Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 18/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR.18/P/2010
Ședința publică din 10 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare - în primă instanță - plângerea penală formulată de către petentul, domiciliat în O,-, --5,.A,.II,.9, județul B, împotriva rezoluției din 8 octombrie 2009, dată în dosar nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 6 noiembrie 2009, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr.501/II.2/2009, potrivit dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petentul, lipsă fiind intimatul făptuitor.
Ministerul Publica fost reprezentat prin domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Petentul învederează instanței că a depus prin serviciul registratură înscrisuri în susținerea plângerii sale, ce cuprind un memoriu, copia sentinței civile nr.5168/2008 a Judecătoriei Oradea, copia sentinței penale nr.1289 a Judecătoriei Oradea, copia declarației martorei, copia procesului verbal din 14.07.2003 încheiat de Poliția Municipiului O, copia declarației martorului, copia procesului verbal din 15.07.2003 încheiat de Poliția Municipiului O, copia declarației autentificate sub nr.-.11.2003 a petentului și pentru ca instanță să le aibă în vedere la soluționarea plângerii sale.
Reprezentantul parchetului arată că față de obiectul cauzei, respectiv art.278/1 Cod de procedură penală, petentul poate să depună înscrisuri, iar dacă se impune acordarea unui termen față de această împrejurare, nu se opune la amânarea cauzei.
Petentul arată că depus și o plângere a numitei, întrucât aceasta l-a desemnat printr-o procură judiciară să o reprezinte în instanță și este îndreptată tot împotriva executorului judecătoresc, care în același mod a fost prejudiciată, astfel că solicită să fie introdusă în cauză pentru a putea cere probe în susținerea plângerii și conexarea dosarul nr.657//P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, care trenează pe rolul instanței.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii privind conexarea dosarului nr.657/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta privind pe petenta, având în vedere obiectul cauzei deduse judecății.
Instanța învederează petentului că cererea sa cu privire la introducerea în cauză a numitei nu poate fi primită, întrucât instanța nu poate soluționa decât plângerea cu care a fost sesizată, numita nu este petentă în cauză, astfel că nu se poate dispuneconexarea dosarului nr.657/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra plângerii.
Petentul susține plângerea, solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul, sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art.246 Cod de procedură penală.
Petentul susține, în esență, că în mod greșit, procurorul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.122 lit.d Cod de procedură penală, fără a ține cont de dispozițiile decizie nr.636 din 23 februarie 2009 Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerentele cărei se reține, în mod explicit, că sub aspectul elementului material, fapta a constat în acțiunea de reziliere a unui act de serviciu, dar, într-un mod necorespunzător, prin aceea că, în perioada 2001-2007, executorul judecătoresc a încălcat normele procedurale, dispunând efectuarea unei licitații, fără a se stabili prețul imobilului, împreună cu creditorul și debitorul, fără efectuarea unei expertize de către un expert recunoscut de către Ministerul Justiției. Astfel că în anul 2003 petentul a fost evacuat, fără a exista un titlu de proprietate pentru adjudecător, precum și împrejurarea că după 4 ani s-a emis procesul verbal de adjudecare, după epuizarea contestației debitorului. să precizeze că, în speță, este vorba de o infracțiune progresivă, chiar dacă nu tipică, deoarece după ce s-a ajuns la o formă incriminată, aceasta și-a amplificat urmările vătămătoare și au generat noi asemenea urmări, caz în care, termenul de prescripție curge de la data la care fapta a produs ultima urmare susceptibilă de a-i determina caracterizarea juridică. Astfel că prin activitatea sa abuzivă, executorul judecătoresc i-a adus grave prejudicii, 3 ani a locuit pe străzi, fiind acum bolnav din cauza frigului, fiica sa fiind trimisă la un azil pentru orfani astfel că se simte îndreptățit să solicite de la acesta 50.000 de euro, cu titlu de daune morale.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulată de petentul,și pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor atacate. Cu privire la infracțiunea la care face referire petentul în plângerea prealabilă s-a constatat că a intervenit prescripția specială. Cât privește susținerea petentului că ar fi o infracțiune progresivă și că nu poate fi vorba de prescripție specială, apreciază că este neîntemeiată, în speță, fiind operabilă prescripția specială.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra cauzei penale de față,
În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar, curtea constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 4 decembrie 2009 ( filele 1-2), petentul a solicitat admiterea acesteia, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art.246 Cod penal, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art.122 lit.d Cod penal, executorul judecătoresc încălcându-și atribuțiile de serviciu în intervalul 2001-2007, prin aceea că a efectuat o licitație fără a stabili prețul imobilului, fără a efectua o expertiză cu privire la valoarea locuinței, evacuându-l în anul 2003, fără ca să existe un titlu pentru adjudecare, procesul verbal fiind emis doar după 4 ani. Prin urmare, petentul opinează că suntem în prezența unei infracțiuni progresive și nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță, petentul a solicitat obligarea făptuitorului la plata sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale.
Instanța reține că, prin rezoluția din 8 octombrie 2009, emisă în dosar nr.259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 6 noiembrie 2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea ( dosar nr.501/II.2/2009) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Procurorul a reținut, în esență, că petentul a fost proprietarul apartamentului nr.9 situat în O,-, --5 și pentru că nu și-a achitat cheltuielile de întreținere, asociația de locatari l-a acționat în judecată și a obținut hotărâre judecătorească prin care petentul a fost obligat la plata sumelor de bani restante și a penalizărilor. După rămânerea definitivă a hotărârii, creditoarea a cerut executarea silită prin vânzare a apartamentului, executorul judecătoresc procedând la executare.
Referitor la modul de efectuare a executării silite se relevă că evaluarea apartamentului s-a făcut la suma de 90 milioane lei ( ROL), conform raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic ( filele 45-46; 35), deși conform unui alt raport de expertiză întocmit de expertul ( filele 47-49; 36-38), acest imobil avea valoarea de 180 milioane lei ( ROL).
S-a reținut că, potrivit art.411 alin.3 Cod de procedură civilă, executorul judecătoresc era obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate și doar în caz contrar să solicite efectuarea unei expertize care le va evalua valoarea de circulație, debitorul având dreptul la o copie a raportului de expertiză.
Față de aspectul sus menționat s-a apreciat că raportul de expertiză tehnică nu a respectat dispozițiile legale, existând indiciile săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu de către executorul judecătoresc și a infracțiunii de mărturie mincinoasă de expertul.
Cauza a fost disjunsă față de expert și s-a înregistrat dosarul nr.259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în care a fost cercetat executorul judecătoresc.
Prin rezoluția din 11 decembrie 2007 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal, arătând că pentru a proceda la executarea silită executorul judecătoresc a avut la dispoziție expertiza întocmită de expertul, care a stabilit că valoarea de circulație a imobilului este de 90 milioane lei ( ROL), iar expertiza întocmită de prin care apartamentul a fost evaluat la 180 milioane lei ( ROL) este ulterioară momentului licitației ( licitația a fost organizată la 17 septembrie 2001, iar raportul de expertiză este datat 14 iulie 2004). Prin urmare, procurorul a apreciat că fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu există.
Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care a respins-o ca neîntemeiată la 21 ianuarie 2008 ( dosar nr.31/II.2/2008).
Petentul a depus plângere la Curtea de Apel Oradea, iar prin sentința penală nr.80/P/2008, pronunțată în dosar nr-, s-a admis plângerea, s-a desființat rezoluția și s-a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.246 Cod penal.
Instanța a reținut, în esență, că executorul judecătoresc a nesocotit prevederile art.411 alin.3 raportat la art.500 Cod de procedură civilă privind identificarea și evaluarea cu acordul părților a bunurilor sechestrate, procedând la evaluarea imobilului prin expert fără să respecte termenul de 15 zile, în care debitorul putea să-și achite datoria (somația se făcuse la 06.06.2003, iar la 17.06.2003 se procedase la executarea silită ). Totodată, s-a arătat că în publicația de vânzare nu s-a făcut referire la suma de 90 milioane lei (ROL), contrar prevederilor art.504 alin.1 pct.7 Cod de procedură civilă, încălcându-se și dispozițiile art. 504 alin.2 Cod de procedură civilă, deoarece publicația de vânzare s-a făcut la 29.08.2001, iar pe 17.09.2001 ( fila 42) s-a stabilit termenul de vânzare al imobilului, cu toate că acest termen nu putea fi mai scurt de 30 zile de la data publicației. De asemenea, s-a relevat că procesul verbal întocmit cu ocazia desfășurării licitației nu cuprinde elementele inserate în prevederile art.511 Cod de procedură civilă, rezultând că debitorul a refuzat semnarea, iar actul de adjudecare a fost emis doar în 02.02.2006 ( fila 70), pe seama cumpărătorului, executarea petentului făcându-se în mod nelegal la data de 17.06.2003.
Hotărârea instanței de fond a fost menținută prin decizia penală nr.636 din 23.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, urmare a respingerii ca nefondate a recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și făptuitorul .
În considerentele deciziei s-a arătat că, în mod corect, prima instanță a reținut încălcarea normelor procedurale de către executorul judecătoresc, inclusiv nelegală evacuare a petentului în anul 2003, fără a exista un titlu de proprietate constituit din actul de adjudecare ( fila 16).
Criticile formulate de petent sunt nefondate.
În mod corect, procurorul, prin rezoluția din 08.10.2009 ( dosar nr.259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea ) a dispus în baza prevederilor art. 228 alin.6 raportat la art.10 lit.g Cod de procedură penală neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal.
Din stare de fapt reținută de către procuror, inclusiv de către instanța de fond și recurs ( sentința penală nr.80/P/2008 a Curții de Apel Oradea și decizia penală nr.636/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală), rezultă că petentul, urmare a nesocotirii unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care s-a dispus obligarea acestuia la plata datoriilor către Asociația de proprietari "- 64", inclusiv la plata penalităților, a ajuns în situația de a i se scoate apartamentul situat în O,-, --5,.A.9 la licitație (sentința civilă nr.9202/2000 a Judecătoriei Oradea; decizia civilă nr.783/R/2002 a Tribunalului Bihor ).
La data de 17.02.2001, executorul judecătoresc a organizat licitația pentru vânzarea imobilului ( filele 72, dosar nr.- al Curții de Apel Oradea ), după întocmirea raportului de expertiză tehnică la 15.07.2001 de către expertul, în care se arată că valoarea de circulație a apartamentului este de 90.000.000 lei ( ROL) ( fila 51). Ulterior, la 3 ani după momentul organizării licitației 12.07.2004), la cererea petentului s-a efectuat un raport de expertiză tehnică de către expertul ( filele 36-38), prin care se atestă că imobilul se evaluează la 180.000.000 lei ( ROL).
Executorul judecătoresc în procedura de licitație a nesocotit prevederile art.411 alin.3 raportat la art. 500 Cod de procedură civilă, întrucât nu a procedat la evaluarea imobilului cu respectarea dispozițiilor legale în materie și nu a respectat termenul de 15 zile în care debitorul putea plăti datoria de la data somației ( 06.06.2003), procedând la executarea silită la data de 17.06.2003 ( fila 14). Totodată, executorul judecătoresc, în publicația de vânzare din 29.08.2001 nu a făcut referire la suma de 90 milioane lei ( prețul de vânzare), contrar prevederilor art.504 alin.1 pct.7 Cod de procedură civilă și nu a respectat termenul de 30 zile pentru vânzare, prevăzut de art.504 alin.2 Cod de procedură civilă ( termenul fiind fixat la 17.09.2001).
Cât privește susținerea că procesul verbal de licitație nu cuprinde elementele prevăzute în art. 511 Cod de procedură civilă aceasta este reală, întrucât astfel cum se observă poziția debitorului nu este inserată în conținutul actului.
Actul de adjudecare, consecința procesului verbal de licitație din17.09.2001 (fila 13, dosar nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea ), s-a încheiat doar la 02.02.2006 ( fila 70) pe seama cumpărătorului cu toate că evacuarea petentului s-a făcut la 17.06.2003 (fila 14).
Potrivit dispozițiilor art.246 Cod penal constituie infracțiune ",[f]apta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane".
În speță făptuitorul are calitatea cerută de lege - art. 147 alin. 1 combinat cu art. 16 din Legea nr. 188/2000, modificată și completată - și este dovedit cu actele aflate la dosar că și-a nesocotit, cu știință, obligațiile de serviciu cauzând vătămări petentului.
Făptuitorul în intervalul 2001 - 2003 și-a realizat atribuțiile de serviciu în mod necorespunzător, cu încălcarea normelor procedurale, dispunând efectuarea unei licitații fără a stabili prețul imobilului împreună cu creditorul și debitorul, fără a cere efectuarea unei expertize de către un expert autorizat de către Ministerului Justiției, evacuându-l în 17.06.2003 pe petentul din locuință fără un titlu de proprietate pentru adjudecatar.
Elementul material al infracțiunii prevăzută în art. 246 Cod penal, în speță, s-a realizat prin îndeplinirea defectuoasă a activității de serviciu de către executorul judecătoresc.
Infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal este o infracțiune instantanee, care în varianta sus menționată s-a consumat în momentul în care executorul judecătoresc și-a îndeplinit obligațiile de serviciu în mod necorespunzător. Astfel, în speță, în mod corect a constatat procurorul că infracțiunea de abuz în serviciu trebuie să o raportăm la momentul organizării licitației (17.09.2001) cu subevaluarea imobilului și nerespectarea prevederilor privind evaluarea amiabilă a locuinței, precum și la evacuarea silită a petentului (17.06.2003), doar în baza procesului verbal de licitație și în lipsa actului de adjudecare care este titlu de proprietate.
În cauza dedusă judecății a intervenit prescripția răspunderii penale.
Potrivit textului art. 246 Cod penal, infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Conform art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, termenul de prescripție este de 5 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depășește 5 ani.
În consecință, în speță termenul de prescripție este 5 ani, termen care s-a împlinit având în vedere activitatea defectuoasă realizată de executorul judecătoresc, prin care s-a cauzat vătămarea intereselor petentului, la 16.06.2008.
Împrejurări precum acelea că, executorul judecătoresc a întocmit actul de adjudecare sau că instanțele judecătorești au respins cererea de intabulare a lui și, persoane care câștigaseră licitația din 17.06.2003 (fila 62 și următoarele, dosar nr.- al Curții de Apel Oradea ) sau au admis cererea de ordonanță președențială și au evacuat pe și din imobilul în discuție (filele 78 - 80) apoi au admis solicitarea altui executor judecătoresc pentru a încuviința executarea silită a imobilului ( fila 81)etc. sunt ulterioare consumării infracțiunii, neavând relevanță în prezenta cauză.
Pentru considerentele ce preced, în baza dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. a teza II Cod de procedură penală se va respinge ca nefondată plângerea petentului, constatându-se că este legală și temeinică rezoluția din 8 octombrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 6 noiembrie 2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pretențiile petentului în cuantum de 50000 euro, formulate în fața instanței de fond sunt nejustificate astfel că se vor respinge ca atare.
În baza prevederilor art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală petentul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza dispozițiilor art.2781alin.8 lit. "a" teza II Cod de procedură penală,
RESPINGEca nefondată plângerea penală formulată de petentul,domiciliat în O,-, --5,.A,.II,.9, județul B, împotriva rezoluției din 8 octombrie 2009, dată în dosar nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 6 noiembrie 2009, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr.501/II.2/2009.
Respinge pretențiile civile formulate de către petent.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu făptuitorul intimat lipsă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 februarie 2010.
Președinte, Grefier,
- - - -
hotărâre /17.02.2010
AS/17.02.2010
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela
