Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 171/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.171/
Ședința publică din data de 11 Martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-petent împotriva deciziei penale nr.14/19.01.2009 a Tribunalului Brăila (Sentința penală nr.1839/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-petentul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de inadmisibilitate a recursului formulat de recurentul
Curtea, potrivit disp.art.302 Cod procedură penală, pune în discuție excepția invocată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de petent este inadmisibil întrucât a fost declarat împotriva unei decizii penale definitive, pronunțată de Tribunalul Brăila în recurs.
Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția penală sub numărul - din 12.02.2009, petentul Gad eclarat recurs împotriva Deciziei penale nr.14/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1839 din 17 noiembrie 2008 Judecătoriei Brăila, în temeiul art.278/1 al.8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul G împotriva rezoluției nr. 2678/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
A fost menținută rezoluția în cauză și în baza art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 2678/P/2008 emisă la data de 03.09.2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul, pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, prev. de art.193 Cod penal, și abuz de încredere, prev. de art.213 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Pentru a se emite această soluție s-a reținut că plângerea petentului a fost formulată tardiv, după termenul de 2 luni de când persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul, respectiv la data de 22.05.2008. Cu privire la infracțiunea de abuz de încredere s-a constatat că refuzul de a restitui o sumă de bani împrumutată nu constituie această infracțiune, ci antrenează răspunderea civilă.
Prin rezoluția nr.1015/II/2/2008 din data de 02.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăilas -a respins plângerea petentului, apreciindu-se că rezoluția atacată a fost legală și temeinică. S-a considerat că petentul a știut din data de 23.03.2008 că autorul faptei de amenințare a fost, dar plângerea a fost depusă la data de 02.07.2008, fiind în consecință tardivă. De asemenea, în mod corect s-a stabilit că refuzul de a restitui o sumă de bani împrumutată nu a constituit infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art.213 pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea vătămată susținând că hotărârea în cauză "nu respectă Constituția țării".
Tribunalul Brăila, examinând hotărârea atacată din oficiu, în temeiul art.385/6 și art.385/9 al.3 Cod procedură penală, a reținut următoarele:
Infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.213 Cod penal are ca obiect material "un bun mobil deținut cu orice titlu". Prin bun mobil, legiuitorul a avut în vedere un bun determinat și nu bunuri de gen ori bunuri predate pentru a fi consumate întrucât în această situație se va restitui echivalentul și se vor restitui bunuri de același gen dar nu aceleași bunuri.
Din acest motiv suma de bani împrumutată nu poate constitui obiectul material al infracțiunii de abuz de încredere.
In ceea ce privește infracțiunea de amenințare prevăzută de art.193 pen intr-adevăr plângerea este tardivă, întrucât acțiunea se pune în mișcare la plângerea prealabilă care potrivit art.284 Cod procedură penală se formulează în 2 luni de la data la care partea vătămată a știut cine este făptuitorul.
Potrivit declarației părții vătămate fost amenințată la data de 15 martie 2008 deci termenul de depunere plângerii s-a împlinit la 15.mai.2008.
Față de cele expuse Tribunalul a reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică iar recursul este nefondat.
Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr.14/19.01.2009, Tribunalul Brăila, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul G împotriva sentinței penale nr. 1839/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-, în cauza privind pe intimatul-făptuitor.
A menținut sentința atacată.
Împotriva acestei decizii penale definitive, petentul Gaf ormulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr.-.
Verificând hotărârea recurată, potrivit dispozițiilor art.38514Cod procedură penală, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea de APEL GALAȚI constată că recursul formulat de petentul G este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispozițiilor art.2781alin.10 Cod procedură penală, hotărârea instanței pronunțată potrivit alin.8 lit.a și b poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
Dând eficiență principiului stabilit prin art.129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art.21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II din Codul d e procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art.3851Cod procedură penală, sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul d e procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că împotriva sentinței penale nr.1839/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr.- recurentul-petent G și-a exercitat deja dreptul la recurs în fața Tribunalului Brăila, care s-a pronunțat printr-o decizie penală definitivă, respectiv Decizia penală nr.14/19.01.2009.
Trebuie menționat că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, se va constata că excepția inadmisibilității este întemeiată, iar prezentul recurs formulat de petentul G împotriva Deciziei penale nr.14/19.01.2009 a Tribunalului Brăila urmează a fi respins ca inadmisibil in temeiul disp. art. 38515pct.1 lit.a teza a II-a Cod procedură penală, cu consecința obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 30.04.1938 în M, județul T, domiciliat în B,-, județul B) împotriva deciziei penale nr.14/19.01.2009 a Tribunalului Brăila (Sentința penală nr.1839/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură obligă recurentul la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./Tehnored. -/ 2 ex.
25.03.2009
Fond: /Recurs:,.
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
