Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 199/2010. Curtea de Apel Timisoara

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 199

Ședința publică de la 22 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Florin Popescu

JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 3: Constantin

Grefier

Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de petenta LEASING SA B împotriva sentinței penale nr.236/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depusă la dosar, prin registratură, o cerere de către petentă, prin care solicită ca instanța să constate că și pentru acest termen de judecată nu a fost îndeplinită în mod corect procedura de citare în Germania cu intimatul și că, nu a fost îndeplinită de loc procedura de citare la ușa Consiliului Local T și a Consiliului Local A, solicitând amânarea cauzei pentru aceste motive, cerere pe care instanța o pune în discuție.

Procurorul nu se opune amânării cauzei.

Instanța, în deliberare, respinge, ca nefondată, cererea de amânare formulată de către petentă, pe motiv de lipsă de procedură, scrisoarea a ajuns la destinație, destinatarul s-a mutat fără ca să anunțe instanța cu noua sa adresa și nu se impune citarea intimatului și la ușa Consiliului Local T ci doar la Consiliul Local A,unde s-a îndeplinit procedura de citare și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul asupra recursului.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de către petentă hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, precum și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, este temeinică și legală, lipsind latura obiectivă a infracțiunii.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin SP nr. 236/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în baza art.2781alin.8 lit.a) Cod procedură penală a fost respinsă plângerea formulată de petenta Leasing SA cu sediul în B-, bloc 62,.A,.8.6 sector 6, împotriva soluției procurorului și în consecință a fost menținută rezoluția emisă în dosar nr.143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad privind neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, dispusă față de - și.

A fost menținută rezoluția prim procurorului din 09.03.2009 prin care această soluție a fost menținută în dosar nr.11/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 1439/108/10.04.2009, petenta Leasing SA cu sediul în Bas olicitat analizarea soluției date în dosar nr. 143/P/2008 din 08.12.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, soluție menținută prin ordonanța prim procurorului dată în dosar nr.11/II/2 din 09.03.2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii - și.

În motivarea plângerii petenta a arătat că nici procurorul de caz și nici prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nu au analizat aspectele legate de solicitarea de a se efectua cercetări și cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.271, art.272 pct.2, art.2721, art.280 și art.2821din Legea nr.31/1990. De asemenea, s-a arătat că exista posibilitatea ca făptuitorul să fi săvârșit infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006 privind insolvența. Petenta a mai arătat că în mod greșit s-a reținut lipsa laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune în condițiile în care făptuitorul a avut intenția de a determina la încheierea contractelor de leasing după ce și-a creat imaginea de om de afaceri, continuând să o mențină în eroare prin plata unor rate din leasing, iar apoi prin înstrăinarea cu ajutorul făptuitoarei a bunurilor ce făceau obiectul contractului de leasing. Petenta a mai susținut că procurorul nu a respectat principiul rolului activ întrucât se impunea verificarea de către organul de urmărire penală dacă ulterior refuzului de plată în continuare a ratelor de leasing, făptuitorii au mai beneficiat de lichidități în numele societății și dacă le-au folosit în desfășurarea activității societății sau au dispus de aceste lichidități în mod nelegal cu scopul de a-i frauda. De asemenea, petenta a susținut că se impunea verificarea tuturor aspectelor legate de activitatea infracțională a făptuitorilor întrucât modalitățile de desfășurarea demonstrează rezoluția infracțională unică de a-i înșela prin chiar modul de organizare a "afacerii" din momentul încheierii contractelor și până la vânzarea unor bunuri și neplata cu rea credință a ratelor.

În drept petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art.6 Cod procedură penală și art.6 Din CEDO.

La acest dosar s-au atașat actele premergătoare efectuate în dosar nr.143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și s-a dispus citarea intimaților și a petentei.

La termenul din 9 iunie 2009 administratorul petentei (legitimat cu delegație 38) a solicitat termen pentru angajare apărător și pentru a studia actele premergătoare, solicitarea admisă de instanță. Ulterior deși s-a continuat procedura de citare a petentei, reprezentatul acesteia nu s-a prezentat, nu și-a angajat apărător și nici nu a încunoștințat instanța despre vreo imposibilitatea de prezentare.

Intimatul a fost citat prin scrisoare recomandată, ce a fost conformată de primire pentru termenul din 9 iunie 2009. Ulterior intimatul a refuzat primirea citației prin scrisoare recomandată astfel că potrivit art.178 alin.21Cod procedură penală citarea acestui intimat s-a efectuat prin afișare la ușa instanței.

Intimata fostă s-a prezentat la primul termen de judecată ocazie cu care a primit termen în cunoștință, astfel că nu a mai fost citată pentru termenele următoare dar, a fost reprezentată de avocat ales legitimat cu împuternicirea avocațială nr.82/27.04.2009 (30)

Din dosarul nr. 143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, prima instanță a reținut că prin ordonanța procurorului dată în acest dosar s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții - și sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, motivat de lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii. În fapt, prin ordonanța procurorului se arată că în datele de 19.06 2006 și 19.03.2007 petenta a încheiat cu SC Audio contractele de leasing nr.119 și 180, în urma cărora a predat reprezentanților acestei societăți bunuri în valoare de peste - euro, societatea locatoare obligându-se să plătească ratele de leasing. Începând cu luna iulie 2007, societatea locatară nu și-a mai respectat obligațiile de plată, ceea ce a determinat locatoarea să încerce să își recupereze bunurile a căror proprietară este. -se restituirea acestora, s-a recurs la executarea silită a debitorului, ocazie cu care s-a constat că acesta nu mai funcționa la sediul social declarat și nu anunțase locatoarea despre acest fapt, așa cum se obligase prin convenția încheiată. Mai mult, existând indicii că bunurile urmărite s-ar afla la adresa la care domiciliază, executorul judecătoresc i-a solicitat acesteia să le predea, susnumita negând că l-ar avea în posesie. Ulterior, a fost intercepata de către executorul judecătoresc un transport de bunuri fărând obiectul contractului de leasing, din declarațiile transportatorului A rezultând că le preluase tocmai de la adresa la care făptuitoarea negase că s-ar afla.

Din verificările premergătoare începerii urmăririi penale a rezultat că parte din bunurile făcând obiectul contractului de leasing au fost vândute în septembrie și octombrie 2007 lui de către cei doi făptuitori în schimbul sumei de 17000 euro, ascunzându-i-se acestuia împrejurarea că adevăratul proprietar este petenta.

Cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, procurorul a arătat că: susținerea petentei că ar fi fost indusă în eroare la momentul încheierii celor două contracte este neîntemeiată, buna credință a făptuitorului rezultând din faptul că vreme de peste 1 an ratele au fost plătite regulat sumele consistente încasate au determinat partea vătămată la încheierea celui de al doilea contract de leasing. Retragerea celui de al doilea asociat și administrator la SC Audio SRL a determinat schimbarea conduitei celuilalt asociat, care a luat rezoluția infracțională de a refuza restituirea bunurilor proprietarei continuând cu dispunerea pe nedrept de acestea, cu complicitatea numitei. Rezultând indicii temeinice de săvârșirea a altor infracțiuni ce nu erau de competența Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, procurorul a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Prin ordonanța emisă la data de 09.03.2009 în dosarul nr. 11/II/2/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad prim procurorul parchetului a respins plângerea petentului împotriva rezoluției dată în dosar nr.143/P/2008 menținând soluția ca fiind legală și temeinică.

Analizând actele din dosarul nr. 143/P/2008 prin prisma motivelor indicate de persoana vătămată, a înscrisurilor aflate la dosar prima instanță a reținut în fapt:

SC Audio SRL a avut inițial un unic asociat în persoana intimatului iar, ulterior ca urmarea Hotărârii nr.1/2005 a fost cooptat ca asociat și numitul. La data de 19.06.2006 s-a încheiat între SC Audio SRL, reprezentată prin domnul, și petenta Leasing un contract de leasing cu nr. 0119 (11 dosar urmărire penală). Întrucât contractul se derula fără incidente la data de 19.03.2007 sub numărul 0180 se încheie între părți un nou contract de leasing. În luna iunie a anului 2007 domnul s-a retras din SC Audio SRL. Începând cu luna iulie a anului 2007 SC Audio SRL nu și-a mai respectat obligațiile asumate, ceea ce a determinat petenta la recuperarea bunurilor a căror proprietară a rămas. În procesul de recuperare a bunurilor petenta a constatat că făptuitorul prin intermediul numitei a vândut bunurile în cursul lunii septembrie, octombrie 2007 către numitul căruia i s-a ascuns împrejurarea că adevăratul proprietar era petenta.

Sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii de înșelăciune prima instanță a constatat că în mod legal corect s-a apreciat de către procuror că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.215 Cod penal privind înșelăciunea în contracte întrucât nu s-a stabilit că s-au folosit manopere dolosive față de creditorul obligației cu ocazia încheierii contractelor de leasing. Aspectele invocate de petentă în sensul că manoperele dolosive ar fi constat în crearea imaginii unui om de afaceri și plata ratelor pe o anumită perioadă de timp, nu pot fi reținute întrucât pe de parte contractul a fost încheiat prin intermediul asociatului, iar plata ratelor de leasing s-a efectuat pe o durată apreciabilă. Pe de altă parte, s-a constatat că în mod legal a reținut procurorul împrejurarea că din actele premergătoare a rezultat că refuzul de restituire a bunurilor a fost urmarea acțiunii exclusive a asociatului după retragerea celuilalt asociat. În acest context, legal a apreciat procurorul că se prefigurează existența unei alte infracțiuni respectiv aceea de abuz de încredere, persoana vătămată fiind petenta, precum și o infracțiune de înșelăciune în care persoana vătămată ar fi numitul, sens în care a procedat la disjungere și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, organ căruia îi revenea competența de soluționare.

Susținerea petentei că nu s-ar fi efectuat cercetări pentru toate infracțiunile descrise nu a putut fi reținută, întrucât petentei îi revenea doar obligație de a descrie fapta, iar competența de stabilire a încadrării juridice revenea organului de urmărire penală. Pe de altă parte infracțiunile indicate sunt de competența de cercetare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad căruia i-a fost declinată competența de soluționare.

Deși petenta și-a arătat suspiciunea cu privire la modalitatea de efectuare a actelor premergătoare, prima instanță a constatat că această nu este întemeiată obiectiv. Infracțiunea de bancrută frauduloasă, pentru care susține petenta că nu s-au efectuat demersuri, nu făcea obiectul plângerii penale depuse nefiind nici măcar un denunț în acest sens. Mai mult petenta invoca doar o presupusă posibilitate de a fi descoperită o astfel de infracțiune dacă, susținea ea, s-ar fi efectuat cercetări și în acest sens.

Față de aceste motive în baza art.278 indice 1 alin.8 lit.a) Cod procedură penală prima instanță a respins plângerea formulată de petenta Leasing SA cu sediul în B-, bloc 62,.A,.8.6 sector 6, împotriva soluției procurorului și în consecință a menținut rezoluția emisă în dosar nr.143/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad privind neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, dispusă față de - și. A menținut și rezoluția prim procurorului din 09.03.2009 prin care această soluție a fost menținută în dosar nr.11/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Întrucât plângerea a fost respinsă, reținând că în cauză judecata s-a desfășurat pe parcursul a patru termene, fiind îndeplinită procedură de citarea în Germania, față de costul actelor efectuate, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței Tribunalului Arada declarat recurs petenta SA criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra unor fapte reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare respectiv însușirea unor bunuri mobile și dispunerea pe nedrept de acestea și nu s-a pronunțat și asupra unor probe administrate și asupra unor cereri esențiale de natura să garanteze drepturile sale și să influiențeze soluția procesului.

Se mai arată că s-a dovedit săvârșirea de către intimați a infracțiunii de înșelăciune iar rezoluția procurorului este lovită de nulitate întrucât nu conține elementele esențiale privind numele și prenumele părții vătămate și adresa completă, numele și prenumele făptuitorilor, adresă, act de identitate, organul superior la care se poate face plângere.

Organele de anchetă și-au desfășurat în mod necorespunzător cercetarea penală evidențiind o posibilă favorizare a infractorului.

De asemenea parchetul nu s-a pronunțat asupra unor infracțiuni de abuz de încredere și gestiune frauduloasă iar rezoluția nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 3856, al.2 cpp, se constată că sentința recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.

Având în vedere dosarul de urmărire penală se observă că instanța de fond în mod întemeiat a respins plângerea petentei întrucât nu s-a dovedit săvârșirea de către intimați a infracțiunii prev. de art.215 al.1,3, 5 cp. mai precis nu s-a dovedit că s-au folosit manopere dolosive față de creditorul obligației cu ocazia încheierii contractelor de leasing.

Cu privire la nepronunțarea instanței sau a organelor de urmărire penală asupra unor fapte indicate în plângerea penală se constată că petenta prin plângerea inițială a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad cu săvârșirea de către intimați a infracțiunii de înșelăciune, furt calificat, fals în declarații și uz de fals, prev. de art.215 al.1,3 și 5 cp, art.208, 209 al1, lit. a și al.5, art.292 cp, 291 cp. Cu privire la această susținere se observă că pe de-o parte încadrarea juridică a faptelor este făcută de organele de anchetă în funcție de starea de fapt reținută în urma administrării probelor iar pe de altă parte, potrivit Rezoluției procurorului nr.143/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpați doar cu privire la infracțiunea prev. de art.215 al.1,3,5 cp iar pentru celelalte infracțiuni, indicate în plângere, organele de anchetă nu s-au pronunțat întrucât s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin urmare pentru aceste fapte cercetarea penală nu este finalizată urmând a se face verificări pentru a se stabili în ce măsură poate fi reținută vinovăția intimaților pentru aceste fapte.

De asemenea nu se reține nici un motiv de nulitate a rezoluției procurorului pentru considerentul că nu cuprinde o serie de mențiuni cu privire la adresele părților și date de stare civilă întrucât toate aceste date sunt cuprinse în actele de la dosar și nu se pune problema că părțile nu pot fi identificate.

Prin urmare recursul petentei nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.38515, pct.1 lit. b cpp.

Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de petenta LEASING SA B împotriva sentinței penale nr.236/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Obligă petenta recurentă la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 22 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

RED: CC/26.02.10

Dact: 2 exempl/01.03. 2010

Primă instanță: Tribunalul Arad

Jud:

Președinte:Florin Popescu
Judecători:Florin Popescu, Codrina Iosana Martin, Constantin

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 199/2010. Curtea de Apel Timisoara