Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 17/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 17/2008
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenții și împotriva rezoluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 302/P/2007
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenta, lipsă fiind intimații, și și petentul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care petenta depune la dosar concluzii scrise însoțite de acte justificative privind cheltuielile judiciare.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Petenta susține plângerea și solicită admiterea acesteia pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute de înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea plângerii precizând că în cauză nu există indicii că intimații ar fi săvârșit vreo faptă penală.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei penale de față;
Constată că petenții și au formulat, în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală plângere împotriva rezoluției procurorului din 05 octombrie 2007 dată în dosarul nr. 302/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246, 288 și 289 Cod penal de către executorul judecătoresc și infracțiunii prev de art. 213, 215 alin. 1, 260 și 220 alin. 1 Cod penal de către și.
Plângerea a fost înregistrată la această instanță sub nr-, iar petenții au solicitat instanței admiterea plângerii, prin sentință, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând actele și materialul probator din dosar, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din 05 octombrie 2007 dată de procuror în dosarul nr. 302/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAs -a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d și 228 alin. 4 Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material și fals intelectual prev. și ped. De art. 246, 288 și 289 Cod penal față de executorul judecătoresc și pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere, înșelăciune, mărturie mincinoasă și tulburare de posesie prev. și ped. de art. 213, 215 alin. 1, 260 și 220 alin. 1 cod penal față de și.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
După examinarea conținutului materialului probator administrat în dosarul cauzei parchetul a apreciat că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorului, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunilor prev. de art. 246, 289 și respectiv de art. 288 din penal, fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 10 lit. d din pr. penală, deoarece:
a). Actele de executare silită care formează obiectul dosarului nr. 184/2004 al Biroului privesc cererea de executare silită a diferențelor determinate de reactualizarea sumelor datorate de către debitorul, în baza sentinței civile nr. 5196/2000 a Judecătoriei Deva, jud. H;
b). Conform sentinței civile nr. 2107/2004 a Judecătoriei Deva, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 106/R/2005 a Tribunalului Hunedoara, dispozitivul sentinței civile nr. 5196/2000 a Judecătoriei Devaa fost executat în totalitate, prin actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 400/2001 al Biroului, fapt comunicat creditorului obligației prin adresa nr. 184 din 17 februarie 2007 a Biroului ;
c). Executarea silită din dos. nr. 184/2004 s-a pornit la cererea numitului, astfel încât nu se poate reține vinovăția penală a executorului judecătoresc în demararea de către acesta a procedurii, executorul judecătoresc acționând cu bună- credință.
2.a). Simpla notificare, pe suportul unei hotărâri judecătorești (sentința civilă nr. 1572/2003), prin care se menționează numărul deciziei civile care a definitivat sub aspect procesual hotărârea respectivă, nu reprezintă o contrafacere sau o adăugire în fals, notificarea corespunzând realității iar conținutul hotărârii nefiind modificat.
3.a). înființarea popririi, ca măsură de executare silită, pe veniturile realizate din pensie de către debitori este o măsură care este prevăzută de lege și nu reprezintă, prin ea însăși, un act abuziv al executorului judecătoresc, mai ales că debitorul obligației nu avea alte bunuri care, prin valorificare, să conducă la executarea debitului datorat de către acesta;
3.b). în atacarea actului, prin introducerea în instanță a contestației la executare, Judecătoria Deva, prin sentința civilă nr. 3056/2006 respingând acțiunea și constatând legalitatea actului de executare (înființarea popririi asupra veniturilor realizate de către debitorul obligației, din pensie);
4.a). Procesul verbal de compensare din data de 16 martie 2006 (dosar nr. 129/204) este încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie (art. 1144-1149 din civil), părțile având calități cumulate (debitor și creditor) cu privire la sumele de bani față de care s-a efectuat compensarea;
4.b). Destinatarii sumelor de executat sunt expres menționați prin Somația nr. 129 din 5 mai 2005 a executorului judecătoresc, comunicată persoanelor vătămate din prezenta cauză.
Raportat la cele de mai sus s-a apreciat că în sarcina făptuitorului nu se poate reține săvârșirea de către acesta a vreunei fapte prevăzută de legea penală.
II. și ar fi declarat în fals cu privire la drepturile bănești care le revin urmare ieșirii din indiviziune și ar fi înșelat persoanele vătămate în purtarea procesului civil care a format obiectul dos. nr. 5334/1999 și 5200/2002 ale Judecătoriei Deva, ocupând abuziv un imobil care nu constituie obiectul procesului civil.
După examinarea conținutului materialului probator administrat în dosarul cauzei parchetul a apreciat că urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorilor, pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor prev. de art. 213, 215 alin. 1, 260 și 220 alin. 1 din penal, fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 10 lit. d din pr. penală, deoarece:
a). Părțile unui proces civil (reclamantul și pârâtul) nu au calitatea de martor și, prin susținerile lor, chiar dacă acestea ar fi neconcordante cu realitatea, ele nu săvârșesc infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 din penal;
b). Nedovedirea pretențiilor invocate în cadrul procesului civil este sancționată prin respingerea de către instanța de judecată a acestora și obligarea celui în culpă, la plata cheltuielilor de judecată;
c). Nici din conținutul plângerii și nici din actele premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, nu există elemente care să conducă la concluzia săvârșirii de către și a infracțiunilor de tulburare în posesie și înșelăciune, în dauna persoanelor vătămate din prezenta cauză.
Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere petentul, iar în temeiul art. 278/1 Cod procedură penală plângerea a fost soluționată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, dispunându-se respingerea plângerii contra rezoluției procurorului, apreciindu-se că plângerea este neîntemeiată, deoarece
a) Soluția împotriva căreia s-a formulat plângere este legală și temeinică, fiecare dintre faptele imputate de către petenți prin plângerea inițială fiind analizate și soluționate pe argumentare în fapt și în drept, în concordanță cu probațiunea administrată în cauză;
b) Prin plângerea formulată nu se aduc alte argumente și, practic, nu se fac referiri la argumentele invocate de procuror în emiterea soluției;
c) Din niciunul dintre actele premergătoare urmăririi penale administrate în cauză nu rezultă indicii care ar putea conduce la începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor menționați de către petenți prin plângerea penală inițială.
Verificând rezoluția atacată, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția atacată ca temeinică și legală din următoarele considerente:
Actele de executare silită, care formează obiectul dosarului nr. 184/2004 al Biroului executorului judecătoresc privesc cererea de executare silită a diferențelor determinate de reactualizarea sumelor datorate de către debitorul, în baza sentinței civile nr. 5196/2000 a Judecătoriei Deva.
Conform sentinței civile nr. 2107/2004 a Judecătoriei Deva, irevocabilă prin decizia civilă nr. 106/R/2005 a Tribunalului Hunedoara, obligația stabilită prin sentința civilă nr. 5196/2000 a Judecătoriei Devaa fost executată în totalitate, fapt comunicat de către executorul judecătoresc executorului judecătoresc.
Executarea silită în dosarul nr. 184/2004 a început la cererea petentului, executorul judecătoresc acționând cu bună credință, iar simpla notificare în care se menționează numărul deciziei prin care a rămas definitivă hotărârea judecătorească nu reprezintă o contrafacere a scrierii ori a subscrierii sau o alterare în orice mod și nici o atestare a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, notificarea corespunzând realității, iar conținutul notificării nefiind modificat.
Prin sentința civilă nr. 3056/2006 Judecătoria Devaa respins contestația la executare, confirmând că executarea silită prin poprirea veniturilor realizate de debitori din pensie este legală.
Procesul verbal de compensare din data de 16 martie 2006 a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 1144-1149 Cod civil, părțile civile având calități inverse, atât creditor cât și debitor, iar destinatarii sumelor au fost comunicați de către executorul judecătoresc petenților și.
Față de împrejurările de mai sus, nu se poate reține că executorul judecătoresc, cu intenția directă sau indirectă a falsificat hotărâri judecătorești ori cu ocazia întocmirii actelor de executare cu intenție a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, neîndeplinindu-și atribuțiile de serviciu și cauzând o vătămare a intereselor legale ale petenților. În mod corect procurorul prin rezoluție a reținut că în cauză este incidentă cauza prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale care are ca obiect tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 246, 288 și 289 Cod penal.
Referitor la împrejurarea că și, care au avut calitatea de părți în procesul civil, au susținut existența unor fapte care nu corespund realității, nu săvârșesc infracțiunea de mărturie mincinoasă, deoarece nu au calitatea de subiect calificat al infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal.
De asemenea din probele administrate nu rezultă că și și-au însușit un bun mobil al petenților, nu au ocupat în întregime sau în parte, fără drept, un imobil aflat în posesia petenților, ori că au indus în eroare petenții, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține un folos material injust, producând o pagubă petenților. Nedovedirea pretențiilor invocate în procesul civil este sancționată cu respingerea cererii, iar nu cu sancțiunea prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune, fiind vorba de două răspunderi distincte, respectiv răspunderea civilă și răspunderea penală.
Ținând seama de cele de mai sus, în mod just procurorul a constatat că există cauza prevăzută de art. 10 lit. d Cod procedură penală care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale care are ca obiect tragerea la răspundere penală a numiților și.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 278/1 lit. a Cod procedură penală, instanța va respinge plângerea, prin sentință, ca nefondată, menținând soluția din rezoluția atacată.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea plângerii, potrivit deciziei nr. LXXXI (81) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției din 05 octombrie 2007 dispuse de procuror în dosarul nr. 302/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținând rezoluția atacată.
Obligă pe fiecare petent să plătească statului suma de 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petenta și de la comunicare cu celelalte părți..
Pronunțată în ședința publică din 07 februarie 2008
Președinte, Grefier
- - - -
Red.
Dact. 2 ex/13.02.2008
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș
