Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 19/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR.19/P/2010
Ședința publică din 10 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare - în primă instanță - plângerea penală formulată de petentul, domiciliat în comuna M nr.331, județul T, împotriva rezoluției din 26 noiembrie 2009, dată în dosar nr. 277/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 22 decembrie 2008 dată de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.603/II.2/2009, potrivit dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petentul lipsă fiind intimatul .
Ministerul Publica fost reprezentat prin domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Petentul depune la dosar copia sentinței civile nr.164/02.02.2010 a Judecătoriei Beiuș, copia fila 271 - din juristului, arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul pe fond asupra plângerii.
Petentul susține plângere solicitând admiterea acesteia, întrucât soluțiile date de procuror sunt netemeinice, pentru motivele relatate pe larg în scris. Din actele de la dosar rezultă că a fost chemat în judecată pentru stabilirea pensiei de întreținere față de copilul, iar cu ocazia acele judecăți judecătorul nu l-a citat la domiciliul său din ci de la locul de muncă, respectiv UM 01851 T, fără a fi indicat gradul, astfel că din acest motiv nu s-a prezentat la instanță și astfel, nu a putut să exercite căile de atac față de hotărârea pronunțată abuziv, aducându-i-se atingere drepturilor sale patrimoniale. Consideră că hotărârile date de magistratul sunt nelegale și netemeinice, acordarea și majorarea pensiei de întreținere s-a dat cu încălcarea prevederilor art.94, în care prin nerespectarea normativelor metodologice la Legea nr.4/1953 ( Codul familiei) fiind obligat să plătească din urmă bani, pe care i-a plătit cu bună credință până la 18 ani, iar acum majora de 20 de ani, nu s-a prezentat la nici o înfățișare să confirme buna sa credință și faptul că în continuare este tâlhărit în formă continuată, practic moștenit de de către această fiica majoră. Totodată, arată că nu este singura față de care a avut obligații, mai sunt trei fete pe care le-a ajutat cu bani, una dintre el fiind magistrat, alta este la facultate și pe cea de-a treia o ajută tot timpul cu bani. Astfel că, apreciază că obligarea lui la plata în continuare a pensiei de întreținere este nelegală - sentința civilă nr.164 din 2 februarie 2010 Judecătoriei Beiuș, câtă vreme și-a achitat obligațiile, ba mai mult la cererea fiicei și pentru ea a făcut în anul 1997 un împrumut de 7000 lei, înainte de a-l acționa în judecată. Față de cele arătate, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată, precizând că "este tâlhărit în continuare", ca urmare a hotărârilor pronunțate de Judecătoria Beiuș, respectiv cele pronunțate de judecătorul.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii, și pe cale de consecință, menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor atacate. Apreciază că, în mod corect, s- reținut că infracțiunea pentru care petentul a formulat plângerea nu există, omiterea citării unei părții fără a indica funcția, gradul, câtă vreme Codul d e procedură penală și Codul d e procedură civilă nu prevăd aceasta într-un proces civil, astfel că nu poate realiza conținutul infracțiunii abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și câtă vreme soluția pronunțată este în concordanță cu lucrările dosarului cauzei, bazată pe probe administrare cu respectarea normelor de procedură civilă. Chiar dacă aspectele învederate de petent ar întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni este de reținut că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror,
În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar instanța constată următoarele:
Prin plângerea adresată instanței la data de 4 ianuarie 2010 (fila 1-10), petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției din 26 noiembrie 2009 dată în dosar nr.277/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de magistratul judecător de la udecătoria Beiuș, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal.
Instanța reține că, prin rezoluția procurorului din 26 noiembrie 2009 dată în dosar nr.277/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, cu motivarea că fapta nu există și, chiar dacă aspectele reliefate de petent ar întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere, iar prin rezoluția din 22 decembrie 2009, emisă în dosar nr. 603/II.2/2009 de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât s-a apreciat că infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal nu poate fi reținută în sarcina făptuitorului.
Criticile formulate de petent sunt nefondate.
În speță, petentul a formulat la data de 11 august 2008 plângere împotriva magistratului judecător, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ( filele 4-5 dosar de urmărire penală).
Petentul pretinde că făptuitorul a comis infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal, constând în aceea că prin sentința civilă nr. 1538/1997 a Judecătoriei Beiu șa admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea sa la o pensie de întreținere a minorei ( a se vedea 20 ), necitându-l de la domiciliu, ci de la adresa locului de muncă ( fila 21).
Această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, potrivit susținerilor petentului, prin neuzarea de calea de atac ordinară a recursului de către nici una din părțile din cauză.
Prin ordonanța din 23.03.2009, emisă în dosar nr.4476/1198/II-4/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale procurorul a arătat că făptuitorul nu poate răspunde penal pentru soluția pronunțată, deoarece legiuitorul a prevăzut mijloace proprii procedurale penale sau civile de remediere împotriva unor pretinse prejudicii ce decurg din soluția pronunțată. Totodată, în motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale se arată că omiterea citării unei părți în proces nu poate realiza conținutul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pe considerentul anterior arătat, dar și cu argumentarea că soluția dată de judecător este în concordanță cu lucrările dosarului, sprijinită pe probele administrate, cu respectarea normelor de procedură civilă.
Examinând plângerea, curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Pentru ca fapta să fie încadrată juridic în dispozițiile art. 246 Cod penal, la dosarul cauzei deduse judecății ar trebui să existe probe certe că funcționarii publici, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, fie au omis să facă un act, fie l-au efectuat greșit, necorespunzător conținutului îndatoririlor lor și prin aceasta au cauzat o vătămare a intereselor legale ale petentului.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către judecătorul, hotărârea pronunțată de către aceasta putând face obiectul cenzurii doar pe căile ordinare și extraordinare de atac.
Art.2 din Principiile Fundamentale ale independenței justiției adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în noiembrie 1985 stipulează că puterea judecătorească decide în cauzele în care este investită de o manieră imparțială pe baza faptelor și în conformitate cu legea.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, în deplin acord cu dispozițiile art.4 din Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.(94) 12, că standardele universal recunoscute ale independenței puterii judecătorești interzic orice intervenție negarantată sau care nu oferă garanția unui proces judiciar și impun ca hotărârile judecătorești să nu poată fi modificate decât prin procedurile de control judiciar prevăzute de lege.
Simpla exercitare a atribuțiilor judiciare de către un magistrat nu poate fi calificată ca abuz, chiar dacă una dintre părți este nemulțumită de soluția pronunțată în cauză. Nici erorile judiciare, care se referă fie la competență, fie la procedură, sau se manifestă în confirmarea sau aplicarea legii sau în evaluarea probatorilor nu constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal. Dacă există astfel de erori, ele trebuie remediate prin căile de atac.
Împrejurarea că magistratul judecător a pronunțat o soluție, care în opinia petentului este nelegală, nu poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale față de aceasta.
În consecință, în speță, neexistând infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 Cod penal, soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că plângerea formulată de petent va fi respinsă ca nefondată.
Aspectul învederat de petent, că și în anul 2010, același judecător a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică ( sentința civilă nr.164/2.II.2010 a Judecătoriei Beiuș ) nu poate fi analizat de către instanță, având în vedere obiectul cauzei se mărginește la fapta și persoana indicată în plângerea contra soluției procurorului, conform prevederilor art. 2781alin.1 combinat cu art.317 Cod de procedură penală.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petentul va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza dispozițiilor art.2781alin.8 lit. "a" teza II Cod de procedură penală,
RESPINGEca nefondată plângerea penală formulată de petentulpetentul, domiciliat în comuna M nr.331, județul T, împotriva rezoluției din 26 noiembrie 2009, dată în dosar nr. 277/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 22 decembrie 2008, emisă procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.603/II.2/2009.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu intimatul lipsă.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 februarie 2010.
Președinte, Grefier,
- - - -
hotărâre /16.02.2010
AS/16.02.2010
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela
