instanța a constatat că nu există nicio probă care să-l incrimineze pe de sustragerea unor de irigații.
S-a apreciat că înscrisul depus la dosar de petent, respectiv adresa nr.2570/25.07.1996 a Academiei de Științe Agricole și Silvice G către Poliția, nu dovedește cu nimic că intimatul ar fi comis faptele de care este acuzat. Acest înscris nu reprezintă decât o sesizare a instituției în cauză cu privire la sustragerea a 5 aripi de ploaie, sesizarea fiind din anul 1996, în condițiile în care faptele cercetate sunt din anul 2002 și respectiv 1999.
Referitor la distrugerea canalului de desecare de pe raza comunei de către făptuitorul cu ocazia înființării crescătoriei de a SRL B, s-au reținut următoarele:
In anul 2003 prin SC SRL a concesionat de la Agenția Domeniilor Statului suprafața de 28,29 ha teren pe raza comunei, cu scopul de a înființa o crescătorie de. Terenul respectiv se afla situat lângă canalul de desecare CE 1 al ANIF. Când au fost demarate lucrările pentru crescătorie, conform declarației acestuia, a procedat la consolidarea malurilor canalului, cu scopul de a nu pierde apa și nu a distruge canalul.
Din adresa nr. 3698/24.04.2007 a ANIF reiese că la canalul de desecare CE 1 de pe raza comunei nu s-au înregistrat, cu ocazia înființării crescătoriei de a, distrugeri - 40, ceea ce demonstrează că fapta de distrugere nu există.
Cu privire la faptul că -, fostul primar al comunei, agent agricol, și, viceprimar al comunei, și-au însușit ilegal mari suprafețe de teren pe raza comunei, din adresa nr. 7391/03.11.2006 a Primăriei rezultă că - nu a fost împroprietărit cu teren pe raza comunei, a fost împroprietărită cu suprafața de 5000 mp conform art. 18 din Legea nr. 18/1991, iar a fost împroprietărit cu suprafața de 1 ha conform art. 20 din Legea 18/1991.
Din aceeași adresă rezultă că terenul pe care s-au construit locuințele din satul, comuna a aparținut Consiliului Local și a fost concesionat prin licitație publică conform HCL nr. 53/03.12.1992 și conform Planului Urbanistic de Detaliu - Proiect nr. 2/92, întocmit de către Consiliul Județean B - Direcția de Urbanism Amenajarea Teritoriului și Lucrărilor Publice în baza HCL nr. 47/03.11.1992 și nicidecum nu a fost atribuit de primarul comunei preferențial.
Din adresa nr. 1631/13.03.2007 a Primăriei comunei rezultă că, pe lângă suprafețele pe care le deține în proprietate pe raza comunei, - mai lucrează în arendă, în tarlele indicate de petent, suprafața de 136 ha teren arabil, iar, despre care petentul a precizat că deține ilegal mari suprafețe de teren, lucrează sub formă de arendă suprafața de 995 ha teren arabil, ceea ce denotă că aceștia nu și-au însușit ilegal suprafețele respective.
S-a apreciat că cele sesizate de petent prin plângerea adresată instanței, în sensul că organele de poliție nu au cercetat personal situațiile rezultate din adrese nu pote fi primite, întrucât este vorba de adrese oficiale din partea unei instituții publice și care, în măsura în care conțin informații nereale, pot atrage răspunderea persoanei care le-a întocmit. Or, această situație nu face obiectul prezentei cauze. Mai mult, ambele adrese au fost semnate de primarul, iar adresa nr.7391 și de secretarul comunei-, persoane la care nu s-a referit sesizarea privind însușirea ilegală a unor suprafețe de teren, fapt pentru care instanța consideră că nu există suspiciuni.
Instanța de fond având în vedere aceste împrejurări, a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de toți intimații este legală și temeinică, a respins plângerea formulată de petent în baza art.2781Cod procedură penală, a menținut rezoluția atacată și a aplicat prevederile art. 192 alin. 2 și ale art. 193 Cod procedură penală privind plata cheltuielilor judiciare în cazul respingerii cererii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, critica vizând nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate.
Recurentul petent a susținut că instanța de fond a încălcat dreptul său la un proces echitabil nefiindu-i acordată posibilitatea de a-și susține cauza, de prezenta faptele penale săvârșite de făptuitori.
Consideră că aceștia au profitat de funcțiile deținute în cadrul Primăriei comunei, că în această calitate au aplicat discreționar legea fondului funciar încălcând grav dreptul mai multor localnici la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, că au ajuns să acapareze în folosul lor mari suprafețe de terenuri pe care le exploatează în prezent.
Recurentul petent a solicitat să-i fie admis recursul, să se caseze sentința atacată și în rejudecarea cauzei să fie examinate acte de la dosar și să fie trimis dosarul pentru continuarea cercetărilor pentru săvârșirea faptelor din plângerea sa.
Tribunalul, verificând sentința, potrivit dispozițiilor art.3856Cod procedură penală a constatat că recursul este nefondat, întrucât susținerile recurentul că instanța de fond ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil, nu sunt reale.
Recurentul și-a exercitat dreptul de a ataca o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, drept prevăzut de art. 2781proc.pen. care cuprinde și normele de procedură a soluționării unor astfel de cereri.
Deși acest text prevede o procedură de urgență, și judecata plângerii doar pe baza actelor de la dosarul de urmărire penală și a eventualelor acte depuse de petiționar, instanța de fond a acordat patru termene în dosar.
S-a apreciat că au fost respectate și dispozițiile art.2781alin. 6 Cod procedură penală, având în vedere că instanța de fond a acordat petiționarului cuvântul pentru a-și susține plângerea, susținerile acestuia fiind consemnate în scris în partea introductivă a încheierii.
Din verificarea actelor dosarului s-a constatat că, instanța de fond a primit la dosarul cauzei mai multe "memorii" depuse de petiționar care nu sunt altceva decât note de susținere a plângerii, motiv pentru care, nu se poate considera că s-a încălcat dreptul petiționarului la un proces echitabil.
În ce privește fondul cauzei, acesta a fost soluționat de instanța de fond.
Astfel, din actele de urmărire penală efectuate în cauză nu rezultă că numiții C, -, și ar fi săvârșit, în calitate de funcționari publici la Primăria comunei, fapte care să constituie infracțiunea prevăzută de art.248 Cod penal. În acest sens s-a constatat că nu există nici o tulburare gravă a bunului mers al acestei instituții și că nu există pagube create de aceștia în patrimoniul acestei instituții pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Referitor la celelalte infracțiuni de furt calificat, privind pe intimatul și distrugere privind pe intimatul, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt indicii că ar fi fost săvârșite aceste infracțiuni în condițiile în care persoanele care ar fi fost vătămate în prin aceste fapte declară că nu au suferit prejudiciile semnalate de recurent prin plângerea sa.
Întrucât s-a apreciat că sentința atacată este temeinică și legală, și văzând dispozițiile art.38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a dispus în baza art. 38515pct. 1 lit."b" Cod procedură penală respingerea ca nefondat, a recursului declarat de recurentul împotriva sentinței penale nr. 2205/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul penal nr-, sens în care a pronunțat Decizia penală nr. 15 din 18.01.2008.
A menținut sentința atacată, iar în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat recurentul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în folosul statului și la 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ( onorariu avocat) către intimatul C, soluția dată fiind definitivă.
Împotriva Deciziei penale nr. 15 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, petentul a formulat recurs, la data de 29.01.2007, cererea fiind înregistrată pe rolul Secției penale din cadrul Curții de APEL GALAȚI, sub nr-.
La primul termen de judecată din data de 19.03.2008, Curtea a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs, aceasta fiind formulată împotriva unei decizii definitive.
Recurentul petent a susținut că nu are pregătire juridică și nu a știut cum să-și formuleze cauza, lăsând la aprecierea instanței și solicitând desemnarea unui apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat a se constata că în măsura în care s-ar ajunge să se desemneze un apărător din oficiu pentru recurentul inculpat cum finalitatea nu poate fi alta decât respingerea recursului ca fiind inadmisibil, cheltuielile ocazionate de asistența juridică din oficiu, ar fi suportate doar de către recurrent. Pentru acest motiv, reprezentantul Ministerului Publica înțeles să formuleze concluzii în sensul de a fi respinsă cererea ca nefondată.
Curtea, a respins cererea recurentului petent de a-i fi desemnat un apărător din oficiu, întrucât din modalitatea în care au fost redactate căile de atac împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, ulterior în fața instanței de fond și de recurs la Tribunalul Brăila, rezultă că petentul este în măsură să-și formuleze singur apărarea.
RECURSUL DE FAȚĂ ESTE INADMISIBIL.
Având în vedere că împotriva hotărârii adoptate de către Tribunalul Brăila nu mai poate fi promovată nici o cale ordinară de atac, mai exact, recursul, așa cum s-a exprimat petentul în calea de atac promovată în fața instanței de recurs - Curtea de APEL GALAȚI;
Cum împotriva Sentinței penale nr. 2205 din 19.11.2007 a Judecătoriei Brăila pronunțată în dosarul nr- petentul a exercitat deja calea de atac a recursului în fața Tribunalului Brăila, care s-a pronunțat prin decizia penală nr. 15 din data de 18.01.2008 în dosarul nr-, soluție definitivă;
Așa fiind, întrucât nu pot fi atacate cu recurs hotărârile definitive, recursul petentului urmează a fi respins ca atare, conform prevederilor art. 385 indice 15 pct. 1 litera a Cod procedură penală.
Văzând și prevederile art. 192 Cod procedură penală, urmează a fi obligat recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul (domiciliat în comuna, județul B, cod -) împotriva Deciziei penale nr. 15/18.01.2008 a Tribunalului Brăila - dosar nr- (Sentința penală nr. 2205/19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
În baza art. 192 alineatul 2 Cod procedură penală, obligă petentul - recurent la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
24 Martie 2008
Recurs: - -
Fond:
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Constantin Cârcotă
