Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 17/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.2781pr.pen.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.17
Ședința publică din 19 februarie 2010
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenta, domiciliată în B,-,.A,.4 ). jud. B, împotriva rezoluțiilor nr.301/P/2009 din 20.11.2009 și nr.3/II/2/2010 din 26.01.2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La apelul nominal lipsesc atât petenta, cât și intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată plângerea în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată și de menținere a celor două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 3.02.2010 petenta a formulat plângere în baza art.2781Cod procedură penală împotriva rezoluției nr.3/II/2/2010 din 26.01.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii a invocat aspecte de fond ale cauzei arătând că nu este singura proprietară de pădure care nu are acces la pădurea proprietate personală.
A arătat că drumul DE 483 existat înainte de 1989 și se circula frecvent pe acesta până familia a instalat bariere și nu a mai permis accesul nimănui.
A arătat că intimata, judecător fost prezentă la fața locului și a realizat că DE 483 fost și este singurul drum de acces la pădure, iar prin hotărârea pe care a pronunțat-o a legalizat situația frauduloasă a familiei, creând o situație juridică fără precedent.
A solicitat admiterea plângerii și infirmarea rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin plângerea penală formulată, persoana vătămată a solicitat a se efectua cercetări față de - judecător la Judecătoria Botoșani pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal, comisă prin aceea că aceasta a soluționat în mod abuziv dosarul civil nr- al Judecătoriei Botoșani, în care a avut calitatea de reclamantă, pronunțând o hotărâre în contradicție cu probele administrate și înscrisurile depuse la dosar și care i-a adus grave prejudicii.
Fiind audiată în cauză, persoana vătămată a declarat că își menține plângerea penală formulată, arătând că judecătorul și-a îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu, cu ocazia soluționării dosarului civil sus menționat, neanalizând actele pe care le-a depus și neluând în considerare toate probele, constatând în mod greșit că nu are drept de servitute asupra terenului pârâtei, deși obiectul acțiunii deduse judecății l-a constituit obligația de a face și acordarea de daune cominatorii.
În cauză au fost efectuate acte premergătoare de către organul de urmărire penală din conținutul cărora a rezultat următoarele:
Persoana vătămată este proprietara unei suprafețe de 10 ha teren forestier situată în extravilanul com., iar SC "" SA B are în proprietate suprafața de 21.922,50. pe raza aceleași comune, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3357/2001.
Proprietățile deținute nu au hotar comun, terenul persoanei vătămate fiind situat în pădurea "", iar terenul societății comerciale face parte din categoria pășune, pe acesta fiind edificată o construcție cunoscută sub numele " " și folosită de administratorul firmei ca locuință personală, pe acest teren existând o cale de acces care a fost închisă de peste 10 ani de actualii proprietari din zonă.
La 07.02.2008 persoana vătămată a depus la Judecătoria Botoșanio acțiune civilă prin care a solicitat obligarea pârâtei SC "" SA B la deblocarea căii de acces spre proprietatea ei, cu obligarea ridicării tuturor obstacolelor în vederea accesului liber la teren.
Acțiunea civilă a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Botoșani, repartizat spre soluționare judecătorului, care prin sentința civilă nr.162 din 13.01.2009 a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii având ca obiect obligația de a face și daune cominatorii formulată de reclamanta și admiterea în parte a cererii reconvenționale a pârâtei, în sensul că a constatat inexistența dreptului de servitute al reclamantei asupra terenului aparținând pârâtei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că accesul dorit de reclamantă a încetat să mai fie utilizat încă din anii 1971 - 1972 când terenul se afla în proprietatea statului, practicarea servituții invocate încetând imediat după naționalizare și devenind imposibilă în prezent din cauza amenajărilor făcute din 1975 până în ziua de azi.
Fiind nemulțumită de soluție, persoana vătămată a declarat apel în cauză, motivele invocate fiind similare celor reclamate prin plângerea penală.
Instanța de control judiciar, în speță Tribunalul Botoșani - secția civilă nu a soluționat până în prezent dosarul civil.
S-a reținut că față de probele existente la dosar, judecătorul nu a săvârșit nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că aceasta cu știință, nu a îndeplinit un act sau l-a îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta a cauzat o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate.
Magistratul judecător în cursul cercetării judecătorești a procedat la administrarea tuturor probelor solicitate de către părți, inclusiv efectuarea unei cercetări la fața locului și audierea de martori, soluția pronunțată fiind rezultatul analizării și interpretării tuturor actelor și lucrărilor existente la dosar, cu consecința stabilirii situației de fapt și a regulii de drept aplicabile.
Legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești este verificată de către instanța de control judiciar cu ocazia soluționării căii de atac a apelului exercitat de către persoana vătămată.
Deși persoana vătămată a solicitat efectuarea unei cercetări la fața locului pentru clarificarea situației, s-a apreciat că nu se impune administrarea acestei probe întrucât aceasta nu este concludentă și utilă soluționării prezentei cauze.
Față de cele prezentate, prin rezoluția nr.301/P/2009 din 20.11.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus în baza art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de - judecător la Tribunalul Botoșani pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal, întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.
Împotriva acestei rezoluții a formulat, în baza art.278 Cod procedură penală, plângere, petenta susținând că în mod greșit nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii pentru care s-au efectuat cercetări.
Prin rezoluția nr.3/II/2/2010 din 26.01.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus, în baza art.278 alin.2 Cod procedură penală, respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petenta.
Pentru a dispune astfel s-au reținut următoarele:
Pentru existența infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de magistrat în dosarul sus menționat, rezultă că acesta a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea dreptului cu care a fost investit în funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor inamovabilității și independenței în interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, deci nici a aceleia sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.
În susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate, un argument îl constituie și dispozițiile prev. de art.97 alin.1 și 2 din Legea nr.303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.
Împotriva acestei rezoluții a formulat în baza art.2781Cod procedură penală plângere petenta, plângere ce formează obiectul prezentei cauze.
Analizând plângerea formulată de petentă sub aspectul motivelor invocate pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Botoșani la data de 7.02.2008 petenta a chemat în judecată pe pârâta SC "" SA B solicitând obligarea acesteia la deblocarea căii de acces, respectiv drumul comunal ce delimitează tarlaua 18, parcela 479/16 ce este proprietatea sa, cu obligarea ridicării tuturor obstacolelor în vederea accesului liber la teren.
După administrarea tuturor probelor Judecătoria Botoșani prin sentința civilă nr.162 din 13.01.2009 a respins acțiunea formulată de ca nefondată și a admis în parte cererea reconvențională constatând inexistența dreptului de servitute al reclamantei petente asupra terenului aparținând pârâtei.
Raportând conținutul infracțiunii prev. de art.246 Cod penal la activitățile specifice de judecată desfășurate de intimată, judecător în dosarul nr- al Judecătoriei Botoșani, se constată că aceasta a efectuat acte procedurale și procesuale în virtutea dreptului cu care a fost investit și a funcției pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor inamovabilității, imparțialității și independenței în interpretarea probelor și aplicarea legii, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii de săvârșire a infracțiunii reclamate sau a unei alte infracțiuni.
Activitatea de judecată este atributul exclusiv al instanțelor de judecată, iar cenzurarea hotărârilor se poate realiza doar de către instanțele de control judiciar așa încât o analiză a pretențiilor petentei în cadrul acestei proceduri este inadmisibilă.
Față de cele prezentate și văzând că rezoluțiile dispuse de organul de urmărire penală sunt legale și temeinice Curtea urmează ca în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală să respingă plângerea formulată de petentă ca nefondată.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta împotriva rezoluțiilor nr.301/P/2009 din 20.11.2009 și nr.3/II/2/2010 din 26.01.2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată.
Obligă petenta să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2010.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
08.03.2010
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu
