Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 197/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr. 625/-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 197/PI
Ședința publică din 04 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției din 26.03.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr.4671/P/2008, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din 19.05.2008 dată în dosarul nr. 491/II/2/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentul, în stare de deținere, lipsă fiind intimatul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că în raport cu considerentele deciziei nr. 64/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, asistența juridică nu este obligatorie în cauză.
Petentul depune la dosar un memoriu.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii și tragerea la răspundere penală a făptuitorului.
Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată întrucât din probele administrate nu rezultă că intimatul și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 16.06.2008 sub nr-, petentul a solicitat desființarea rezoluției din 26.03.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr.4671/P/2008, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din 19.05.2008 dată în dosarul nr. 491/II/2/2008.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluțiile pronunțate în dosarul nr. 4671/P/2008 și nr. 491/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA sunt netemeinice, întrucât intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât cu rea credință i-a cauzat boli grave și nu i-a administrat tratamentul adecvat.
Analizând plângerea formulată în raport cu actele depuse, respectiv: conținutul dosarului de urmărire penală nr. 467/P/2007 și lucrarea nr. 491/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, instanța reține următoarele:
La data de 06.08.2007 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA dosarul nr. 467/P/2008, ca urmare a trimiterii de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteștia plângerii deținutului.
În motivarea plângerii, petentul, încarcerat în Penitenciarul d e Maximă Siguranță T, arată că medicul penitenciarului, cu bună știință, în exercițiul atribuțiilor de serviciu nu își îndeplinește actele de serviciu privind asigurarea asistenței medicale față de deținut, cauzându-i în acest fel o vătămare a intereselor legale. Astfel, petentul arată că medicul penitenciarului, din motive de ură personală că deținutul l-ar fi reclamat pe medic la directorul penitenciarului că nu controlează mâncarea, prezentând în acest sens o bucată de cu păr care ar fi fost scoasă din mâncare, a fost amenințat de medic și după câtva timp ar fi fost oprit de la muncă și ar fi fost băgat într-o cameră în care se aflau încă trei deținuți bolnavi de TBC, fără a i se administra tratament medical. De asemenea, petentul reclamă că ar fi fost transferat la Spitalul Penitenciar Colibași cu încă doi deținuți bolnavi de TBC; fiind transportat în aceeași mașină, iar la întoarcere a fost băgat într-o cameră cu deținuți bolnavi TBC.
Prin rezoluția din data de 26 martie 2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 467/P/2008, în baza art. 228 alin. 61.pr.pen. art. 209 alin. 3, 4.pr.pen. combinat cu art. 10 lit. a pr.pen. și art. 27 alin. 3 din Legea nr. 218/2002, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inspectorul principal de penitenciar, medicul de la Penitenciarul d e Maximă Siguranță T, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246.pen.
Pentru a dispune astfel, în vederea stabilirii stării de fapt, au fost verificate aspectele din plângerea deținutului prin solicitarea și verificarea întregii documentații medicale existente la cabinetul medical al Penitenciarului d e Maximă Siguranță T și prin audierea făptuitorului, medicul.
Din investigațiile efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că în luna februarie 2006, în urma unui examen radiologic, deținutul a fost suspectat că ar fi bolnav de TBC pulmonar. Ulterior, deținutul a fost supus unui control la dispensarul de specialitate și s-a recomandat internarea la Spitalul Penitenciar Colibași, unde s-a confirmat diagnosticul și s-a recomandat izolarea în cameră TBC, tratament și regim alimentar.
S-a reținut, de asemenea, că în Penitenciarul d e Maximă Siguranță T deținutul a fost izolat într-o cameră de izolare respiratorie, unde chiar dacă existau și alți deținuți bolnavi de TBC, aceștia nu erau contagioși. În ceea ce privește tratamentul, în Penitenciar nu a primit, întrucât medicul a arătat că, în conformitate cu programul național de supraveghere și control al tuberculozei, tratamentul se inițiază doar în secțiile de ftiziologie. De asemenea, s-a reținut că în legătură cu transportul la Colibași, medicul a arătat că deținutul a fost transportat împreună cu alți deținuți aflați în aceeași situație, toți având recomandarea de internare dată de medicul ftiziolog al dispensarului anti TBC, iar referitor la susținerea deținutului privind bucata de identificată ca fiind preparată neigienic, medicul a precizat că mâncarea în penitenciar este preparată tot de către deținuți sub supravegherea unui subofițer și că la data respectivă nu exista nici o dovadă că bucata respectivă de ar fi fost luată din vreo porție de mâncare și deținutul ar mai fi făcut și alte declarații de natură subiectivă.
Din verificările făcute la Penitenciarul d e Maximă Siguranță T, parchetul a constatat că persoana privată de libertate, condamnat la 4,6 ani închisoare, individualizat în regimul semideschis, nu a înaintat nici o sesizare conducerii administrative a Penitenciarului Timișoara, care să facă referire la dr.. Totodată, s-a constatat că datorită comportamentului necorespunzător adoptat în timpul executării pedepsei cu închisoarea, de la data depunerii în penitenciar și până în prezent, persoana privată de libertate a fost sancționat disciplinar de 6 ori, dar și faptul că petentului nu i-a fost întocmit niciodată raport de incident de către medicul unității de la acea dată, dr..
S-a mai reținut că dr. a fost angajat al Penitenciarului d e Maximă Siguranță T ca medic șef, cu gradul de inspector șef principal de penitenciar, până la data de 01.08.2007, dată la care i-a încetat raportul de muncă prin pensionare.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut că pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, se cere ca funcționarul "să nu îndeplinească un act", adică să omită să îndeplinească un act, care trebuia să fie îndeplinit în virtutea îndatoririlor de serviciu, ori "să îndeplinească actul în mod defectuos", adică să îl îndeplinească altfel de cum se cuvenea sub aspectul conținutului sau condițiilor de efectuare. De asemenea, s-a mai reținut că neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea lui în mod defectuos de către un funcționar sau alt salariat, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu să îndeplinească latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca faptele de omisiune să aibă ca urmare imediată cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane. Prin vătămare înțelegându-se atingerea de orice fel: fizică, morală sau materială, adusă intereselor legale ale unei persoane, s-a apreciat ca pentru ca fapta să aibă gradul de pericol social al unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca vătămarea să prezinte o anumită gravitate, în sensul să constituie violarea unui drept a persoanei și că lipsa gravității nu poate atrage sancțiuni penale.
Parchetul a concluzionat că, în conformitate cu prev. art. 17.pen. "infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală", iar pentru reținerea infracțiunii de abuz în serviciu în sarcina inspectorului principal de penitenciar, dr., trebuia ca aceasta să fie comisă cu vinovăție, ceea ce nu s-a reținut în cazul în speță, întrucât în cursul cercetărilor s-a stabilit că acesta nu a comis nici o faptă penală.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, iar prin rezoluția din data de 19 mai 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 491/II/2/2008, în temeiul art. 275-278.pr.pen. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului împotriva rezoluției nr. 467/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În motivarea rezoluție, procurorul general a reținut că soluția este temeinică și legală întrucât în cauză nu a rezultat că dr., în calitate de medic șef în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță T, și-ar fi încălcat cu știință atribuțiile de serviciu sau le-a îndeplinit în mod defectuos. Totodată, s-a reținut că petentul a fost diagnosticat cu în urma unui examen radiologic, iar analizele de laborator și testele paraclinice au confirmat afecțiunea respectivă, motiv pentru care, în mod justificat s-a luat măsura izolării acestuia de ceilalți deținuți necontagioși.
Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de petentul, instanța reține că rezoluția contestată este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art. 246.Cod Penal a fost incriminată ca infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor", fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța reține că în cauză nu s-a făcut dovada că intimatul, cu rea credință, nu și-a îndeplinit sau și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică. Din dosarul medical al petentului (filele 16 - 79 dosar 467/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA ) rezultă că acesta a beneficiat de îngrijire medicală conform reglementărilor în vigoare, fiind sub observația succesivă a mai multor doctori. Diagnosticul de TBC pus petentului a fost confirmat și la Spitalul Penitenciar Colibași, sens în care este scrisoarea medicală nr. 710/22.03.2006 (fila 60 dosar 467/P/2007), scrisoarea medicală nr. 1154/166/28.05.2006 (fila 63 dosar 467/P/2007) - în care se recomandă izolare cameră TBC și raportul de expertiză medico-legală nr. 3342/30.11.2007 al IML T (fila 27 dosar 467/P/2007). De asemenea, se constată că intimatul în cauză a luat măsuri pentru ameliorarea stării de sănătate a petentului, întocmind mai multe bilete de trimitere a acestuia pentru analize medicale, administrarea tratamentului medicamentos conform Programului Național de Supraveghere și Control al, petentul fiind cel care în repetate rânduri a refuzat tratamentul sau recomandările de specialitate. Pe de altă parte, formulând plângere, în temeiul art. 2781proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu care să se poată stabili o altă situație de fapt.
Față de cele anterior arătate, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a va C.P.P. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 26.03.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 4671/P/2008, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din 19.05.2008 dată în dosarul nr. 491/II/2/2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 26.03.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 4671/P/2008, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din 19.05.2008 dată în dosarul nr. 491/II/2/2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat de 100 lei.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu petentul și intimatul. Pronunțată în ședința publică din 04.09.2008.
.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.CU -15.09.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan
