Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 19/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2851/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 19
Ședința publică de la 26 IANUARIE 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul în contradictoriu cu intimații împotriva rezoluției nr.1713/II/2/2009 din data de 23 2009 adoptată de procurorul general al Parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluției dispuse în dosarul penal nr.370/P/2009 al Parchetului de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul în stare de arest, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Petentulavând cuvântul, arată că la fila 12 dosarului de urmărire penală se află o plângere formulată împotriva unor persoane necunoscute din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar parchetul nu a efectuat cercetări cu privire la aceștia. În ceea ce-l privește pe intimatul, acesta a comis infracțiuni asupra sa cu ocazia audierii sale, în Penitenciarul Timișoara și în Penitenciarul Arad fiind supus la rele tratamente. Solicită clasarea actelor procurorului și trimiterea cauzei spre cercetare. În continuare mai susține că de la penitenciar s-a comunicat în fals că nu poate fi prezentat în instanță.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră că în urma efectuării actelor premergătoare, nu a rezultat în nici un mod săvârșirea de vreun funcționar a vreunei infracțiuni dintre cele precizate de petent în plângere. Pentru a se lămuri plângerea petentului - întrucât aceasta nu conține suficiente detalii, pentru a putea fi identificate persoanele și pentru a se lămuri cu exactitate faptele, s-a încercat audierea petentului, acesta refuzând să facă orice fel de declarații.
În ceea ce-l privește pe comisarul șef, consideră că acesta a respectat normele de procedură penală în momentul în care a încercat să-l audieze pe petent și în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Pe cale de consecință, solicită - în baza art. 278/1 alin. 8 lit.a Cod procedură penală respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 9.12.2009 petentul a formulat plângere împotriva soluției dată în dosarul nr. 370/P/2009 și a rezoluției nr. 1713/II-2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 2781.
C.P.P.În motivarea cererii petentul a arătat că rezoluțiile și toate celelalte acte ale procurorilor sunt nelegale și netemeinice, la soluționarea plângerii sale s-au încălcat dispoziții ale Legii 30/1994, Legii 211/2004 art. 4,15 - 17.
Petentul arată că nu i s-a înmânat numărul de înregistrare a plângerii sale și nici ulterior decât în momentul în care a fost audiat și că nu i s-a indicat numărul de dosar pentru a putea face o cerere în baza Legii 211/2004.
Petentul a arătat că plângerea sa viza transferarea sa în Penitenciarul Timișoara pentru executarea pedepsei în baza unei decizii nr. 323/2009 nulă de drept care nu poate avea efect de lege întrucât nu este publicată în Monitorul Oficial.
Petentul invocă decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului în sensul că statul român a fost condamnat pentru relele tratamente aplicate deținuților în Penitenciarul Timișoara și în Penitenciarul Arad, și împrejurarea că a fost transferat abuziv în Penitenciarul Timișoara.
Petentul invocă faptul că a fost supus la rele tratamente cu fum de tutun în mod permanent în Penitenciarul Arad, Penitenciarul Timișoara, arestul instanțelor din A și T precum și arestul Curții de Apel București și în timpul audierii sale de către comisarul șef
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea actelor procurorilor și să se dispună restituirea cauzei la parchet pentru identificarea autorilor infracțiunilor și începerea efectuării de cercetări penale cu privire la faptele lor și să fie întocmit rechizitoriul iar încadrarea faptelor să se facă de către instanță cu ocazia soluționării acestei plângeri.
Petentul face referire în plângerea sa și la o decizie a Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 430/2.06.2009.
Examinând cererea petentului, dispozițiile legale și dosarul cauzei, Curtea constată că plângerea formulată de petent este neîntemeiată.
Prin ordonanța procurorului din 21.09.2009 emisă în dosarul nr. 370/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de funcționarii cu statut special din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și față de comisarul șef cu privire la faptele reclamate de petentul, disjungerea cauzei cu privire la fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești de către funcționarii publici din cadrul Penitenciarului Arad, declinarea competenței de soluționare a cauzei cu privire la fapta de nerespectare a hotărârii judecătorești în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Petentul formulează plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluție s-a reținut că petentul executa în februarie 2009 o pedeapsă cu închisoarea în Penitenciarul Arad.
În cursul acestui an a fost transferat în mai multe ocazii la Penitenciarele Colibași, Jilava și
Petentul contestă legalitatea acestor transferuri și solicită efectuarea cercetărilor împotriva unor funcționari ai Administrației Naționale a Penitenciarelor pe care nu îi nominalizează, cu privire la aceste transferuri și cu privire la nerespectarea hotărârii judecătorești care obliga această instituție să îi asigure cazarea în Penitenciarul Arad separat de deținuții fumători.
Pe parcursul efectuării actelor premergătoare nu a fost posibilă audierea petentului care a refuzat să dea orice declarație ofițerului de poliție delegat cu realizarea acestei activități procesuale, astfel încât acesta nu și-a precizat obiectul plângerii, de altfel, incoerent formulată.
Din verificările efectuate s-a reținut că în perioada 16.08.2009 - 21.05.2009 petentul a fost transferat în mai multe împrejurări, de la Penitenciarul Arad și Penitenciarul Timișoara la Penitenciarul Spital Colibași, Penitenciarul Spital D, unde acesta a primit asistență medicală necesitată de afecțiunile pe care le are.
Ca atare, transferurile au fost determinate de starea de sănătate a petentului căruia nu îi puteau fi asigurate serviciile medicale în unitățile în care își executa pedeapsa, împrejurare în care funcționarii publici cu statut din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și al penitenciarului menționat aveau chiar obligația de a dispune asemenea măsuri.
Procurorul a apreciat că fapta respectivă nu este prevăzută de legea penală.
Pe parcursul efectuării actelor premergătoare petentul a mai adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București două memorii în care era nemulțumit de faptul că ofițerul de poliție delegat cu audierea sa, comisarul din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului B l-a citat pentru a fi audiat la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București motiv pentru care petentul a fost transferat din Penitenciarul Colibași. În același timp, petentul afirmă că procesul verbal întocmit de acesta cu prilejul audierii sale are un conținut nereal.
Din chiar conținutul acestor memorii rezultă că este incidentă una dintre cauzele care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale și aceste fapte materiale concrete nu se înscriu în sfera ilicitului penal, ci reprezintă modalități procedurale legale prin care lucrătorul de poliție și-a îndeplinit obligațiile ce i-au fost dispuse de procuror prin ordonanța de delegare a efectuării unor acte procedurale.
Cu privire la infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, procurorul a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a dosarului în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Prin Rezoluția din data de 18.11.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost respinsă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Curtea constată că soluția emisă de procuror este legală și temeinică.
În plângerea olografă petentul arată că în baza unui ordin emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, toți deținuții care execută pedeapsa în regim semideschis la Penitenciarul Arad urmează a fi transferați la Penitenciarul Timișoara, fapt pe care îl contestă și solicită cercetarea persoanelor care au emis acest ordin și l-au pus în aplicare.
În cererea depusă la dosar și adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București petentul arată că solicită să fie audiat de o altă persoană decât ofițerul, pe care îl recuză, și solicită de asemenea ca audierea sa să aibă loc în penitenciarele A, T sau Spital Colibași, în funcție de locul unde se va afla la momentul audierii, iar nu prin transferarea într-unul din penitenciarele din B, invocând împrejurarea că în mijloacele de transport ANP se fumează iar în acele penitenciare nu se respectă Legea 349/2002.
Din procesul verbal încheiat la data de 31.03.2009 rezultă că petentul a refuzat să fie audiat în arestul Curții de Apel București.
La dosarul cauzei a fost atașată adresa nr. - din 25.03.2009 a Administrației Naționale a Penitenciarelor din care rezultă că transferul deținutului a fost determinat de citația emisă în dosarul nr. 370/P/2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Acceași împrejurare rezultă din adresa aflată la fila 33 dup.
Din adresa nr. 72/24914 din 7.05.2009 a Penitenciarului Spital Colibași rezultă că s-a aprobat internarea în acest spital penitenciar a deținutului precum și a altui deținut în secția "Boli interne" și a unui al treilea deținut în secția "".
Aceeași situație rezultă din adresa datată 14.04.2009 (fila 32 dup).
De asemenea, potrivit adresei nr. M 20371 din 20.03.2009 petentul a fost transferat de la Penitenciarul Timișoara la Penitenciarul Colibași secția "Boli interne" împreună cu un alt deținut, pentru petent fiind solicitată expres atașarea la fișa medicală a unei declarații scrise că acceptă tratamentul de substituție.
Mai mult, din adresa nr. M 20109 din 17.03.2009 a Penitenciarului Colibași rezultă că "pacientul solicită de fiecare dată când este internat cazare într-o cameră în care să fie singur, iar în raport de gradul de ocupare al spitalului acest lucru nu este posibil, o cameră având 5 sau chiar 7 paturi" motiv pentru care se solicită revenirea cu o nouă notă telefonică la sfârșitul lunii martie iar în situația în care starea pacientului se înrăutățește și declară că este de acord cu internarea într-o cameră cu mai multe persoane private de libertate, nefumători în cazul respectiv, numai atunci se poate solicita internarea.
Și la data de 23.02.2009 s-a aprobat internarea în Penitenciarul Colibași, la fel și la data de 18.11.2008, la data de 19.11.2007.
De la Penitenciarul Arads -a solicitat prezentarea la Curtea de Apel Timișoaraa petentului la data de 5.11.2007 (filele 42,43).
La data de 23.08.2007 s-a dispus internarea deținutului în Spitalul Penitenciar D de la Penitenciarul Bistrița ca urmare a faptului că acesta a intrat în refuz de hrană, fiind transferat ulterior la Penitenciarul Arad (filele 44,45).
De asemenea a fost transferat de la Penitenciarul Arad la Penitenciarul Bistrița întrucât acesta urma să fie prezentat la termenul de judecată din data de 22.08.2007.
Din toate aceste înscrisuri aflate la dosarul cauzei rezultă că deținutul a fost transferat de la un penitenciar la altul fie ca urmare a dispozițiilor organelor judiciare - parchet sau instanță - fie în interesul propriu al sănătății sale, pentru a fi tratat în spitale penitenciar.
În aceste condiții, toate transferurile dispuse de Administrația Națională a Penitenciarelor au fost legale, astfel că persoanele care au procedat la emiterea acestor dispoziții au acționat în mod legal.
În mod corect a reținut procurorul că fapta de a dispune transferul deținutului de la locul de detenție unde executa pedeapsa la alt penitenciar, pentru a-i fi asigurată asistența medicală, ori ca urmare a dispoziției organelor judiciare, nu este prevăzută de legea penală, asigurarea asistenței medicale a deținuților fiind, cum corect a reținut procurorul, obligația reprezentanților Administrației Naționale a Penitenciarelor, ca și prezentarea acestora la instanță ori parchet în baza procedurilor de citare primite. Mai mult, persoanele vinovate de neefectuarea transferului ar fi riscat sancționarea de către instanța de judecată ori de procuror în cazul în care nu ar fi respectat dispozițiile date.
De asemenea, audierea petentului ca urmare a plângerii penale formulate era o obligație a organelor judiciare, în cadrul investigațiilor efectuate de acestea.
Curtea observă că petentul a formulat plângere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere ce a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, constatându-se competența acestei unități de parchet în raport de art. 60 al.4 rap. la art. 9 din legea 293/2004 precum și de împrejurarea că locul săvârșirii presupusei fapte este în B, respectiv la sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În aceste condiții, în mod corect organele judiciare investite potrivit competențelor prevăzute de lege au procedat la audierea petentului, însă acesta a refuzat să dea declarații.
Deși din cererea petentului rezultă că acesta formulează plângere cu privire la faptul că intimatul ar fi falsificat conținutul procesului verbal, din chiar memoriul scris și semnat de petent rezultă că acesta îl recuză pe comisarul, că nu dorește să fie audiat de acesta, că va da declarație numai în fața altei persoane, care ar urma să vină la penitenciarul în care s-ar afla petentul în momentul audierii.
În aceste condiții, din chiar memoriul petentului rezultă că procesul verbal a menționat împrejurări reale și anume refuzul petentului de a fi audiat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale emisă de procuror în dosarul nr. 370/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică astfel că va respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul - condamnat împotriva Rezoluției emise de procuror în dosarul nr. 370/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru petent.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. RM
3 ex.// 9.02.2010
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu
