Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 18/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA Nr. 18
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea cauzei penale privind plângerea formulată de petentul - împotriva rezoluției procurorului nr. 839/II/2/2009 din data de 26.11.2009 prin care s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluția din 15.09.2009 în dosarul nr. 37/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, intimată fiind avocat, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, apărător ales pentru petentul -, care lipsește, și intimata avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat, depune la dosar factură fiscală emisă de Poșta Română și confirmare de primire - xerox - 1 filă - pe numele petentului, pentru a face dovada că acesta s-a adresat B cu cerere de strămutare însă nu este în măsură a face dovada înregistrării pe rol a acestei cereri. Solicită instanței a aprecia dacă se impune amânarea cauzei pentru acest motiv.
Intimata avocat apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru motivul arătat, cu atât mai mult cu cât s-a mai acordat un termen în cauză pentru pregătirea apărării.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu se impune amânarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea plângerii formulată de petent împotriva rezoluției procurorului și restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI pentru soluționarea plângerii, având în vedere motivele detaliate pe larg în cererea aflată la dosar.
Intimata avocat având cuvântul, susține că la dosar există dovezi și susțineri care, în mod incontestabil, dovedesc doar reaua credință a petiționarului. Solicită a se avea în vedere memoriul depus la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, cu privire la atitudinea constantă a petentului în prezenta cauză și faptul că sesizarea formulată împotriva acestuia a fost făcută identic cu ceea ce el însuși recunoaște, în sensul că, prezentându-se la biroul său, a amenințat-o că va face publică o convorbire avută cu prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, dacă nu-i plătește petentului suma de un milion de euro.
Apreciază că nu sunt întrunite condițiile infracțiunii reclamată de petent și solicită respingerea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de actele dosarului, apreciază că soluția procurorului și atacată, este legală și temeinică, fiind corect argumentată.
Apreciază că nu orice sesizare adresată unui organ judiciar poate intra în sfera infracțiunilor prev. de art. 259 Cod penal.
Solicită respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra acțiunii penale de față;
Prin plângerea înregistrată la nr- petentul a solicitat instanței de judecată desființarea rezoluției procurorului din data de 15 septembrie 2009, emisă în dosarul nr. 37/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, menținută prin rezoluția nr. 839/II/2/2009 din 26 octombrie 2009 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, prin care s-a dispus în temeiul art. 209 alin. 4, art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. d cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de avocatul din cadrul Baroului I sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. 1 Cod penal.
În motivarea plângerii petentul a susținut că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică apreciind că nu s-au efectuat verificări cu privire la existența vinovăției persoanei reclamate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, ceea ce impune desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând rezoluția atacată în baza actelor și lucrărilor dosarului nr. 37/P/2009, Curtea constată următoarele:
Petentul a formulat plângere împotriva avocatului pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 Cod penal, susținând că prin plângerea penală adresată organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 Cod penal, au fost formulate acuzații mincinoase la adresa sa, de natură să-i compromită reputația.
Prin rezoluția din 15 septembrie 2009, dată în dosarul nr. 37/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, în contextul în care prin plângerea formulată nu a fost făcută o afirmație acuzatoare falsă față de petent cu privire la infracțiunea de șantaj și nici nu s-a putut dovedi reaua-credință, implicit intenția acesteia - manifestată fie direct, fie indirect - de a acuza pe nedrept pe petent cu săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În urma plângerii formulată de petent soluția adoptată în dosarul nr. 37/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost supusă controlului procurorului general - adjunct care prin rezoluția nr. 839/II/2/2009 din 26 octombrie 2009 a respins, ca neîntemeiată, plângerea și menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Investită în condițiile art. 2781Cod procedură penală cu judecarea plângerii formulată de petent, Curtea constată că soluția dată de procuror este legală și temeinică, bazându-se pe o corectă analiză și o justă evaluare a probelor administrate.
Actele premergătoare efectuate în cauză relevă împrejurările ivirii conflictului între petent și intimată, respectiv existența unui litigiu civil cu - Sucursala I, unitate bancară reprezentată juridic de avocat.
În anul 2006 petentul a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătorie instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor și conturilor bancare ale - Sucursala I, cerere respinsă prin ordonanța nr. 9543/P/2006. Plângerea formulată la prim procurorul parchetului a fost admisă prin ordonanța nr. 169/II/2/2007 din data de 10 februarie 2007 și s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor învinuitei - salariatul băncii (în principal și - Sucursala I (în subsidiar), ordonanță infirmată ulterior de prim - procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, prin ordonanța nr. 457/II/2/2007 din 19 martie 2007.
Cât timp era activă ordonanța nr. 169/II/2/2007 la cabinetul de avocat a avut loc o întrevedere între petent și intimată, care i-a propus să primească suma de 5000 lei pentru a-și retrage plângerea. Petentul a solicitat suma de un milion de euro, întrucât prejudiciul cauzat prin efectuarea unor plăți eronate era mult mai mare, iar în caz contrar, va da publicități actele băncii și ale procurorilor.
În dosarul penal nr. 4695/P/2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia confirmat, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale împotriva petentului pentru infracțiunea de șantaj prevăzută de art. 194 Cod penal, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, în condițiile în care amenințarea era adresată și nu împotriva libertății psihice a avocatului, ca mijloc de exercitare a constrângerii pentru a determina să nu se opună pretențiilor formulate.
În speță, soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă a avut în vedere aspectele relevate de actele premergătoare efectuate, petentului i-au fost puse la dispoziție mijloacele procedurale necesare pentru apărarea drepturilor și intereselor sale susținerile acestuia în sens contrar fiind neîntemeiate.
Nemulțumirea petentului cu privire la soluția adoptată nu poate constitui temei al răspunderii penale, Curtea apreciază că în mod corespunzător procurorul a stabilit că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii în condițiile în care aspectele de fapt afirmate de petentul la data de 30 martie 2007, despre care avocatul a apreciat că se circumscriu conținutului infracțiunii de șantaj, avea corespondent în realitate, fiind confirmate de martorul în calitate de avocat în cadrul Baroului I colaborator în cursul anului 2007 cu avocatul, persoană care le- perceput în mod direct și fără a exista reaua - credință în reclamarea faptei.
Cum lipsa unui element constitutiv al infracțiunii lipsește de temei juridic acțiunea penală, soluția pronunțată de procuror este legală și temeinică, urmând ca în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală să se respingă ca nefondată plângerea formulată de petent.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza dispozițiilor art. 2781alin.8 lit. "a" Cod proc. penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI la data de 15 septembrie 2009 în dosarul nr. 37/P/2009 și a rezoluției procurorului general adjunct nr. 839/II/2/2009 din 26 octombrie 2009, rezoluții pe care le menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru intimată și de la comunicare pentru petent.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red.
Tehnored.
02 ex,
08.03.2010
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu
