Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 167/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 167/
Ședința publică din data de 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea plângerii formulată, în conformitate cu disp. art. 2781Cod procedură penală, de petentul, domiciliat în DTS,-, județul M, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 269/P/2009 din data de 13 aprilie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și a rezoluției de respingere a plângerii nr. 695/II/2/2009 din 22.06.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
La apelul nominal a răspuns pentru intimata G, av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 57/06.09.2009, lipsă fiind petentul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că petentul a înaintat la dosar note scrise, prin care solicită, totodată, ca judecata să se facă în absența sa.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei solicită respingerea plângerii formulată de către petent împotriva rezoluției prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăriri penale față de aceasta.
Apreciază că actele care au stat la baza pronunțării acestei rezoluții, de către procurorul care a instrumentat cauza, fac pe deplin dovada faptului că bunul care a făcut obiectul contractului de vânzare, și care face obiectul acestei plângeri, a avut regimul juridic de bun propriu al vânzătoarei, soția petentului. În acest sens, solicită să se aibă în vedere contractul de întreținere depus la dosar.
Cu privire la contractul de întreținere, în plus față de motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, precizează faptul că obligația de întreținere este personală, iar cea care s-a angajat la întreținerea vânzătorului, la acel moment, a fost doar soția petentului, numita, motiv pentru care bunul dobândit ca urmare a acordării întreținerii este bun propriu.
Cu privire la partajul voluntar, consideră că actul depus la dosar face dovada faptului că bunul respectiv este bun propriu.
Față de împrejurarea că petentul nu a făcut dovada că bunul în discuție este bun comun, apreciază că rezoluția de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, este legală și solicită să fie menținută.
Totodată, solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța nr. 27/07.10.2009 privind plata onorariului de avocat în sumă de 1000 lei.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că plângerea întemeiată pe disp. art. 2781Cod procedură penală, formulată de petentul, este nefondată și solicită să fie respinsă ca atare.
Consideră că actele premergătoare efectuate de procuror, și finalizate prin rezoluția 269/P/2009, sunt legale și temeinice și au condus la o soluție corectă de neîncepere a urmăririi penale față de intimată sub aspectul infracțiunilor reclamate de petent prin plângerea penală pe care a formulat-
Apărătorul intimatei revine și solicită să se consemneze că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra procesului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
La data de 11.03.2009, persoana vătămată a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Galațio plângere penală, prin care solicita să se efectueze cercetări față de notarul public G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 cod penal și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 Cod penal.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați sub nr. 539/VIII/I/2009 din 24.03.2009 și, prin adresa nr. 539/VIII/I/2009 din 25.03.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația înaintat plângerea spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Prin plângerea penală formulată, persoana vătămată a susținut, în esență, că făptuitoarea G - în calitate de notar public - a redactat și autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 6800 din 07.08.2007, prin care soția sa, a vândut imobilul din G,-, către fratele său - numitul, fără să aibă consimțământul său expres, bunul vândut fiind bun comun.
De asemenea, a susținut că prețul de numai 1.000 lei este derizoriu, neridicându-se nici la a 15-a parte din valoarea de impozitare.
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția nr. 269/P/2009 din 13.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, s-a dispus:
- în temeiul art. 228 alin. 4 în ref. la art. 10 lit. e Cod proc. penală, în referire la art. 51 Cod penal, neînceperea urmăririi penale față de notarul public G pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal;
- în temeiul art. 228 alin. 4 în ref. la art. 10 lit. a Cod proc. penală neînceperea urmăririi penale față de notarul public G pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal.
Pentru a pronunța această rezoluție Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa reținut următoarele.
La data de 07.08.2007 și - frate și soră - au adresat o cerere notarului public G prin care solicitau redactarea și autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare privind imobilul din G-.
Pentru întocmirea actului solicitat, a prezentat actele de proprietate ale imobilului, respectiv contractul de întreținere, autentificat sub nr. 4087/22.11.1996, actul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 1897/05.06.1997, certificatul de atestare fiscală nr. 31612 din 02.08.2007 și extrasul de carte funciară nr. 25043 din 06.08.2007, acte în care, pentru imobilul din G-, figura ca unic proprietar.
Pe baza actelor prezentate și a consimțământului părților, notarul public Gar edactat contractul de vânzare-cumpărare dintre și și l-a autentificat prin încheierea nr. 6800 din 07.08.2007. Cu ocazia redactării contractului de vânzare-cumpărare, a declarat că este proprietara imobilului pe care îl vinde.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, s-a reținut că această infracțiune se săvârșește numai cu intenție, ceea ce ar fi însemnat ca făptuitoarea să fi cunoscut că imobilul vândut de este bun comun al soților, ori din toate actele prezentate, rezulta că imobilul din G- era proprietatea proprie a vânzătoarei, situație în care făptuitoarea a fost în eroare cu privire la situația juridică a imobilului.
Cât privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal, s-a reținut că aceasta se realizează mai întâi printr-o acțiune de inducere în eroare a persoanei vătămate și apoi, sub influența acestei acțiuni de amăgire, persoana vătămată remite făptuitorului bunul, sau ia orice altă dispoziție de ordin patrimonial ori, în cauză, făptuitoarea G nu a realizat niciuna dintre aceste acțiuni.
Prin rezoluția nr. 695/II/2/2009 din 22.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției nr. 269/P/2009 din 13.04.2009 a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a reținut că cercetările sunt complete, au fost avute în vedere toate actele administrate în cauză și că soluția s-a întemeiat pe actele premergătoare efectuate în cauză.
Nemulțumit de rezoluțiile pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, în conformitate cu dispozițiile art. 2781Cod proc. penală, persoana vătămată a formulat plângere la Curtea de APEL GALAȚI, instanță competentă să soluționeze cauza în fond.
Prin plângerea formulată în scris și prin concluziile formulate ulterior, petentul a susținut că rezoluțiile pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI sunt nelegale deoarece, din buletinul de identitate, prezentat făptuitoarei G în original și din copia acestuia, existentă la dosar, rezultă că numita este căsătorită, situație în care, potrivit art. 30 din Codul familiei, imobilul dobândit de prin contractul de întreținere, autentificat sub nr. 4087/22.11.1996, este bun comun, bun dobândit ca urmare a unor investiții și eforturi financiare deosebite, și deci pentru vinderea acestui bun se impunea ca ambii soți să-și dea consimțământul.
A susținut că prezența unuia dintre soți nu este necesară când celălalt soț dobândește un bun comun, însă prezența acestuia este obligatorie când bunul respectiv este înstrăinat și că notarul public nu poate înstrăina un bun fără să aibă în vedere datele de stare civilă ale vânzătorului.
A susținut că notarul public trebuia să-și dea seama că prețul de numai 1.000 lei este derizoriu, că în mod greșit notarul public nu a consemnat în actul de vânzare-cumpărare că vânzătoarea este căsătorită și nu l-a trecut și pe el în contract în calitate de vânzător.
De asemenea, a susținut că notarul public nu a vegheat ca prețul să fie achitat în fața sa, că în momentul semnării actului soția sa se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de decesul mamei și că ulterior cumpărătorul nu a mai achitat nici măcar prețul de 1.000 lei.
Plângerea este nefondată.
Față de probele administrate în cauză, se constată că în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa reținut că notarul public G nu a cunoscut situația juridică a imobilului vândut de numitului și, în baza art. 228 alin. 4 în referire la art. 10 lit. e Cod proc. penală, raportat la art. 51 din Codul penal, a dispus neînceperea urmării penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal.
Este ușor de observat că petentul invocă doar acele dispoziții care îi sunt favorabile din Codul familiei, respectiv art. 30 în care se prevede că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de ori care dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților și dispozițiile art. 35, conform căruia nici unul dintre soți nu poate înstrăina un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune fără consimțământul celuilalt soț, însă omite să vorbească de dispozițiile art. 31 în care se prevede că nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi bunuri comune.
Probele administrate în cauză erau de natură să formeze notarului public convingerea că imobilul vândut de fratelui său este bun propriu și nu bun comun.
Astfel, în contractul de întreținere, autentificat sub nr. 4087/22.11.2007, deși era căsătorită la acel moment, sunt mențiuni de genul: "Eu, dau fiicei mele (deci se are în vedere calitatea de mamă și fiică), cota mea de proprietate indiviză de 1/2 din imobilul situat G-"; "în schimbul acestei cote, dobânditoarea urmează să-mi acorde întreținere pe tot parcursul vieții (se are în vedere doar contribuția din partea fiicei nu și contribuția din partea ginerelui)"; "Eu, primesc de la mama mea, ". Având în vedere calitatea de mamă a vânzătoarei și calitatea de fiică a cumpărătoarei nu putem să nu constatăm că în acest contract s-a prevăzut o valoare a întreținerii de numai 250 lei.
Aceleași aspecte rezultă și din Actul de partaj voluntar, autentificat sub nr. 1897 din 05.06.1997, act în care, printre altele, se prevede că "noi, și declarăm că suntem coproprietari în părți egale și indivize de 1/2 asupra imobilului situat în G,-"; "În urma înțelegerii intervenite între noi am convenit să partajăm imobilul de mai sus, astfel, "LOTUL II - hașurat vertical, compus din suprafața de 92,40. p. și primul corp de casă, format din 2 camere și un hol îmi revine mie, ".
Atât din plângerile formulate cât și din concluziile depuse, rezultă că petiționarul a avut cunoștință de existența contractului de întreținere și a actului de partaj voluntar și cu toate acestea nu le-a contestat.
Nu contestăm nici pe departe că voința dispunătoarei și a dobânditoarei a fost ca imobilul vândut să devină bun comun al soților. Având în vedere calitatea de mamă a dispunătoarei, calitatea de fiică a beneficiarei, faptul că la data primirii bunului cumpărătoarea era căsătorită și că este evident că prin prestarea efectivă a unei obligații de întreținere de către unul dintre soți în favoarea unei terțe persoane, este afectat patrimoniu comun al soților, ni se pare corect ca imobilul dobândit să fie considerat ca fiind bun comun, numai că acest aspect trebuie dovedit.
În ceea ce privește prețul de numai 1.000 lei și faptul că nici măcar acest preț nu a fost achitat, din actele dosarului rezultă că petiționarul a cunoscut că soția sa urma să vândă dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în G- către fratele său, cumpărătorul, a cunoscut condițiile în care prețul a fost stabilit și condițiile în care prețul urma să fie achitat.
Faptul că numitul nu ar fi achitat prețul vânzării, în sumă de 1.000 lei, deși în contractul de vânzare-cumpărare se menționează în mod expres că "prețul acestei vânzări este de 1.000 lei (unamiilei), sumă pe care eu vânzătoarea am primit-o integral de la cumpărător, nu este de natură să atragă răspunderea penală a notarului public, ci este de natură să creeze posibilitatea pentru vânzătoarea de a promova o acțiune în anulare a actului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește susținerea petentului, în sensul că, în momentul semnării actului de vânzare-cumpărare, soția sa se afla sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de decesul mamei, se constată că, în cauză nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte că vânzătoarea ar fi avut consimțământul viciat.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal, se constată că, în mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa reținut că fapta nu există, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că notarul public G, pe parcursul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 6800/07.08.2007, nu a întreprins acțiuni de inducere în eroare, prin amăgire sau întrebuințare de mijloace frauduloase și prin acestea să o fi determinat pe să încheie contractul de vânzare - cumpărare.
Relevant pentru existența infracțiunii de înșelăciune, indiferent de varianta în care se săvârșește, este rezultatul acțiunii și anume inducerea în eroare a victimei și obținerea de către făptuitor a unei dispoziții de ordin patrimonial păgubitoare pentru persoana vătămată. În condițiile în care, notarul public Gaa ccepta să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare pe baza unor acte din care rezulta că vânzătoarea este singura titulară a dreptului de proprietate, este evident că aceasta nu a cunoscut situația juridică a bunului vândut.
Se constată că, pentru a-și efectua o apărare corespunzătoare, în prezenta cauză, intimata G și-a angajat, ca apărător pe dna. avocat, căreia conform chitanței nr. 27 din 07.10.2009, i-a achitat drept onorariu suma de 1.000 lei.
Inițial, apărătorul intimatei a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.000, după care, a revenit și a declarat că nu solicită obligarea petentului la plata acestor cheltuieli judiciare.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 2781alin 8 lit. a și art. 192 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul (născut la data de 16.03.1940 în localitatea, Raionul M), domiciliat în DTS,-, județul M, împotriva rezoluțiilor nr. 269/P/2009 din 13.04.2009 și nr. 695/II/2/2009 din 22.06.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Ia act că intimata G nu a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe petentul la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru petentul și intimata G.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu
- -
Grefier,
- -
Red./tehnored. motivare 22.10. 2009
Tehnored.
2 ex/29.10.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze
