Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 20
Ședința publică de la 18 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale directe având ca obiect "plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului" - art. 278 ind.1 Cod procedură penală - formulată de petentul împotriva ordonanței nr. 431/P/2009 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărător ales pentru intimații și, lipsă fiind petentul și intimata -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la lipsa petentului și lipsa procedurii de citare cu intimații, și care învederează că pentru acest termen de judecată a petentul a depus la dosarul cauzei prin Serviciul de Registratură al instanței cerere de amânare, la termenul de judecată anterior cauza fiind amânată din aceleași considerente, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru intimații și arată că lasă la aprecierea instanței dispoziția cu privire la cererea de amânare depusă la dosarul cauzei de către petent.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că se opune cererii de amânare depusă la dosar de către petent, având în vedere că este al patrulea termen de judecată, și de la primul termen acordat în cauză acesta a depus doar cereri de amânare.
Având în vedere cererea de amânare depusă la dosarul cauzei de către petentul, curtea constată cererea ca nefiind întemeiată și fundamentată, nu este însoțită de nicio dovadă a imposibilității prezentării în instanță a petentului, și, mai mult, acesta a adoptat o conduită dilatorie, depunând astfel de cereri pentru fiecare termen de judecată, motiv pentru care respinge cererea de amânare.
fiind, apărătorul intimaților și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că petentul a contestat rezoluția din 22.10.2009, dată în dosarul nr. 431/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față cei trei intimați pentru infracțiunile reclamate de petent în cuprinsul plângerii, constatându-se incidența disp. art. 10 lit. A și b Cod procedură penală. Din conținutul rezoluției contestate rezultă că s-a reținut că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirma că cei trei intimați nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, motiv pentru care apreciază plângerea ca nefiind întemeiată. Pe cale de consecință, solicită a se dispune respingerea plângerii de față.
Av. pentru intimații și, având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulate de petent și menținerea rezoluției dată de procuror, având în vedere că executarea silită s-a făcut în conformitate cu legea în vigoare la momentul respectiv.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față.
Sub numărul - s-a înregistrat plângerea petentului împotriva Rezoluției procurorului din 22.10.2009, dată în dosarul nr. 431/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: - judecător la Judecătoria Iași, și - - ambii executori judecătorești - împotriva cărora petentul a făcut plângere pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246; 2481; 288; 291; 323 al. 1 și art.215 al. 1 Cod penal.
Sub numărul -, la această instanță s-a înregistrat aceeași plângere a petentului împotriva aceleiași rezoluții și cu privire la aceleași persoane cercetate. Instanța a dispus conexarea celor două dosare în vederea soluționării lor dimpreună.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Petentul a formulat plângere penală împotriva acestor persoane reclamând comiterea infracțiunilor amintite mai sus. În esență petentul reclamă faptul că executorii judecătorești continuau executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 290/2009, fără a aștepta pronunțarea unor hotărâri definitive în alte dosare pe care le avea pe rolul instanțelor de judecată, iar judecătoarea era incompatibilă să judece unele cauze și ar fi fost și părtinitoare în judecarea unei cereri de suspendare provizorie a unei executări silite începută de executori.
Procurorul de caz a sesizat corect că nu există indicii temeinice ori probe din care să rezulte comiterea faptelor penale reclamate de petent. Executorii judecătorești și judecătorul reclamat și-au îndeplinit în mod legal atribuțiunile de serviciu și nu a prejudiciat cu știință ori din neglijență interesele legitime ale petentului.
Petentul a făcut plângere la Procurorul general și prin rezoluția din 7.12.2009, s-a dispus respingerea plângerii cu motivarea că actele întocmite de executorii judecătorești pot fi supuse controlului judecătoresc și atacate de părțile interesate sau prejudiciate iar hotărârile pronunțate de judecător sunt supuse căilor de atac unde se analizează criticile formulate de părți. O eventuală eroare profesională cu ocazia executării silite nu poate atrage răspunderea penală a executorilor sau judecătorului care a fost chemat să judece o cauză.
Instanța de judecată constată că plângerea petentului este nefondată, din următoarele motive:
Așa cum a motivat și reprezentantul parchetului, din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că faptele așa cum au fost reclamate de petent și descrise mai sus, nu constituie infracțiunile reclamate de petentul.
Nu s-au putut dovedi existența elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate de petent, nici în privința executorilor și nici în privința judecătorului.
Cei doi executori judecătorești au îndeplinit actele de executare cu respectarea drepturilor părților iar judecătorul nu a prejudiciat interesele legale ale petentului și așa cum a arătat și reprezentantul parchetului, nemulțumirile petentului puteau fi invocate în fața instanțelor de judecată care puteau exercita controlul și a actelor de executare și a hotărârilor judecătorești.
Neputându-se stabili vinovăția persoanelor cercetate, în mod corect și legal procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale.
În atare situație, Rezoluția procurorului de caz este legală și temeinică și nu se impune desființarea ei așa cum a solicitat petentul.
În baza acestor considerente, plângerea petentului va fi respinsă ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NNUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 al. 8 lit. A Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva Rezoluției din data de 22.10.2009, dată în dosarul nr. 431/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE
- -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.02.2010
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan
