Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 189/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ Nr. 189
Ședința publică de la 17 2009
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
P rol, soluționarea plângerii formulată de petentul, împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 21 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 7549/P/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, asistat de avocat, apărător ales, lipsind intimații, reprezentat de avocat, apărător din oficiu și (fostă ), reprezentată de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, reprezentantul Parchetului invocă excepția necompetenței materiale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, privind soluționarea plângerii, după care, nemaifiind de formulat alte cereri, se acordă cuvântul cu privire la excepția invocată.
Reprezentantul Parchetului solicită scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea cauzei Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA pentru cercetări cu privire la plângerea formulată de petentul împotriva celor doi făptuitori, având în vedere calitatea de avocat a făptuitoarei la data săvârșirii faptei și la data când s-au efectuat actele de urmărire penală de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Avocat pentru petentul, cu privire la excepția invocată a arătat că, în măsura în care la data la care s-a efectuat urmărirea penală de Parchetul Judecătoriei Craiova erau în vigoare normele legale care stabileau competența de judecată a avocaților în sarcina Curții de Apel, solicită să se înainteze cauza la organul de urmărire penală competent pentru efectuarea urmăririi penale, cu cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Avocat pentru intimatul, solicită admiterea excepției, înaintarea dosarului la Parchetul Curții de APEL CRAIOVA pentru cercetări cu privire la plângerea formulată.
Avocat pentru intimata de asemenea solicită trimiterea cauzei la organul de urmărire penală competent pentru efectuarea urmăririi penale.
CURTEA,
Asupra plângerii de față:
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din 21 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 7549/P/2006, s-a dispus, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a rap. la art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. d Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.1,3 cod penal și fals în declarații, prevăzută de art. 292 cod penal, reținând următoarele:
Intimatul a formulat plângere împotriva învinuiților și, reclamând că aceștia l-au indus în eroare cu prilejul înscrisului sub semnătură privată datat 24 martie 2006 și a precontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2194 din 3 iulie 2006 la BNP, ambele având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a apartamentului învinuiților, situat în Str. -, -. 2,.1,.2, declarând în mod fals că bunul este proprietatea lor, deși la data de 26 mai 2006, fusese vândut la licitație publică de către Banca Românească, în scopul recuperării unui credit nerambursat.
La data de 25 august 2006 fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și denunțul numitei, adjudecatara imobilului, împotriva celor doi învinuiți, în cuprinsul căruia erau reclamate aceleași fapte.
Din actele de urmărire penală administrate în cauză a rezultat că la data de 2 noiembrie 2004, învinuiții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat la adresa de mai sus, conform contractului de vânzare-cumpărat autentificat sub nr. 2833, la BNP, pentru achitarea prețului, aceștia contractând un credit ipotecat la Banca Românească, bunul grevat de sarcină fiind chiar imobilul sus menționat.
Ulterior, învinuiții nu și-au exercitat obligația de plată a ratelor de credit, motiv pentru care în cursul anului 2006, banca a inițiat procedura de executare silită bunului ipotecat, care a fost adjudecat de, conform procesului verbal de licitație încheiat la data de 26 iunie 2007 și care a depus prețul licitat la 9 iunie 2006, astfel că la 16 iunie 2006, fost emis actul de adjudecare a acestuia, înscrisul constituind titlul de proprietate pentru cumpărător și titlu executor împotriva debitorilor garanți care dețineau posesia bunului.
S-a mai reținut că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" și datat 24 martie 2006, învinuiții au confirmat că au primit de la suma de 10.000.000 lei vechi cu titlu de avansa din valoarea apartamentului sus menționat,deducându-se din cuprinsul actului voința părților de a încheia ulterior un contract de vânzare - cumpărare pentru același imobil.
La data de 3 iulie 2006, s-a încheiat între părți un antecontract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2194 la BNP,prin care învinuiții promiteau vânzarea apartamentului către SC SRL, administrată de și declarau, totodată, că bunul ce face obiectul convenției se află în proprietatea lor și nu a fost înstrăinat altor persoane.
În cuprinsul antecontractului se precizează, în mod expres, declarația promitenților vânzători că apartamentul este ipotecat în favoarea Băncii și obligația acestora ca, până la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, să radieze orice sarcini ce grevau bunul.
Față de situația de fapt, în cauză s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală sub aspectul laturii subiective, existând un dubiu serios că învinuiții au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege (intenția directă). Astfel, atâta timp cât actul de adjudecare emis la 16 iunie 2006 și care constituie actul prin care învinuiții au pierdut proprietatea imobilului, nu le-a fost comunicat acestora, după cum rezultă din adresa nr. 11969/16 noiembrie 2007 Băncii, nu s-a putut reține, că aceștia, cu intenție, au denaturat adevărul în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare, cu scopul inducerii în eroare a promitentului -cumpărător. S-a mai reținut că, atâta timp cât acestuia din urmă i s-au adus la cunoștință în mod expres sarcinile care grevau imobilul, încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare în atare condiții, are semnificația acceptării eventualelor riscuri rezultând din valorificarea drepturilor terților asupra bunului.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere la instanță petentul.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluția de netrimitere în judecată este netemeinică întrucât apartamentul a fost vândut la licitație prin procesul verbal nr. 6077/26.05.2006 în dosarul de executare silită nr. 101/EB/2005, fiind emis și actul de adjudecare nr. 6095/16.06.2006 în favoarea cumpărătoarei Intimații au fost încunoștințați despre începerea procedurii de executare silită asupra apartamentului prin dovada de comunicare nr. 5696/15.12.2005, dovadă semnată chiar de către intimatul.
De asemenea, la data de 02.06.2006, creditorilor și li s-a comunicat, prin semnătură de primire, procesul verbal de licitație din care rezultă că apartamentul fusese vândut.
În vederea soluționării dosarului, instanța a dispus atașarea dosarului nr. 7549/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
Prin încheierea de ședință din data de 05.06.2008, instanța a apreciat că plângerea petentului este fondată, reținând în esență faptul că deși făptuitori aveau cunoștință despre scoaterea la licitație publică și adjudecare, conform dovezilor de comunicare anexate în xerocopie la în data de 03.07.2006, făptuitorii și au încheiat precontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2194/03.07.2006 la BNP, prin care se obligau să vândă apartamentul în cauză numitului, contra sumei de 115.000 RON, din care acesta a achitat 10.000 RON, urmând ca 30.000 RON să îi achite în data de 04.07.2006, lucru care s-a și întâmplat, iar restul de 75.000 RON să fie achitați până la data de 04.08.2006.
În cuprinsul aceluiași precontract, numiții și au declarat că apartamentul este proprietatea lor, deși la acea dată, se afla în proprietatea numitei, lucru despre care aveau cunoștință, conform actelor depuse la dosar.
S-a mai arătat că la data de 21.06.2006 numiții și au formulat contestație la executare, solicitând instanței ca în contradictoriu cu intimatele Banca Românească Sucursala C și I să dispună anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr. 101/EB/2005, respectiv a procesului verbal de licitație nr. 6077/26.05.2006 și de asemenea, să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, astfel că la data încheierii precontractului făptuitori aveau cunoștință de vânzarea imobilului prin licitație publică.
Față de cele menționate mai sus, instanța în baza în baza art.2781alin.8 lit.c Cp.p, a admis plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței nr. 7549/P/2006 din data de 21.11.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a desființat ordonanța nr.7549/P/2006 din data de 21.11.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și a reținut cauza spre judecare.
Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de fond reținut următoarea situație de fapt:
La data de 02.11.2004, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2833 la Biroul Notarului Public, inculpații și au cumpărat de la numita apartamentul situat în C, str. -,. 2,. 1,. 2, jud. Pentru achitarea prețului, cei doi inculpați au contractat un credit ipotecar în valoare de 16.300 Euro de la Banca Românească, garantat cu imobilul respectiv.
Întrucât inculpații nu și-au executat obligația de plată a ratelor la credit, în cursul anului 2006 banca a inițiat procedura de executare silită a bunului ipotecat, care a fost adjudecat de numita, conform procesului verbal de licitație încheiat la data de 26.05.2006. imobilului a depus prețul licitat la data de 09.06.2006, astfel încât la data de 16.06.2006 a fost emis actul de adjudecare a acestuia, înscrisul constituind titlu de proprietate pentru cumpărător și titlu executoriu împotriva debitorilor garanți care dețineau posesia bunului.
La data de 24.03.2006 între inculpați și partea vătămată a fost încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță" prin care părțile și-au exprimat voința de a încheia ulterior un contract de vânzare-cumpărare cu privire la același imobil, inculpații primind la acel moment de la partea vătămată suma de 1.000 lei (RON) cu titlu de avans din valoarea apartamentului.
La data de 03.07.2006 s-a încheiat între inculpați, în calitate de promitenți vânzători și SC SRL, administrată de partea vătămată, în calitate de promitent cumpărător un antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2194 la BNP cu privire la apartamentul situat în C, str. -,. 2,. 1,. 2, jud. Inculpații au declarat în fața notarului, cu ocazia încheierii antecontractului că apartamentul este proprietatea lor, nu a fost înstrăinat altor persoane, este ipotecat în favoarea Băncii și se obligă ca până la data semnării contractului de vânzare cumpărare să radieze de orice sarcini apartamentul.
La încheierea antecontractului inculpații au primit de la partea vătămată suma de 10.000 lei, iar a doua zi, la 04.07.2006, au mai primit drept avans suma de 30.000 lei, aceste sume fiind solicitate de inculpați sub pretextul de a le achita băncii în vederea radierii ipotecii asupra apartamentului.
Deși inculpații cunoșteau că la data de 03.07.2006 nu mai erau proprietarii apartamentului cu privire la care au încheiat antecontractul de vânzare cumpărare, au declarat, în mod nereal, în fața notarului public că apartamentul nu a fost înstrăinat altor persoane și au indus astfel în eroare pe partea vătămată, care le-a remis acestora suma de 40.000 lei, drept avans din prețul apartamentului.
Inculpații au săvârșit aceste fapte, sub aspect subiectiv cu intenție directă. Deși constă în atitudinea psihică a persoanei și se manifestă prin anumite procese psihice -intelective și volitive- vinovăția are o existență obiectivă și trebuie dovedită pentru a stabili existența infracțiunii. Proba vinovăției este posibilă deoarece atitudinea psihică a persoanei se exteriorizează prin comportamentul său, prin modul și mijloacele de săvârșire, prin conduita făptuitorului anterior, concomitent și posterior săvârșirii faptei.
S-a arătat că vinovăția inculpaților, sub forma intenției, este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Astfel, inculpații cunoșteau în momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare că apartamentul nu se mai afla în proprietatea lor ci fusese adjudecat de martora, conform procesului verbal de licitație încheiat la data de 26.05.2006. Fiind audiată de instanța de judecată, martora a arătat că în luna iunie 2006, după eliberarea actului de adjudecare s-a dus acasă la inculpați, încercând să ajunge cu aceștia la o înțelegere legată de eliberarea apartamentului. Inculpații știau la acel moment că martora este proprietara apartamentului și i-au cerut acesteia un termen de 2 luni pentru a elibera apartamentul.
S-a mai reținut că, la data de 21.06.2006 inculpații au formulat contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 11279/C/2006, prin care au cerut anularea actelor de executare efectuate în dosarul 101/EB/2005, respectiv a procesului verbal de licitație nr. 6077/26.05.2006, ceea ce denotă că inculpații aveau cunoștință despre licitația efectuată și modul de soluționare a acesteia. Atât contestația la executare, cât și cererea de suspendare a executării silite, au fost respinse de Judecătoria Craiova.
Instanța de fond a reținut că intenția inculpaților în săvârșirea faptelor este întărită și de atitudinea acestora posterior comiterii faptelor. Astfel, inculpații au plecat în străinătate, nu au restituit nicio sumă de bani părții vătămate, nu s-au mai prezentat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, evident din cauza faptului că aveau cunoștință că nu mai sunt proprietarii apartamentului.
S-a arătat că în drept, fapta inculpaților și, care la data de 03.07.2006, în calitate de promitenți vânzători au încheiat cu SC SRL, administrată de partea vătămată, în calitate de promitent cumpărător un antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2194 la BNP cu privire la apartamentul situat în C, str. -,. 2,. 1,. 2, jud. D, declarând în mod nereal în fața notarului, cu ocazia încheierii antecontractului că apartamentul este proprietatea lor, nu a fost înstrăinat altor persoane, este ipotecat în favoarea Băncii, inducând astfel în eroare pe partea vătămată, care le-a remis acestora suma de 41.000 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2, 3.Cod Penal și fals în declarații prev. de art. 292.
Cod PenalCu privire la încadrarea juridică a activității de inducere în eroare comisă de inculpați, prin ordonanța Parchetului și încheierea instanței de admitere a plângerii împotriva acestei ordonanțe, s-a apreciat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 3.Cod Penal
Instanța a constatat că activitatea inculpaților de inducere în eroare a părții vătămate a fost săvârșită prin intermediul unui mijloc fraudulos, respectiv declararea în fals în fața notarului că apartamentul se află în proprietatea lor, nu a fost înstrăinat, mijloc ce a fost de a inspira încredere, de a înlătura orice bănuială a părții vătămate cu privire la adevăratul proprietar al apartamentului.
Drept urmare, instanța schimbat încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune pentru care inculpații și au fost trimiși în judecată, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3.
Cod PenalLa individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret ridicat, modul și mijloacele frauduloase de săvârșire a faptelor, urmările produse reliefate de prejudiciul material însemnat produs părții civile, persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar care au părăsit la scurt timp după săvârșirea faptelor teritoriul țării, sustrăgându-se astfel de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.
Față de toate aceste aspecte, instanța a dispus condamnarea inculpaților și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 și Cod Penal la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292.
Cod PenalÎn temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal instanța a contopit pedepsele stabilite anterior, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Apreciind că scopul pedepsei nu poate fi atinse decât prin executarea acesteia în regim de detenție, ținând cont de gravitatea faptei, prejudiciile produse, atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei, instanța a interzis fiecărui inculpat pe durata executării pedepsei în temeiul art. 71.Cod Penal exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalSub aspectul soluționării laturii civile, instanța a reținut că partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 41.000 lei daune materiale și cu suma de 5.000.000 lei reprezentând daune morale, sume reactualizate până la data plății.
Daunele materiale, reprezentând sumele de bani date de partea vătămată inculpaților drept avans din prețul apartamentului ce urma să facă obiectul contractului de vânzare cumpărare, au fost dovedite prin intermediul actelor încheiate de părți și declarația martorului, care a fost prezent când a fost remisă inculpaților suma de 30.000 lei, a doua zi după încheierea antecontractului.
Drept urmare, în temeiul art. 14, 346.C.P.P. instanța de fond admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 41.000 lei, cu titlu de daune materiale, reactualizată până la data plății.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea vătămată, prima instanță reținut că acestea sunt neîntemeiate și le- respins, având în vedere că nu s-a făcut dovada producerii unor prejudicii morale prin faptele inculpaților, care să necesite o reparare bănească. Pentru aceste motive, instanța a respins cererea părții civile privind acordarea de daune morale
În temeiul art. 191.C.P.P. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel peste termen inculpatul precizând că nu a fost prezent nici la anchetă, nici la judecarea în fond a cauzei, invocând în drept dispozițiile art. 365 alin. 1 cod pr. penală.
Prin decizia penală nr.248 din 5 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, a admis apelul peste termen formulat de inculpatul și a extins efectele apelului peste termen și cu privire la inculpata; a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța competentă - Curtea de APEL CRAIOVA, reținând în esență că prima instanță, respectiv Judecătoria Craiova nu a fost competentă să judece cauza, dată fiind calitatea de avocat a unuia din inculpați, așa încât a admis apelul peste termen, formulat de către inculpatul, a extins efectele apelului peste termen și cu privire la inculpata, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Penală.
Prin încheierea din 6 octombrie 2009, Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul deciziei penale nr.248 din 5 octombrie 2009, în sensul că au fost anulate mandatele de executare emise în baza nr.249 din 3 februarie 2009 Judecătoriei Craiova (nr.267/2009 și nr.268/2009) și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de APEL CRAIOVAa înregistrat dosarul sub nr-.
Cu privire la excepția necompetenței după calitatea persoanei a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în ceea ce privește soluționarea plângerii penale formulate de petentul împotriva făptuitorilor și, Curtea reține următoarele:
Conform adresei nr.1372/2009 (fila 21 dosar nr- al Tribunalului Dolj ) făptuitoarea a exercitat profesia de avocat începând cu data de 1 februarie 1999 până la data de 25 mai 2004, dată la care a fost suspendată din profesie pentru neplata taxelor și contribuțiilor profesionale conform deciziei Consiliului Baroului D nr.127/23 aprilie 2004.
Fapta a fost reclamată de petentul a fi săvârșită la data de 3 iulie 2006, dată la care făptuitoarea avea calitatea de avocat după cum rezultă din adresa nr.1372/2009 a Baroului D, menționată mai sus.
Conform dispozițiilor art.281pct.1 lit.b Cod pr.penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.79/26 martie 2007, în vigoare la data de 5 aprilie 2007, Curtea de Apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de avocați, iar conform art.209 alin.4 Cod pr.penală, este competent să efectueze urmărirea penală și să exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza.
În speță, actele de urmărire penală au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, deși la data respectivă era în vigoare Legea nr.79/2007, care stabilea competența de efectuare a urmăririi penale, după calitatea persoanei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel.
Având în vedere art.197 alin.2 Cod pr.penală, potrivit căruia dispozițiile privitoare la competența după materie și după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, precum și faptul că atât la data săvârșirii faptei, cât și în prezent, făptuitoarea are calitatea de avocat, ținând cont și de faptul că în cauză există un caz de indivizibilitate, competența de soluționare a plângerii penale formulate de petentul aparținea pentru ambii făptuitori Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art.2781pct.8 lit.b Cod pr.penală, se va admite plângerea, se va desființa ordonanța nr. 7549/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din data de 21.11.2007 și se va înainta dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, pentru cercetări cu privire la plângerea penală formulată de petentul împotriva făptuitorilor și.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE
Admite plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 21 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 7549/P/2006.
Desființează ordonanța nr.7549/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din data de 21.11.2007.
Scoate cauza de pe rol și înaintează dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA pentru cercetări, cu privire la plângerea penală formulată de petentul împotriva făptuitorilor și.
Cheltuielile judiciare rămân sarcina statului din care 200 lei onorariu avocat oficiu, vor fi virați din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroul Avocați
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică de la 17 2009.
- -
Grefier,
- -
PS/04.01.2010
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru
