Trafic de copii minori art. 13 Legea 678 din 2001. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - Legea nr. 678/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 269
Ședința nepublică de la 17 2009
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
Judecător - - - -
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierile de amânare a pronunțării de la datele de 07, respectiv 14 2009, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie penală, având ca obiect apelul declarat de inculpatul zis "" împotriva sentinței penale nr. 42 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 42 din 14 aprilie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Olt - Secția Penală a dispus, în baza art. 334 C.P.P. schimbarea încadrării juridice din art. 13 alin 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2, în art. 13 alin 1 și alin 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin 2
In baza art. 13 alin 1 și 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art 41 alin 2, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 14.05.1972 în comuna jud.O, domiciliat în orașul B-, jud.O, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale - la pedeapsa de 7 ani inchisoare.
In baza art 65 alin 2 raportat la art 13 alin 1 și 2 din Legea 678/2001, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art 64 lit a si b, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art 71, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art 64 lit a si b
Cod PenalS-a luat act că părțile vătămate, și, nu s-au constituit părti civile și a fost obligat inculpatul la 2.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Olta fost trimis în judecată inculpatul zis " ", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. 2, iar în baza dispozițiilor art. 248 C.P.P. art. 10 lit. a și c și C.P.P. art. 11 pct. 1 lit. b C.P.P. scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și art. 13 alin. 1 din Legea 679/2001, întrucât faptele nu au fost săvârșite de aceștia și, totodată, scoaterea de sub urmărire penală față de zis "" pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003, întrucât fapta nu există.
În fapt, instanța de fond a constatat că la data de 26.05.2006, cele 3 minore, și, toate din orașul, jud. G, s-au deplasat pe raza orașului B, jud. O, unde l-au cunoscut pe inculpatul zis "" și în urma discuțiilor purtate, acesta le-a propus să meargă în Italia ca dansatoare într-un bar care îi aparține.
Ajungând la domiciliul inculpatului, minorelor le-au fost cerute actele de identitate, respectiv certificatele de naștere și cărțile de identitate de către inculpat. In continuare inculpatul le-a spus minorelor că trebuie să încheie căsătorii de conveniență deoarece având statutul de minore, nu puteau obține documentele de călătorie, respectiv pașaportul și nu puteau părăsi România decât cu consimțământul părinților, consimțământ pe care nu-l puteau obține deoarece părinții celor 3 minore nu erau de acord.
Profitând de faptul că cele 3 victime erau minore, inculpatul a obținut acordul acestora în vederea încheierii unor căsătorii de conveniență, urmând ca el să găsească 3 tineri care să fie de acord cu încheierea acestor căsătorii.
La data de 5 iunie 2006, cele 3 minore s-au deplasat la sediul Primăriei orașului B împreună cu inculpatul și cei 3 tineri, unde au fost încheiate căsătoriile de formă.
Astfel, minora s-a căsătorit cu, minora cu și minora cu.
A doua zi au fost ridicate certificatele de căsătorie și tot împreună cu cele 3 minore, s-au deplasat la Serviciul Public Comunitar pentru Evidența Persoanei, unde au fost depuse actele necesare eliberării cărților de identitate.
La scurt timp, cele 3 minore - ce se aflau la domiciliul inculpatului - au fost ridicate de poliție, întrucât fuseseră date dispărute de către părinții lor, ocazie cu care organele de urmărire penală s-au sesizat de faptul că inculpatul s-ar ocupa cu traficul de persoane, respectiv minore, pe care ulterior le transporta în Italia unde le constrângea să practice prostituția în folosul lui.
S-a reținut că această situație de fapt a fost confirmată de declarațiile celor 3 minore - părți vătămate date în faza de urmărire penală, ( 5-8 ), ( 9-13 ) și (14 ), care au susținut că inculpatul le-a promis obținerea unui loc de muncă în Italia, însă, în realitate, el urmărea ca după ce ajungeau în Italia, cele 3 minore să fie obligate să practice prostituția.
Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 13 alin. 1 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2, în infracțiunea prev de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.P.P. motivat de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile de trafic de minori, prin înșelarea celor 3 minore, în sensul promisiunii că le va găsi locuri de muncă în Italia, în vederea practicării profesiei de dansatoare.
La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, iar față de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul - ce relevă un grad de pericol social ridicat, în sensul de a racola minore în vederea practicării prostituției în folosul lui - de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut faptele și ulterior s-a sustras de la urmărirea penală, cât și de la cercetarea judecătorească, părăsind România, dar și împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, a dispus condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate într-un cuantum de natură a realiza scopul preventiv, educativ și coercitiv prev. de art. 52, respectiv 7 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpatul zis "", care a criticat sentința sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, în sensul că încadrarea juridică a faptei nu este justă, infracțiunea comisă rămânând în faza de tentativă, solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev de art. 20 rap la art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. De asemenea, a fost criticată sentința sub aspectul greșitei rețineri a vinovăției sale, arătând că probele administrate nu confirmă săvârșirea faptei, probele nu au fost corect apreciate de către prima instanță, care nu a avut în vedere că în faza de cercetare judecătorească, părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală.
Totodată, s-a mai arătat că actele de urmărire penală, respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile de martori, sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost administrate în lipsa apărătorului inculpatului și, în plus, părțile vătămate minore au fost audiate în absența părinților.
De asemenea, a fost criticată sentința și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, solicitând în subsidiar reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 861Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a administrat un probatoriu concludent, just apreciat, pe baza căruia a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că, în urma discuțiilor avute cu cele trei părți vătămate, în data de 26.05.2006, cu promisiunea că le va ajuta să ajungă în Italia pentru a lucra într-un bar care îi aparținea, ca dansatoare, inculpatul le-a convins pe acestea să accepte încheierea unor căsătorii de conveniență cu trei tineri care să fie de acord cu acest lucru, întrucât părțile vătămate erau minore și nu puteau obține pașaport în alte condiții.
În aceste împrejurări, inculpatul a recrutat și a cazat pe cele trei minore la domiciliul părinților săi din orașul B, a făcut demersuri pentru a încheia căsătorii de conveniență pentru fiecare din cele trei minore, acte efectuate de inculpat cu scopul de a le transporta pe cele trei victime în Italia, pentru a le constrânge să practice prostituția în folosul lui, cele trei părți vătămate fiind induse în eroare, în sensul că ele cunoșteau doar că vor fi angajate ca dansatoare într-un bar din Italia, care ar fi aparținut inculpatului.
În ceea ce privește excepția invocată de apelantul inculpat privind nulitatea actelor de urmărire penală efectuate în lipsa apărătorului inculpatului, Curtea constată că este neîntemeiată.
Dispozițiile art. 172 alin. 1 teza I Cod Procedură penală, au fost modificate prin Legea nr. 57/2008, în sensul că apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, astfel că la data efectuării urmăririi penale în cauza de față, aceste dispoziții nu erau în vigoare.
În plus, se observă că inculpatul a dat la urmărirea penală o singură declarație în prezența apărătorului (fila 75 dosar urmărire penală), după care s-a sustras urmăririi penale, iar la dosarul de urmărire penală nu există cerere a apărătorului inculpatului, în sensul că solicită să fie prezent la anumite acte de urmărire penală. De asemenea, apărătorul inculpatului nu a indicat actele de urmărire penală efectuate în absența sa, cu privire la care și-ar fi exprimat solicitarea de a participa și nu s-a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În plus, în faza de cercetare judecătorească, la instanța de fond au fost readministrate toate probele efectuate la urmărire penală și, având în vedere efectul devolutiv al apelului, au fost - de asemenea - administrate noi probe la solicitarea inculpatului, la instanța de fond fiind audiată martora și s-au solicitat relații de la Primăria B cu privire la situația actuală a căsătoriilor părților vătămate și cu privire la martorii prezenți la încheierea celor trei căsătorii.
Mai mult, nu s-a constatat existența vreunui caz în care prezența inculpatului era obligatorie și care să atragă obligativitatea prezenței apărătorului, pentru a fi incident vreun caz de nulitate absolută din cele prevăzute la art. 197 alin. 2 Cod penal.
Susținerea inculpatului că depozițiile părților vătămate minore la urmărirea penală ar fi lovite de nulitate absolută, întrucât au fost date în absența părinților, este nefondată.
Astfel, din actele dosarului rezultă că partea vătămată a dat declarații la organele de cercetare penală în prezența mamei sale (filele 5, 6 - dosar urmărire penală), partea vătămată, de asemenea, a fost audiată la organele de cercetare penală în prezența reprezentantului legal (fila 14), iar partea vătămată împlinise deja 18 ani la data audierii de către procuror.
La data audierii de către procuror, părțile vătămate minore și aveau deja 17 ani, astfel că nu le mai erau aplicabile dispozițiile legale referitoare la audierea părților vătămate minore care nu au împlinit încă 16 ani, în prezența reprezentantului legal, motiv pentru care prezența părinților la audiere nu era obligatorie.
În plus, chiar și în această situație, încălcarea procedurii privitoare la audierea părților în proces, se sancționează cu nulitatea relativă, fiind necesar să fie invocată de parte și să se dovedească o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, ceea ce nu este cazul în speță.
Criticile formulate de inculpat în sensul greșitei rețineri a vinovăției sale, sunt nefondate, vinovăția acestuia fiind deplin dovedită cu probele administrate pe tot parcursul procesului penal, respectiv declarațiile date de cele trei părți vătămate la urmărirea penală, declarațiile martorilor, - audiați la urmărirea penală și instanța de fond, declarațiile aflate la dosarul de urmărire penală, date pe propria răspundere de numita (mama inculpatului) - în sensul că este de acord să le primească în spațiu pe cele trei minore, procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului de către părțile vătămate după planșe foto, în prezența martorilor asistenți ta și, extrasul nr. 82/05.06.2006 din Registrul de căsătorii al Primăriei B - din care rezultă că inculpatul a figurat ca martor la căsătoria părții vătămate cu numitul (fila 167 - dosar instanța de apel).
În mod corect instanța de fond nu a reținut declarațiile date de cele trei părți vătămate la instanța de fond, în care au revenit asupra declaraților date la urmărirea penală, cu justificarea că ar și fost lovite, amenințate, respectiv intimidate de către anchetatori - această susținere a părților vătămate neputând fi primită, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, declarațiile de la urmărirea penală se coroborează cu toate celelalte probe administrate.
Elocvente în acest sens sunt depozițiile martorilor, care au relatat că au primit de la inculpat sume de bani pentru a fi de acord să se căsătorească fictiv cu părțile vătămate, martorii relatând că toate cheltuielile aferente încheierii căsătoriilor au fost achitate cu sume de bani provenind de la inculpat, fiind necesar ca părțile vătămate minore să fie căsătorite pentru a putea obține pașapoarte și a părăsi țara fără acordul părinților.
Este evident că scopul urmărit de inculpat era acela de a le obliga pe victime la practicarea prostituției, cât timp, din declarațiile date de părțile vătămate și și de martorul la urmărirea penală, rezultă că, deși inculpatul le-a asigurat că vor lucra ca dansatoare într-un bar, acesta din urmă a reușit să o ducă în Italia pe partea vătămată, care practica prostituția pentru inculpat.
de către părțile vătămate a declarațiilor date la urmărirea penală nu a fost temeinic justificată cu date, elemente de natură să formeze convingerea că exprimă adevărul și că relatările anterioare nu exprimă realitatea, simpla modificare a conținutului unei declarații de către partea vătămată, indiferent de organul în fața căreia a fost făcută, neputând produce efectual de a înlătura declarația retractată - cu atât mai mult cu cât situația de fapt, așa cum a fost reținută, se coroborează cu toate celelalte probe administrate atât la urmărirea penală, cât și, nemijlocit, pe parcursul judecății.
Depoziția martorei (mama inculpatului), audiată la instanța de apel, nu va fi reținută în cauză, întrucât este în contradicție cu toate celelalte probe administrate și chiar cu declarația inculpatului. Astfel, deși martora a relatat că părțile vătămate nu au locuit la domiciliul său, chiar inculpatul - audiat la instanța de apel - a declarat că părțile vătămate au fost cazate la domiciliul acesteia.
Totodată, susținerea inculpatului în sensul că nu le cunoaște pe părțile vătămate și nu le-a văzut niciodată, este infirmată de probele dosarului (declarațiile martorilor), precum și de extrasul nr. 82/2006 din Registrul de căsătorii al Primăriei B, din care rezultă că inculpatul a fost martor la încheierea căsătoriei părții vătămate cu numitul.
Pentru considerentele expuse anterior, în mod just instanța de fond, a reținut vinovăția inculpatului, dând eficiență principiului liberei aprecieri a probelor prevăzut de art. 63 alin. 2 Cod Procedură penală, care lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate și principiului aflării adevărului consacrat în art. 3 Cod Procedură penală, care impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Criticile referitoare la încadrarea juridică nu sunt fondate, fiind neîntemeiate susținerile inculpatului în sensul că infracțiunea ar fi rămas în faza de tentativă, cât timp recrutarea și cazarea celor trei victime a fost efectuată cu intenția de a le constrânge să practice prostituția, pentru consumarea acestei infracțiuni nefiind necesar ca scopul să fie realizat.
Criticile referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, sunt fondate, Curtea apreciind că raportat la circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului (fără antecedente penale, căsătorit, cu copii minori în întreținere), scopul pedepsei se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Totodată, se apreciază că raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, natura și gravitatea faptei, este justificată și proporțională interzicerea, ca pedeapsă accesorie, numai a drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal și ca pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.
Solicitarea inculpatului de a se schimba modalitatea de executare a pedepsei, în sensul aplicării dispozițiilor art. 861Cod penal, nu poate fi primită întrucât, raportat la gravitatea faptei, circumstanțele reale de săvârșire, atitudinea nesinceră a inculpatului, nu se poate aprecia că scopul pedepsei ar fi realizat în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că apelul inculpatului este fondat și urmează a fi admis în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală, cu consecința desființării sentinței instanței de fond, în parte, în ceea ce privește latura penală.
Astfel, conform celor anterior arătate, se va respinge cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
Totodată, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II - a, b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul zis "" împotriva sentinței penale nr. 42 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Respinge cererea inculpatului, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Desființează sentința penală în parte, în ceea ce privește latura penală.
În baza art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II -a, b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
Cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 3 ex./ 06.01. 2010
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Tamara Carmen Bunoiu
